CICA NISTE SCRIITORI / Cum se cucereste o femeie

Nimerind, candva, in aceeasi camera de hotel cu scriitorul G., i-am marturisit, pe un ton dramatic, ca n-am deloc succes la femei.
- De fapt, i-am spus, nici nu stiu cum se cucereste o femeie. Mereu aud despre aventurile amoroase ale altora, dar mie nu mi se intampla niciodata asa ceva, imi vine sa cred ca toate istoriile de genul asta sunt legende. S-a culcat oare, candva, cu adevarat, de-a lungul sutelor de ani, vreun barbat cu o femeie?
Eu stateam intins pe spate, in patul meu, cu mainile sub cap, iar G., scund si usor plesuv, ca un Napoleon al cuceririlor amoroase, se plimba prin camera si se aprindea tot mai mult.
- Vai, domnule Alex Stefanescu, dar numai eu m-am culcat cu vreo patru sute. E treaba simpla. Si puteti si dv. s-o faceti oricand. Numai sa stiti cum sa procedati.
- Tocmai asta e problema, ca nu stiu.
- Va explic eu si o sa aveti mari satisfactii. Uitati-va la mine! Sa zicem ca acolo, pe scaunul ala, e o tipa. O vedeti?
- Da, mi-o imaginez. Nu mi-e greu, fiindca toata ziua numai la femei ma gandesc.
- Prima miscare este sa o priviti patrunzator.
- Ce inseamna "patrunzator"?
- Hai, lasati-ma! Nici asta nu stiti?! Uitati-va la mine, cam asa...
Si G.G. isi lasa capul intr-o parte si o privi pe femeia imaginara ca un specialist in chirurgia estetica pe o clienta cu fata arsa de napalm.
- Aha, am ingaimat eu. Adica sa o privesc atent.
- Mai mult decat atent. Siderat, ca pe o revelatie. Dupa un timp, in mod sigur, ea o sa va remarce.
-Si daca nu-i place ce vede?
- Nu-i dati timp de gandire. Va duceti la ea si, fara nici o intarziere, ii spuneti ca o cautati de o viata intreaga, ca e femeia din visurile dumneavoastra si ca...
- Dar daca nu e?
- Asta-i buna! Chiar nu intelegeti? Bagati texte! La texte, macar la texte, va pricepeti...
- ...
- Iar dupa toata vrajeala, ii mai spuneti ca trebuie sa fie a dumneavoastra atunci, pe loc, ca va sinucideti daca nu va cedeaza.
- Inteleg. Dar asta inseamna ca daca nu-mi cedeaza va trebui sa ma sinucid...
- Vai, dom'le, ce greu pricepeti, totusi! Se vede lipsa de experienta. Nu moare nimeni dintr-o declaratie de conjunctura. Ca sa nu mai zic ca nici nu va fi cazul. Pe femeie, cuvintele astea o ametesc si cedeaza.
- Credeti ?!
- Sunt sigur. Dar, atentie! Si acum urmeaza regula cea mai importanta (ar trebui sa v-o notati): nu pierdeti momentul!
- In ce sens?
- Cand o vedeti ametita, treceti imediat, dar imediat, la actiune!
- De ce imediat?
- Ca sa nu se razgandeasca. Ca sa nu-si aduca aminte ca e maritata.
- E maritata?!
- Poate fi. O clipa daca intarziati, incepe sa calculeze, ca nu e bine sa cedeze prea usor, ca poate avea incurcaturi si tot felul de chestii din astea, care o... trezesc. In concluzie, nu-i dati timp de gandire! Atacati-o pe loc!
G. isi insoti aceste cuvinte de o gesticulatie extrem de expresiva, insfacand-o pe femeia imaginara si depunand-o pe un pat si el imaginar:
- O trantiti in pat si o mozoliti fara intrerupere, chiar si in timp ce o dezbracati.
L-am intrebat cu o curiozitate sincera:
- Si daca nu-i nici un pat prin apropiere?
- Uf! Dar de ce va trebuie neaparat un pat? O puneti pe un birou, pe o masa, pe un fotoliu, ori chiar jos, pe dusumea! Are vreo importanta?
- Nu, nu. Dar credeam ca e vreo regula.
- Partea de logistica nu e treaba mea. Eu va spun numai cum e cu atacul psihologic.
Obosit si transpirat, G. se aseza si el in patul lui si ma intreba:
- Ati retinut ceva din ce v-am spus?
- Totul, cuvant cu cuvant. In mod special, mi-a ramas in minte ideea ca nu trebuie sa intarzii nici o secunda.
- E bine. Sa faceti exact asa cum v-am spus eu si o sa vedeti ca o sa-mi multumiti.
Asa se si intampla. De cate ori ne intalnim (rar, la doi-trei ani), G. ma intreaba enigmatic, ca sa nu inteleaga cei din jur despre ce e vorba:
- Merge treaba, merge?
- Perfect, ii raspund eu. Nu stiu cum sa va multumesc. De cand v-am cunoscut, viata mea s-a schimbat in bine.
- Ce va spuneam? E treaba simpla.
Spunand aceste cuvinte, G. imi face, de fiecare data, cu ochiul si se indeparteaza mandru de rezultatele pedagogiei lui.