INTERVIU/ Michael Haulica: „Literatura SF e la fel de serioasa ca oricare alta”

Autor: Stelian Turlea 11.11.2009
Michael Haulica s-a nascut la 1 februarie 1955. In 1978 a absolvit Facultatea de Matematica, Sectia Informatica, a Universitatii Transilvania din Brasov, iar, dupa 25 de ani de activitate ca programator, s-a retras din domeniu. A debutat cu poezie in revista "Flacara", in 1974. A publicat poezie, proza, diverse articole. A fost redactor al suplimentelor SF "Supernova" si "Alternativ SF", iar in anul 2000 a fondat revista "Lumi Virtuale" (in format electronic). In perioada 2005-2007 a fost redactor-sef al Editurii Tritonic, unde a coordonat colectiile fiction.ro si LIT si a editat revista "Fiction.ro". Sustine rubrici despre literatura F&SF in "Observator cultural", "Ziarul de Duminica" si "Dilemateca". A publicat mai multe carti SF.
- Cu decenii in urma, perceptia publicului larg era ca exista o literatura SF cu produse mai mult sau mai putin bune. Astazi sesizam un boom mondial al literaturii SF, dar si al altor genuri - fantasy, de pilda. Cum se explica?
- In legatura cu prima parte a intrebarii, as zice ca si azi (ca oricând), nu genul face o carte buna sau mai putin buna, ci talentul, maiestria autorului. Dar inteleg sensul... adica era si ea, acolo, mai mult sau mai putin bagata in seama. Despre explozia mondiala? Probabil explozia au dat-o carti ca "Harry Potter", vândute in milioane de exemplare. Sau filme ca "Stapânul inelelor" ori "Narnia", care au atras dupa ele o repozitionare pe piata a cartilor care au stat la originea lor. Se poate observa ca titlurile amintite tin mai degraba de Fantasy decât de Science Fiction. Iar multe dintre cartile de succes la ora actuala se adreseaza adolescentilor. Se pare ca a crescut pofta de lectura la publicul de vârsta frageda. S-a schimbat paradigma in ceea ce priveste povestile copilariei si s-a gasit genul care sa faca aceasta schimbare: Fantasy.
- Exista deosebiri majore (si, daca da, care sunt ele) intre literatura SF si Fantasy? Unde se opresc aceste deosebiri?
- In ultima suta de ani s-au dat o multime de definitii atât pentru SF, cât si pentru Fantasy. Esentail este ca Sefe-ul are de-a face cu stiinta si tehnologia, iar Fantasy-ul cu magia, cu vrajitoria (desi Arthur C. Clarke spunea ca "orice tehnologie suficient de avansata este greu de deosebit de magie"). De aici si decorurile specifice: urban, spatial, din viitor in cadrul Sefe-ului, tinuturi de poveste, pamântene sau de pe alte tarâmuri, dintr-un trecut "Ev Mediu" pentru Fantasy. In rest, aceeasi lupta intre bine si rau ca peste tot. Unde se opresc deosebirile? Probabil in subgenul numit Science-Fantasy, unde avem carti ca "Viriconium", de M. John Harrison, sau seria "Cartea Soarelui Nou" de Gene Wolfe.
- Care ar fi vârfurile genului, indiferent de limba in care au fost scrise?
- Va dati seama ca "vârful" e chestiune de optiune inviduala. Totusi sunt autori care se bucura de aprecierea unanima: Isaac Asimov, Arthur C. Clarke, Frank Herbert pentru SF, J.R.R. Tolkien, Gene Wolfe, George R.R. Martin pentru Fantasy. Am dat doar câteva nume. Spre bucuria noastra, toti acesti mari autori au fost tradusi in româneste. Dupa cum vedeti, sunt scriitori englezi si americani. Dintre cei de alta limba decât engleza, i-as aminti pe rusii Arkadi si Boris Strugatki, pe italianul Lino Aldani, pe francezul Gerard Klein dintre cei tradusi, iar dintre cei care isi asteapta versiunile in limba româna l-as pomeni pe polonezul Andrzej Sapkovski, recentul câstigator al primei editii a Premiului David Gemmel (pentru Fantasy), un autor care a vândut deja peste un milion de exemplare din cartile lui.
- S-au infiintat si premii fara numar, peste tot in lume. Recompenseaza ele cartile deosebite? Care sunt cele mai recomandabile?
- Or fi ele fara numar, cum spuneti, dar numai câteva sunt cu adevarat importante. Practic, exista trei Mari Premii: Hugo (acordat de fani la conventiile mondiale de SF), Nebula (acordat de SFWA - Asociatia Scriitorilor Americani de Fantasy si Science Fiction) si World Fantasy (acordat de un juriu la conventiile mondiale de Fantasy). Lor li s-ar putea adauga Premiul Locus, desemnat printr-un sondaj facut de revista americana "Locus". Toate aceste premii se acorda pe categorii, de la roman si proza scurta, pâna la artist plastic, editor etc. Majore sunt si câteva dintre premiile acordate unui singur scriitor: John W. Campbell Memorial (pentru cel mai bun roman publicat in SUA), Arthur C. Clarke (pentru cel mai bun roman publicat in Marea Britanie), Philip K. Dick (pentru cel mai bun volum publicat in SUA - aici intra in competitie si volumele de proza scurta).
