REPORTAJUL SAPTAMANII/ Castele lasate in ruina

Autor: Paula Herlo 17.11.2009
Avem o comoara rara, dar, ca de obicei, nu stim ce sa facem cu ea.
In timp ce alte tari scot din asta milioane de euro pe an, noi am abandonat cele peste o mie de castele, conace si palate, care zac astazi in paragina. Cele mai multe s-au distrus in ultimii ani, in timpul proceselor de retrocedare, pentru ca nimeni nu a mai investit in ele.
Intre timp, Franta, de pilda, a creat o adevarata industrie a turismului nobiliar, vanzand oamenilor atmosfera de ev mediu.
Ce fac romanii cand au o mostenire inestimabila? O distrug. Ce fac atunci cand li se pune pe tava o afacere banoasa aducatoare de turisti? Nimic. Ce fac atunci cand istoria le lasa mostenire o salba rara de castele, conace si palate? Le lasa in ruina. Distruse de interesele personale ale unor alesi locali, de indiferenta unor autoritati, de neputinta mostenitorilor de a le reda stralucirea de odinioara. Si-n vreme ce noi ne plangem neputinta, Franta ne ofera o lectie de istorie, turism, responsabilitate si stralucire. O lectie dura despre ce-am fost si ce-am fi putut deveni daca dupa revolutie ar fi existat o strategie de a reinvia domeniile nobiliare.
Ne oprim pentru inceput la Iernut. Bine ati venit, ce mai faceti, poftiti de vedeti, s-a ales praful! Vorbe spuse repede si apasat de Ion.
Szanto Laszlo, paznic cu veleitati de ghid turistic la castelul Rakoczi Iernut.
Daca vreti putem sa intram...
Vrem sa intram. La parter ajungem in salonul unde in trecut s-au tinut cele 11 Diete transilvane, adica intalniri de taina ale descendentilor familiei Rakoczi ce aveau sa marcheze istoria tarii noastre.
Nu s-a pastrat mai nimic. Doar un frigider de lemn, care in alte tari ar fi fost cu siguranta piesa de muzeu.
Castelul a fost distrus de ignoranta autoritatilor, dar si de localnici, care au furat caramida, tigla, lemn - tot ce putea fi folosit intr-o casa de om. N-a interesat pe nimeni sa opreasca hotia, cata vreme castelul e revendicat, iar judecatorii, dupa sase ani de procese, inca nu s-au pronuntat.
Castelul a fost construit pentru Gheorghe Racozi al II-lea si a apartinut pe rand mai multor descendenti ai familiei Bethlen, pana in 1885, cand Mark Bethlen l-a pierdut intr-o singura noapte la carti. Castigatorul, contele Holler, a trecut domeniul in proprietatea Bisericii Romano-Catolice din Transilvania. Castelul a fost nationalizat si multi ani a functionat ca liceu agricol.
Dupa revolutie, biserica romano-catolica l-a revendicat. Procesele au durat ani de zile si, in tot acest timp, cladirea s-a degradat. Asa cum s-a intamplat de altfel cu majoritatea monumentelor istorice lasate de izbeliste in timpul proceselor de retrocedare.
"Din 2003, de cand s-a depus o cerere de retrocedare de catre Ordinariatul catolic Alba Iulia - precizeaza Ioan Nicoara, primarul din Iernut - noi am facut demersurile necesare la Autoritatea Nationala de restituire a proprietatilor, respectiv comisia speciala de retrocedare a imobilelor, de acolo am primit raspuns ca, deocamdata, avand in vedere ca sunt cateva procese conexe acestei retrocedari, s-a suspendat procesul de retrocedare. Si tot asteptam"
Procesele conexe despre care vorbeste primarul o au in prim-plan pe Maria Petris. Statul i-a vandut cateva anexe ale castelului in care femeia a investit, iar acum cere la randul ei despagubiri. "Ma duc la CEDO, declara Maria Petris, pentru ca n-am furat nimic. Am cumparat la licitatie."
