EXCLUSIVITATE / Gatit pentru a ucide

De talie neobisnuita pentru acele vremuri, cand oamenii erau, in genere, scunzi sau medii ca inaltime, Henric avea 1,85 m si o constitutie solida (la 25 de ani toracele avea un diametru de 105,5 cm iar mijlocul 88 cm - la maturitate, insa, s-a ingrasat si pantecul a capatat proportii). Era mare amator de miscare, de actiune si, in termeni contemporani ar fi fost etichetat drept un autentic poli-sportiv: calarea excelent, mergea foarte des la vanatoare cu soimi sau cu arme conventionale, tragea cu arcul si cu arbaleta, juca tenis si un fel de fotbal, nu se dadea in laturi de a se lua la tranta cu tovarasii de petrecere si participa adesea la turniruri. Unul dintre cele mai spectaculoase a avut loc in nordul Frantei, in luna iunie a anului 1520, pentru a serba pacea semnata intre Franta si Anglia, iar cei doi regi au incercat sa se ia la intrecere in opulenta si darnicie. Datorita elegantei corturilor si pavilioanelor amenajate pentru suverani si insotitorii lor, mai toate sclipind de poleiala si texturile scumpe cu care erau garnisite, locul a primit numele de Campul Stofei de Aur (Field of Cloth of Gold). Materialele necesare, armele si proviziile au fost in cantitati impresionante si au fost transportate peste Canalul Manecii in corabii. Numai pentru bagajul regelui - considerat cel mai elegant suveran al timpului sau - a fost necesara o intreaga corabie, in care au fost ticsite haine, bijuterii, harnasamente, arme, servicii de masa, etc. Pentru a-l sluji pe suveran sunt adusi din Anglia 6.000 de oameni cu atributiuni precise (paji, valeti, bucatari, randasi, curelari, cizmari, armurieri, soimari, vanatori, etc.). Pentru hrana celor prezenti au fost sacrificati 300 de boi (fara a mai pune la socoteala pasarile, oile, porcii si vanatul, procurate in canititati uriase), s-au baut 14.500 galoane (circa 48.000 litri) de bere iar, pentru vin, fusesera amenjate niste fantani speciale din care licoarea curgea in valuri si oricine isi putea astampara setea, oricand. Petrecerile si intrecerile razboinice au durat 20 de zile. In competitie au intrat 150 de cavaleri, iar Henric a incrucisat de mai multe ori armele, in diverse intreceri (lupta pe jos sau calare, cu spada sau lancea). Francisc I era singurul rege care-i putea fi lui Henric un adversar pe potriva, el insusi fiind foarte inalt si un bun luptator. La Campul Stofei de Aur, cei doi nu planuisera sa se confrunte dar, la inceputul jocurilor, s-au prins in lupta dreapta iar Francisc, depasindu-l pe Henric in inaltime, l-a pus cel dintai la pamant. Insa nu a dat dovada de sportivitate, caci a refuzat revansa ceruta de englez.
Aceste intreceri cavaleresti erau de mai multe feluri, fie o confruntare de grup, numita tourney (turnir), care era o imitatie a unei lupte adevarate, doar ca luptatorii foloseau lanci cu varful bont si sabii neascutite, pentru a nu se rani; urma lupta individuala calare, cu lancea, numita joust (dupa francezul jout) care putea fi de doua feluri, "de pace", in care cavalerii trebuiau sa-si franga lancile in momentul impactului, sau "de razboi", cand era urmarita doborarea de pe cal a adversarului. Pentru asemenea confruntare, armurile primeau placi suplimentare de otel, insurubate in dreptul castii si a umarului, partile cele mai expuse loviturilor periculoase. Lupta pe jos comporta alt tip de armura, mai usoara si cu mai multe placi, care glisau una peste alta, spre a permite o mare mobilitate. Regulile pentru acest tip de confruntare se modificasera de curand, asa ca armurierii lui Henric au trebuit sa produca, in graba, alt model de armura, prevazuta cu o fusta de fier (tonlet) care apara bazinul si pulpele. Cu exceptia acestui tonlet, toate celelalte armuri aveau in fata, in zona pubiana, o teaca metalica cu care virilul rege isi proteja barbatia. Cu aceeasi "teaca", avantata agresiv, dar confectionata din brocarturi sau matasuri fine, erau dotate toate hainele suveranului care impusese aceasta moda in intreaga Europa. A fost singura data in istoria costumului cand, organul pe care pudoarea dicta a-l ascunde, in mod cuviincios, era evidentiat prin texturi si ornamente de fir absolut stridente.
Pe langa faptul ca era foarte grea, cantarind intre 28 si 43 kg, o armura, cu toate accesoriile sale si elementele ce se adaugau pentru luptele specializate, era extrem de scumpa avand, uneori, valoarea unui domeniu sau a unui castel. Era obiceiul ca invingatorul sa captureze armura invinsului. Uneori invinsul si-o putea rascumpara, oferind in schimb o mosie ori o resedinta frumoasa.
Ducand o viata atat de aventuroasa, fara a se cruta deloc, regele a avut si accidente: odata, la vanatoare, a cazut din sa, cu fata in jos, intr-o mlastina si abia a putut fi scos, aproape sufocat; altadata, in 1536, cand avea deja 44 de ani - varsta inaintata pentru acele timpuri, cand speranta de viata era destul de redusa -, e doborat de pe cal intr-un turnir cu lancea si ramane inconstient timp de doua ore, spre disperarea curtenilor care nu mai reuseau sa-l readuca in simtiri. Toate aceste excese i-au zdruncinat sanatatea.
