Sindicatul, cea mai mare teama a directorilor de HR
- Perioadele din an in care marile companii private, care numara mii de angajati, negociaza cu sindicatele echivaleaza cu o intrare in "silenzio stampa" a directorilor de HR. Ca jurnalist, este aproape imposibil sa mai primesti vreun raspuns, la orice fel de solicitare. Replica, atunci cand vine, suna aproape invariabil: "Am negoceri cu sindicate. Nu auzim peste doua saptamani cand termin. Nu pot sa vorbesc acum."
- In cel mai greu an din economie, cand vanzarile au scazut si toate companiile se lupta sa iasa cat mai putin afectate din criza, apeland la masuri de reducere de costuri nu foarte populare in randul angajatilor, aparitia unui sindicat care sa actioneze ca factor de presiune in fata patronatului ar putea fi una dintre cele mai mari batai de cap pentru directorii de resurse umane.
Un numar de aproximativ 2,4 de milioane de angajati din Romania
sunt cuprinsi in sindicate, iar jumatate din acestia provin din
sectorul privat. Vocea sindicalistilor a inceput sa se faca tot mai
auzita in ultimele luni pe fondul negocierilor cu Guvernul pe tema
salariului minim, al concedierilor in randul bugetarilor, al
concediului fara plata de doua saptamani (masura care de altfel nu
a fost implementata) sau chiar acorduri de finantare
internationala, cum este cel incheiat cu FMI.
Printre cele mai active organizatii sindicale infiintate de
angajatii din companiile private se numara cele din cadrul marilor
companii cum sunt Automobile Dacia sau Arcelor Mittal. De cealalta
parte, sindicatele de la stat sunt unul din cei mai importanti
factori de presiune, in special in situatii de criza. Tema
sindicatelor este cel putin tabu in mediul de resurse umane.
"Cu siguranta, sindicatele reprezinta una dintre cele mai mari
temeri ale directorilor de HR, insa nu as vrea sa starnesc idei
facand aceasta afirmatie", spune managerul de resurse umane al
uneia din cele mai mari companii care se ocupa cu activitati
financiare si care are aproape 900 de angajati pe piata
locala.
Rolul sindicatelor din companiile private dintre Romania a crescut
semnificativ in ultimii ani, ca urmare a faptului ca multe
organizatii sindicale au obtinut majorari salariale importante sau
o flexibilizare a programului de lucru pentru angajati in urma
negocierilor cu angajatorul.
"Gradul de sindicalizare a angajatilor din Romania este cuprins
intre 50 si 52% din numarul total de salariati, ceea ce corespunde
unui numar de aproximativ 2,3 - 2,4 milioane de persoane. Dintre
acestia, mai putin de jumatate provin din sectorul bugetar, ceea ce
inseamna ca un milion de bugetari sunt cuprinsi in sindicate, iar
restul de 1,3 - 1,4 milioane provin din sectorul economic privat,
dar unde putem include si intreprinderi aflate in proprietatea
statului, cum este, de exemplu, Hidroelectrica", precizeaza Bogdan
Hossu, presedintele sindicatului Cartel Alfa. El a mai precizat ca
numarul angajatilor din sectorul privat care sunt membri de
sindicate ajunge pana la 1,2 mil. de salariati.
Un sindicat se poate constitui relativ simplu: un grup de cel putin
15 angajati, care lucreaza in aceeasi companie sau in companii
diferite, dar din aceeasi ramura de activitate, trebuie sa-si
dobandeasca personalitate juridica prin inscrierea la
judecatorie.
"Intr-o firma mica, in care oamenii se cunosc, nu cred ca este
necesara formarea unui sindicat. Insa cred ca daca o firma
depaseste 300 - 400 de angajati este necesar un sindicat. Din
moment ce exista o lege a sindicatelor, inseamna ca acestea sunt
utile", spune Constantin Stroe, vicepresedintele constructorului
Automobile Dacia, care numara 13.000 de salariati.
Dacia si Arcelor Mittal, companiile private cu cele mai
active sindicate
Sindicatele angajatilor de la companiile Dacia Group si Arcelor
Mittal sunt cele mai active sindicate din mediul privat, potrivit
opiniilor mai multor specialisti din piata.
"Cele mai mari sindicate locale se regasesc acolo unde se afla
grupata forta de munca de mari dimensiuni, cu o anumita istorie si
experienta in organizarea sindicala, in principiu pe locul marilor
platforme industriale privatizate intre timp", sustine Vlad Neacsu,
partener in cadrul casei de avocatura Popovici Nitu &
Asociatii.
De exemplu, sindicatul Automobile Dacia, catalogat de specialisti
drept cel mai puternic de pe piata locala, a reusit sa obtina in
acest an o majorare salariala cu suma de 110 lei pentru fiecare
angajat in parte, in urma negocierilor cu reprezentantii
companiei.