Pana cand justitia se va pronunta, din castel va mai ramane doar blazonul, parte a istoriei noastre. Vremuri trecute din care francezii, de exemplu, scot miliarde de euro vanzand oamenilor la preturi mari atmosfera secolelor trecute.
Castelul de Bourron este unul dintre cele mai vechi din Franta. A fost constuit in 1150, iar primul proprietar a fost Robert de Bourron, despre care se spune ca a scris Romanul Sfantului Graal. In 1878, domeniul a ajuns la familia Montesquiou, din care face parte si Estrella Cordon, actualul proprietar care a transformat domeniul intr-o afacere de familie. Cei doi soti fac totul la castel. Ea e secretara si receptioner. El e administrator. Si impreuna sunt bucatari pentru oaspetii lor. Castelul ofera sase camere pentru cazare, iar preturile variaza intre 180 si 500 de euro pe noapte, in functie de tipul de camera. Cea mai scumpa este camera in care a dormit in regina Frantei Marie Leszczynska. Estrella de Cordon a mostenit castel in 2001 de la tatal ei - care initial a vrut sa-l vanda. Insusi Michael Jackson a ajuns pe domeniu in 1999, pe vremea cand cauta sa cumpere un castel in Europa.
Cand i-am vizitat eu, erau singuri in castel. Tocmai plecasera oaspetii. Un cuplu de spanioli care-si facusera nunta acolo. In castelul lor s-au turnat filme si s-au facut sedinte foto pentru revistele de moda. Recurg la asta pentru a-si face cunoscut domeniul, mai ales ca si concurenta e mare. Si chiar daca uneori asteapta clienti zile intregi, sotii Cordon sunt fericiti. In Franta, pasiunea pentru istorie tine in picioare astfel de monumente, dar si atentia pe care o acorda statul istoriei.
La noi, chiar cei care ar fi trebuit sa tina vii astfel de cladiri le-au mutilat. Contesa Ana, fiica principelui Gabriel Betheln, vorbeste cu lacrimi in ochi despre lupta ei cu statul roman. 15 ani s-a judecat pentru a primi inapoi castelul de la Cris. Casa copilariei ei, locul de unde au fost scosi in strada intr-o noapte de martie. Acum, ca se afla in proprietate familiei ei, stie ca nu va avea cu ce sa-l restaureze, mai ales ca, in anii cat s-a aflat in proces cu statul, castelul s-a distrus. Contesa are planuri mari, dar n-are bani. Cam 5 milioane de euro ar trebui sa investeasca ca sa-l introduca in circuitul turistic.
La poarta castelului vin aproape in fiecare zi grupuri de turisti maghiari care cu voia contesei si sub indrumarea paznicului viziteaza ceea ce odata era cel mai frumos cel mai frumos castel din Transilvania. Sali precum "palatul de aur", "turnul bastion de zi" sau "camera aurita" erau bogat ornamentate cu blazoane, inscriptionari, portrete si tapiserii, iar mobilierul autentic era pictat si slefuit cu mare maiestrie. In curtea cetatii se afla o gradina cu flori, iar in jurul complexului se intindea un mare parc englezesc. In 1997, Ministerul culturii a investit mai mult de un miliard si a renovat o parte a castelului. Dar lucrarile de renovare n-au respectat arhitectura castelului. Podul a fost mansardat si s-au montat geamuri termopan si usi de PVC. Un monument mutilat chiar de autoritatile care ar fi trebuit sa vegheze la pastrarea lui in starea initiala. In Franta, daca s-ar fi intamplat asa ceva, proprietarii ar fi platit amenzi de sute de mii de euro si ar fi fost obligati sa-l readuca la forma originala. Contele si contesa de Vansay detin un castel, aflat in proprietatea familiei de 600 de ani, care n-a suferit modificari in timp. Sotii de Vansay au hotarat sa se multe la castel in urma cu sapte ani, dupa ce contele a mostenit castelul de la tatal sau. Originara din Bretania, familia Vansay s-a stability la Maine in secolul 9. Membri ai acestei familii au facut parte din garda lui William Cuceritorul, iar la inceputul secolului al 19-lea, cativa membri ai familiei l-au urmat pe Napoleon in Rusia. Guy de Vanssay este a 20-a generatie de mostenitori ai castelului si impreuna cu sotia lui se ocupa de tot ce inseamna administrare, marketing pe site, restaurare si primire a oaspetilor.