Aceasta aniversare a monarhului cavaler a fost ilustrata in doua expozitii de anvergura, insotite de multe atractii colaterale, la Turnul Londrei si la Hampton Court, resedinta preferata a regelui. In cea deschisa pe parcursul a 9 luni (aprilie 2009 - ianuarie 2010) in Turn si intitulata "Dress to Kill" (Gatit pentru a ucide) sunt expuse cateva dintre armele si armurile purtate de suveran in turnir sau pe campul de lupta, majoritatea executate in atelierul regal fondat la Greenwich, in 1511, unde adusese cei mai celebri mesteri din Italia, Flandra si Germania - cei din urma desemnati drept "almains" (nemti). Amenajata in Turnul Alb, constructia cea mai impozanta aflata in mijlocul complexului de fortificatii, expozitia se dezvolta pe trei nivele, fiecare purtand un titlu edificator pentru prezentare: "Erou sportiv" (unde era expusa pasiunea pentru viata sportiva a regelui si participarea sa la turniruri, la vanatori, jocuri cu mingea si alte intreceri), "Razboinic" (conflictele armate pe care le-a condus si preocuparea de a-si dota trupele cu armamentul cel mai modern, precum scuturile cu un mic tun in mijloc sau primele arme usoare de foc) si "Henric VIII - Icoana" (portretele suveranului si felul in care a fost el perceput de contemporani si de posteritate). Comparand armurile de tinerete cu acelea ce-i fusesera faurite la maturitate, se poate vedea cum acestea erau mult mai voluminoase, corespunzand dimensiunilor pe care le luase trupul regelui obez. Cea din urma, care a fost lucrata pentru rege in Italia, prin 1544, avea cuirasa laminata si bogat decorata prin gravare si aurire. Dupa decesul regelui, aceasta piesa de exceptie a intrat in colectia contelui de Pembroke si a fost pastrata, pana in 1920, la Wilton House din Wiltshire, cand a fost scoasa la licitatie si, dupa ce a schimbat mai multi proprietari, a fost achizitionata, in 1932, de Metropolitan Museum din New York. Acum este expusa pentru prima data in Anglia, dupa vanzare. Nu este singura piesa adusa din strainatate caci, pentru aceasta expozitie de maxima importanta, au fost imprumutate obiecte de la Musee de l'Armee din Paris - de unde provine armura cavalerului Fleuranges, cu care s-a luptat regele Henric pe Campul Stofei de Aur -, si de la Kunsthistorisches Museum din Viena - care a pus la dispozitie armura de copil a lui Carol Quintul.
Pe langa piesele executate de armurierii de la Greenwich, regele a cumparat sau a primit cadou armuri si arme de la alti suverani europeni, inchegand o colectie impresionanta. Imparatul Maximilian I al Sfantului Imperiu Roman de natiune germana i-a daruit, in 1514, o armura din care nu se mai pastreaza decat casca, foarte ciudata, reprezentand un chip de barbat care-si arata dintii intr-un ranjet bizar, poarta ochelari cu rame de aur si, de la tample se incovoaie niste coarne de berbec, maiestru ciocanite din metal. Aceasta opera de exceptie - care, datorita excentricitatii sale, multa vreme a fost considerata, in mod eronat, a-i fi apartinut lui Will Somer, bufonul regelui - a fost realizata de Konrad Seusenhofer, seful mesterilor Armurariei Imperiale de la Innsbruck. In 1547, la 6 luni de la moartea lui Henric VIII, fiul sau, Edward VI cere sa se faca un inventar al averii parintesti. Au fost repertoriate 18.000 de obiecte ce fusesera adunate in cei 37 de ani de domnie. Intre acestea, se aflau 400 de pusti si 6.500 pistoale. Inventarul respectiv a fost extrem de folositor ca material documentar, fiind intrebuintat chiar si astazi la identificarea anumitor piese, iar expozitia de fata s-a bazat in mare masura pe el.
Dar armuri nu purtau doar luptatorii ci si caii lor, asa ca in expozitie s-au aflat mai multe armuri sau piese disparate din ele, pregatite pentru vajnicii bidivii de lupta. Una dintre ele, numita "Burgundia" si daruita tot de Maximilian I, este bogat decorata prin batere si gravare, intre elementele ornamentale aflandu-se insemnele Ordinului Lana de Aur - cu care Henric fusese distins in 1505 - si rodiile, care erau simbolul primei sale sotii, Katherina de Aragon, impletite cu trandafirul Tudorilor.
Ca o mare curiozitate, intr-o vitrina poate fi vazuta cea mai veche minge de fotbal din istoria acestui joc, datata intre aproximativ 1540 si 1570. Este facuta dintr-o basica de porc, umflata, si acoperita cu o piele groasa. Jocul cu mingea a fost rezervat, la inceput, doar nobililor, pentru ca era considerat mult prea violent si exista temerea ca oamenii de jos, gloatele, s-ar putea lua la bataie in timpul meciului ce ar degenera intr-o incaierare generala, soldata cu morti si raniti. Este stiut ca Henric VIII si-a comandat o perche speciala de ghete pentru fotbal care a costat destul de mult, 4 silingi, ceea ce echivala cu 100 £ in banii actuali.

(va urma)