"Un sindicat de puterea celui de la Dacia nu se mai gaseste pe
piata. Daca m-ar intreba cineva ce calificativ as da sindicatului,
chiar daca mi-au facut uneori vanatai, trebuie sa spun ca am avut o
colaborare admirabila cu ei. Am traversat cinci greve de o duritate
fara seama, in care mi s-a cerut si demisia", apreciaza Constantin
Stroe, vicpresedintele Dacia. In opinia sa, fara acordul
sindicatului, conducerea companiei nu ar mai fi obtinut
privatizarea Dacia.
Cu toate acestea, raportul de forte intre sindicat si patronat este
o negociere continua, in care fiecare dintre parti incearca sa isi
maximizeze castigul.
Astfel, victoria din acest an a sindicalistilor de la Dacia nu a
fost una totala. Ei au solicitat initial o majorare salariala
lunara in suma fixa de 550 de lei pentru fiecare salariat in parte,
aceasta fiind cea mai mare solicitare de acest gen din
industrie.
"Atata vreme cat vorbim de o relatie sanatoasa de colaborare intre
parti care se doreste continuata intre angajator si salariati, nu
putem vorbi de victorii exclusive, unilaterale, doar ale uneia din
parti asupra celeilalte", mai spune Neacsu.
Relatia dintre angajator si sindicat, ca o
casnicie
Relatia dintre liderii companiei si liderii sindicali poate fi
comparata cu relatia dintr-o casatorie, spun specialistii, in care
castiga cine poate: daca sindicatele pot face presiuni asupra
companiei si pot solicita informatii cu privire la activitatea
acesteia, angajatorii au avantajul de a-si face o strategie de
management care nu poate fi controlata de sindicate.
"Pana la urma, in toate cazurile in care avem o relatie sanatoasa
de cooperare intre parti, care se doreste continuata, se ajunge tot
la un acord; desigur, aceasta se poate cristaliza mai devreme sau
mai tarziu, intr-un mod mai putin liber sau <asistat> legal
(folosind instrumente de presiune juridica) si eventual cu
consecinte financiare mai mult sau mai putin luate in calcul de la
bun inceput", mai spune Neacsu.
Chiar daca liderii sindicali de la Dacia au fost implicati si in
negocieri precum cele din perioada postpreluare de catre Renault,
cand au fost concediati mai mult de 16.000 de angajati, negocieri
care au fost mult mai dure decat revendicarile salariale din
aceasta primavara, cererile lor nu au putut fi satisfacute
integral.
"Sindicalistii ne-au inteles atunci cand a trebuit sa impartim
saracie, se poate lucra cu ei in parteneriat atunci cand iti este
greu, au inteles ca nu patronul plateste, ci clientul", adauga
Stroe.
Pe de alta parte, nici politica internationala a Renault, care a
preluat in urma cu zece ani Dacia, nu putea permite ca cererile
sindicalistilor sa fie solutionate favorabil pentru angajati in
totalitate. Nici in Franta Renault nu a fost de acord cu toate
revendicarile sindicatului CGT, unul dintre cele mai puternice din
tara.
Avem nevoie de sindicate?
In opinia vicepresedintelui de la Dacia, rolul unui sindicat este
foarte util pentru sefii de companii, pentru ca ii obliga sa
actioneze cinstit.
"Este bine sa ai in permanenta pe cineva care te vegheze, pentru ca
pot aparea unele slabiciuni umane", explica Stroe.
Un alt angajator cu o reprezentativitate sindicala semnificativa
este Arcelor Mittal Galati. Compania siderurgica a trimis in somaj
tehnic toti cei peste 10.000 de angajati in acest an, pe fondul
lipsei de comenzi. Din toamna anului trecut, compania a oprit
temporar unele otelarii, furnale si laminoare pentru a nu produce
pe stoc si a inchis Uzina CocsoChimica, preferand sa importe cocs.
Sindicatele formate in cadrul companiei au avut un rol activ in
negocierea unor pachete financiare stimulative pentru plecarea a
4.000 de salariati. De asemenea, sindicalistii au avut mai multe
mitinguri de protest si au trimis si la Curtea Constitutionala un
dosar care viza un conflict de interese cu angajatorul.
Unu din trei angajati de la Selgros este membru de
sindicat
In cadrul retailerului alimentar Selgros Cash& Carry, peste o
treime din cei aproximativ 5.000 de angajati sunt membri in cadrul
celor doua sindicate care functioneaza in companie, Sindicatul
National Selgros, cu sediul in Brasov si Sindicatul Liber Selgros,
cu sediul in Ploiesti.
"Fiecaruia dintre sindicate i-a fost pus la dispozitie un sediu si
dotari administrative corespunzatoare. Prima mare reusita in
relatia cu sindicatele am avut-o anul trecut, cand am incheiat
contractul colectiv de munca la nivel de unitate, un contract
multianual, valabil pana in 2011, dupa negocieri care au durat
aproximativ doua luni", sustine Pia Krauss, directorul de marketing
al Selgros Cash& Carry Romania.