Este evident ca orice premiu - indiferent de modalitatea de judecare a lui, prin vot popular sau prin jurizare - este contestat de unii, acceptat fara rezerve de altii. Liniste este doar atunci când un roman reuseste sa ia cât mai multe dintre aceste premii sau sa se numere macar printre titlurile finaliste. S-a intâmplat asta cu "Neuromantul" lui William Gibson (Hugo, Nebula, Dick si nominalizari la Campbell Memorial si British SF in 1985), cu "Zei americani" de Neil Gaiman (Hugo, Nebula, Locus, Stoker, nominalizari la British SF, British Fantasy, World Fantasy, International Horror Guild in 2002-2003) sau cu "The Yiddish Policemen's Union", de Michael Chabon (Hugo, Nebula, Locus in 2008) si, in acest an, cu "The Graveyard Book" de Neil Gaiman (câstigator al Premiilor Hugo si Locus 2009, nominlizat la British Fantasy si World Fantasy).
Important e ca multe dintre cartile rasplatite cu mari premii, cel putin in ultimii zece ani, au fost traduse si la noi, iar cititorul român a putut sa-si faca singur o impresie despre cât de premiabile sunt cartile premiate.
- S-a tradus enorm de multa literatura de acest gen, inclusiv carti proaste. Cum sa faca o selectie cititorul?
- Cititorul de literatura F&SF este unul informat. De obicei, când cumpara o carte, stie deja multe despre ea. Stie cum a fost primita in tara de origine. Stie daca a luat premii si ce premii a luat. Probabil fiecare cititor are o lista cu premiile in care crede. Mai sunt recenziile aparute pe net, in revistele electronice. Mai sunt blogurile in care se pot gasi recomandari de lectura. Avantajul comunitatii fanilor F&SF este ca nimeni nu e singur. Oricine are unde gasi un sfat, o parere. Si apoi mai sunt si editurile noastre care si-au facut un nume de-a lungul anilor. De pilda, Nemira nu prea da rateuri, se poate avea incredere in cartile selectate de Mihai-Dan Pavelescu, coordonatorul colectiei Nautilus.
- Unde ne aflam noi, din punctul de vedere al creatiei originale? Exista si o literatura autohtona de acest fel? Care ii sunt vârfurile?
- Creatia autohtona de F&SF se afla intr-un punct in care ar face bine sa se defineasca. Prea putin SF in ultima vreme, câteva tentative de Fantasy si, in rest, fantastic cât cuprinde. Si mai e ceva: nu se poate face o literatura numai cu proza scurta. E nevoie si de un roman puternic. Avem, in ultimii zece ani, câteva romane care ar face fata oriunde in lume: "Sfâsierea", de Ona Frantz, trilogia "Abatia", de Dan Dobos, "Retetarium", de Costi Gurgu. Asta nu inseamna ca nu mergem inainte si cu proza scurta. Ba dimpotriva, cred ca e bine s-o cultivam pe mai departe. In SF multi autori au continuat sa scrie povestiri chiar si dupa ce au facut cariera cu romane (ma refer la autorii straini). Si, chiar daca nu vom vedea prea curând vreun roman de la ei, mi-ar placea sa mai vad carti scoase de Marian Truta, Lucian Merisca sau Danut Ungureanu. Cei mai complecsi si prolifici autori, atât de proza scurta, cât si de romane, ramân in continuare Liviu Radu si Sebastian A. Corn.
- De ce credeti ca vocile critice, in afara de dvs., nu iau in seama si nu prezinta acest gen de literatura?
- Cred ca s-a incetatenit de mult ideea ca literatura F&SF este una neserioasa, marginala, de nivel scazut etc. Adica nu trateaza teme serioase, deci criticul s-ar compromite daca ar aborda astfel de carti in demersul sau. In primul rând ca acest gen de literatura e la fel de serios ca oricare altul. Apoi, carti proaste exista, iarasi, indiferent de gen. Si, nu in ultimul rând, as vrea sa spun ca situatia nu mai este cum era in urma cu câtiva ani. Au inceput sa apara, in ultima vreme, tineri critici care nu au astfel de prejudecati. Sa-i amintesc doar pe Mihai Iovanel, Paul Cernat, Bianca Burta-Cernat, Catalin Sturza. Usor-usor, recenziile cartilor de gen isi fac aparitia in revistele literare, ceea ce este un semn bun.
Sa nu trecem insa peste opera critica a lui Mircea Oprita si Cornel Robu care, e drept, vin din "interiorul" fenomenului, dar au scris carti despre acesta. Asa cum, tot din interior, au publicat carti de critica mai tinerii Mircea Naidin, Radu Pavel Gheo si Catalin Badea-Gheracostea.
- Care este publicul predilect? Cu prioritate adolescentii si tinerii?

- Adolescentii si tinerii sunt publicul pentru cartile adresate lor. Nu cred ca Dan Simmons, Vernor Vinge sau Robert Charles Wilson sunt chiar autori pentru adolescenti. Stephanie Meyer, da. Cartile Fantasy pot fi abordate de adolescenti la un anumit palier de lectura. Dar cu Sefe-urile... mai greu. Cred ca publicul acestui gen de literatura este format din oameni cu mintea deschisa, din oameni dispusi sa-si puna probleme de genul "Ce-ar fi daca?" Si dispusi, mai ales, sa caute si raspunsuri.