EVENIMENT / Tablouri pe care nu le-ati vazut niciodata

Fara indoiala, este pe drumul corect. Acum, a mai dat drumul la ceva bun de pus in ochi. Pinacoteca Municipiului Bucuresti se adaposteste din nou la Galeria Artmark (pana cand sloganul de milosardie "Dati un leu pentru Muzeu" va deveni functional si Capitala isi va permite luxul civilizat de a o gazdui intr-un loc definitiv!). Aceasta a doua expozitie, in decurs de numai cateva luni, revine de asta data cu lucrari de pictura si sculptura, care, macar in clamatie, sunt circumscrise unui curent posibil traditionalist*. Un traditionalism ce dispune de toate harurile, mai putin de acuratetea terminologica.. .Deoarece, in acest caz, la nivelul teoretic cel putin, ne incurcam con brio intr-un hatis de controverse.
Traditionalism in general duce pe oricine cu gandul atat la samanatorismul literar, plasat istoric in primii ani ai secolulului XX de catre Vlahuta, Cosbuc si Iorga, dar si la miscarea de recuperare a specificului national, ce-i framanta atat de tare pe navalnicii intelectuali de dreapta ai generatiei '27. Ca atare, avem piese din 1922, din '26, din '32, din '36, care mai cocheteaza intrucatva cu sensul generic admis al traditionalismului: un stefan Popescu, un Ionescu-Sin, un Theodorescu-Sion (o nota aparte facand senzatia de dramoleta usor romantata a unora din lucrarile sale!), un C. Ressu, un Petrascu (al carui autoportret din 1926 reprezinta, in opinia noastra, una din surprizele expozitiei!). Dar si subiecte conexe acestuia, adica traditionalismului, tratate in tablouri purtand date care insa n-au nicio legatura cu randuielile vechi (1940, 1946, 1948, chiar si 1963!). In acelasi timp insa, fiindca tot am starnit zazania, nu putem sa nu remarcam, amintindu-ne de panza "O inmormantare" a lui C.Ressu, una din venerabilele lucrari ale expozitiei, care era, la nasterea ei, in 1912, aproape sincrona (doar cativa ani ii desparteau!) cu momentul cand Tristan Tzara si partizanii sai, tolaniti pe catifeaua cabaretului "Voltaire" din Zürich, se ocupau cu luarea la refec a realului si dinamitarea tocmai a traditiilor, ca aceasta confuzie devine mai mult decat sanatoasa. Chiar tonica...
Dar, n-are a face! Caci pana la urma, nu exista niciun obstacol (si cu atat mai putin unul de natura pretentios-taxonomica!) in stare sa se puna de-a curmezisul receptarii solemne, pe alocuri emotionante, a unui sir de capodopere ale artei romanesti. Pe care, altminteri, generatii intregi nu le-au vazut pana acum decat in albume (si si acelea, destul de zgarcite cu reproducerile!).
Numai simpla enumerare a autorilor - de la Tonitza, Luchian, N. Grigorescu, Darascu si Paciurea, trecand pe langa Theodorescu-Sion, Iser, Petrascu, Rodica Maniu si Mutzner, pana la Oscar Han, Ghiata, Schweitzer-Cumpana, Boris Caragea si altii - provoaca o euforie aproape hipnotica. Fiindca nu-i este dat oricui, chiar daca biruit de sfiala, sa atinga cu ochii si sa cuprinda cu privirea - de-ar fi sa alegem la intamplare un itinerar - o "tarancuta" a lui N. Grigorescu, bustul sobru (datand de la 1910) al Regelui Carol I, realizat de Ernest Dubois, "Carul cu boi" al lui Schweitzer-Cumpana, un "Cap de fetita" al lui Paciurea, o "Casa veche" si cutremuratoarea "Indurerata", ale lui Tonitza ori metafizicul "Christ" in bronz al lui Oscar Han.
Chiar daca stradaniile de sistematizare cat de cat a lucrarilor se dilueaza, din cauza inevitabilei alunecari in eterogen, de unde, si impresia ca fixarea unor vectori tematici este similara cu un act de bravura (de pilda, avem aproape toate ipostazele agreste, dar n-avem subiectul maternitatii, avem figuri monarhice - Carol I, Regina Elisabeta, Carol II, Mihai - dar n-avem subiecte religioase, avem nenumarate peisaje - de la Bucuresti, coline, vai, sesuri si Balcic, pana la exoticul de Venetia si un pic de Provence - dar foarte putine naturi statice...si tot asa!), expozitia Pinacotecii Municipale repeta parca acelasi gest perceput si la prima serie din luna aprilie, cu tema "Peisajul". Adica unul usor eroic.
"Pacat ca spatiul galeriei noastre este neincapator!" - reclama directorul artistic de la Artmark. Ceea ce ni se pare foarte deplorabil corect. Dar nu mai putin adevarat este ca itele oficiale si legislative, prin care mult doritul "leu pentru Muzeu" ar putea ajunge acolo unde ar fi eficient, pentru ca Pinacoteca sa-si gaseasca in sfarsit spatiul legitim de expunere, sunt in mod fatal si balcanic incurcate. Basca, de-ar fi sa dam crezare soaptelor (care, intre noi fie vorba, n-ar avea de ce sa ne mire!), am afla, de pilda, ca donatiile nu ajung unde trebuie, decat depunand o anterioara si consistenta atentie (tot financiara si tot benevola!) intr-un loc care, vorba cronicarului, "numai de priinta poate fi"...
Dar, sa nu ne plecam urechea la aceste "rautati si mici scandale", ci se ne bucuram doar cu ceea ce avem acum. Iar, pana una-alta, in acest moment suntem fermecati de inca un miracol. Aflat la indemana ochiului cu care dam la o parte valul nesuferit al Timpului.

*) Aspecte ale traditionalismului in pictura si sculptura romaneasca, Pinacoteca Bucuresti, Muzeul Municipiului Bucuresti & ART SOCIETY

amza_sebastian@yahoo.com

SEBASTIAN AMZA este pseudonimul de cronicar de arta al lui FLORIN TOMA, scriitor si jurnalist. Acesta este autor, printre altele, al volumelor "Peisaj cu fluturi noaptea" - nuvele (1986), "Mostenirea Familiei Bildungsroman" - roman (2005), "Trei nuvele sexemplare" (in curs de aparitie), al editiei "Petru Comarnescu - KALOKAGATHON" (ingrijita impreuna cu acad. Dan Grigorescu) (1986), al unor carti de interviuri, precum si colaborator al unor publicatii din tara si strainatate.