Anul acesta, compania a negociat in luna august cu sindicatele
pentru evitarea concedierilor si a stabilit acordarea de concedii
fara plata tuturor angajatilor, pentru a reduce cheltuielile cu
personalul.
"Toti angajatii lantului nostru de magazine sunt in concediu fara
plata un numar de maximum 5 zile pe luna, in lunile septembrie,
octombrie si noiembrie 2009. Nu am avut situatii in care angajatii
sa fi parasit compania din acest motiv", adauga Krauss.
In prezent, negocierile cu sindicatele din cadrul retailerului se
refera la clauzele anuale si la incercarea de a evita
concedierile.
"Deocamdata, derulam negocieri pentru cele patru capitole din
contractul colectiv de munca. Dorim o majorare a salariilor cu pana
la 20%, insa nu stiu daca sunt dispusi sa ne-o acorde. O alta
solicitare se refera la timpul de lucru, unde vrem acordarea unei
zile in plus la concediul de odihna, care sa fie acordata in
functie de vechime. Mai cerem modificari la programul de lucru si
la sporuri", precizeaza Laurentiu Eftimie, presedintele
Sindicatului Liber Selgros Romania si adjunct-sef de raion in
cadrul Selgros. In prezent, sporurile acordate de Selgros au
valoarea de 10% din salariu pentru zilele de sambata lucrate, 15%
pentru duminici, iar un alt spor de 5% se acorda in functie de
vechime si este inclus in salariul de baza.
"Vrem sa obtinem un spor de 10% pentru vechime pentru angajatii
care lucreaza de peste zece ani. Pana la aparitia sindicatului,
primeam sporuri de numai 15% pentru tot weekendul", mai spune
Eftimie.
Sindicatul Liber Selgros Romania a fost infiintat in luna august a
anului 2007, fara acordul conducerii companiei. In iunie 2008,
sindicatul a declansat greva japoneza in cadrul magazinului din
Ploiesti si a protestat impotriva deciziei conducerii Selgros de a
ignora dreptul la negocieri colective, potrivit datelor de pe
site-ul organizatiei sindicale.
"Deocamdata avem o relatie destul de buna cu angajatorul. Anul
acesta va fi putin mai greu sa negociem, avand in vedere faptul ca
actuala criza aduce un motiv in plus pentru fiecare patron sa nu ia
prea multe hotarari care sa avantajeze angajatii", mai spune
liderul sindicatului care are aproximativ 300 de membri.
"Eu am fost vazut ca un junghi in fata liderilor companiei, pentru
ca sindicatul a aparut fara acordul lor, in urma nevoilor
salariatilor. Sindicatele reprezinta un motiv de teama pentru
angajatori, dar exista si o strategie in randul marilor companii de
a contracara organizatiile sindicale", explica Eftimie.
De aceeasi parere este si partenerul in cadrul casei de avocatura
Popovici Nitu & Asociatii, insa o astfel de situatie nu poate
fi generalizata.
"Intr-adevar, poate in unele cazuri constituirea sau intrarea unui
sindicat este privita cu retinere, asimilata cu obligatia de
acceptare a unui intrus sau cel putin cu riscul unor complicatii
nedorite. Insa cred ca e greu de generalizat pornind de la aceste
abordari mai reticente", mai spune Neacsu.
90% din salariatii norvegieni, suedezi si finlandezi fac
parte din sindicate
Gradul de sindicalizare din statele din nordul Europei este de 90%,
insa numarul de angajati care provin din sectorul de stat si din
cel privat cuprinsi in sindicate difera.
"In tarile nordice, din numarul total de salariati, cam 15- 20%
sunt bugetari. In aceste tari, gradul de sindicalizare a ramas
acelasi de 50 de ani incoace", mai spune Hossu.
In state precum Belgia, Germania sau Olanda, gradul de
sindicalizare este cuprins intre 40 si 60%, similar cu cel din
Romania. O reprezentativitate mai slaba a angajatilor in sindicate
o au statele din sudul si sud-vestul Europei. Daca Italia are un
grad de sindicalizare de 20%, iar Franta de 8%, in statele iberice
numai 5% din salariati sunt cuprinsi in sindicate.
"Institutiile sindicale nu au gasit un raspuns la o intrebare de
fond pe care o pun lucratorii: ce le ofera lor sindicatul? Ei nu au
stiut cum sa motiveze muncitorii, si au pierdut, in special,
angajatii din sectorul de IMM-uri", adauga Hossu.
Cum lupta angajatii romani cu angajatorii
- Jumatate din salariatii romani sunt membri ai sindicatelor
- 1,2 mil. de angajati care fac parte din sindicate provin din sectorul privat
- Companiile private cu cele mai puternice sindicate: Automobile Dacia, Arcelor Mittal
- Gradul de sindicalizare in Romania (de 50- 52%) este comparabil cu cel din state precum Belgia, Germania sau Olanda
- Ce rol au sindicatele: negociaza contractele colective de munca, bonusurile, programul de lucru, concediile, protesteaza cand nu li se iau in considerare solicitarile si supreavegheaza activitatea liderilor companiei.