Guy de Vanssay n-a auzit de Romania, pentru ca locurile noastre sunt prea putin promovate. Cererea e mai mare decat oferta. Ca sa te cazezi, de pilda, la castelul de la Cetatea de Balta, trebuie sa-ti faci rezervari cu mult timp inainte si doar printr-o agentie acreditata. Vechile grajduri au fost transformate in magazia de vinuri spumante. Castelul are ferma proprie si toate produsele sunt ecologice. In crama, un grup de turisti danezi, dezlegati la limba, de buchetul parfumat al vinului, se bucura de frumusetea locului.
Construit in 1668, in stilul Renasterii, castelul reproduce corpul central al castelului Chambord din Franta. Dupa ce a fost confiscat de comunisti, a trecut in proprietatea IAS-ului de la Jidvei si, timp de 50 de ani, a fost pe rand gradinita, inchisoare, cantina, carmangerie si sectie de sampanizare. In 1998, a fost cumparat de un om de afaceri, care a investit in lucrari mai mult de un milion de euro si l-a introdus in circuitul turistic. In Franta, cei care fac astfel de lucrari au si facilitati, platesc doar 5 % TVA, si li se deduc cheltuielile de renovare. Au insa si obligatii. Sa le intretina in stare buna si sa nu aduca niciun fel de modificari arhitecturii. Desi in Romania exista reguli privind cladirile de patrimoniu, nimeni nu are grija ca ele sa fie si respectate.
Ajunse ruine, ele se distrug una dupa alta, iar proprietarii privesc neputinciosi. Noroc ca vin strainii sa ne arate cum se face: Printul Charles a sprijinit refacerea unui conac din Transilvania, iar un grup de investitori occidentali a cumparat castelul Cantacuzino de la Busteni, ca sa-l introduca in circuitul turistic. Construit in 1911 in stil romanesc cu elemente neobrancovenesti, castelul de la Busteni adaposteste o colectie de heraldica unica in Romania, formata din stemele tuturor familiilor boieresti cu care se inrudea familia Cantacuzino si tablourile in marime naturala ale stramosilor Cantacuzinilor, pictate pe piele de Cordoba.
In Romania exista 1.300 de castele conace si palate, in mare parte lasate in paragina. Potrivit unui statistici, doar 15% dintre proprietari au in vedere proiecte de perspectiva, si nu valorificarea imediata. Conacul de la Malancrav arata ca-n vremurile lui de glorie, pentru ca, la un moment dat, in sat a ajuns printul Charles al Marii Britanii. Conacul a fost revendicat de mostenitori, care, mai apoi, au vandut domeniul fundatiei Mihai Eminescu, patronata de printul Charles.
Conacul are acum noua locuri de cazare, iar o camera costa 60 de euro pe noapte. Proprietarii conacului vand istorie, dar si liniste. Multa liniste... Pentru ca acolo nu exista televizor sau semnal la telefon. Turistii, mai ales cei straini, sunt dispusi sa plateasca pentru asta, atrasi fiind de farmecul locului si de oamenii satului, si ei foarte pitoresti.
Suntem departe de ceea ce francezii numesc turismul nobiliar. Ei au reusit sa transforme Valea Loarei intr-un brand si sa pastreze intacte valorile de patrimoniu. La noi, e un miracol sa le gasesti intregi. Nu avem reguli clare care sa oblige proprietarii sa pastreze in buna stare cladirile, asa cum se intampla in Olanda, unde monumentele istorice neingrijite sunt confiscate. E adevarat ca, in Romania, nobilimea a fost strivita de comunism, dar nici n-a fost ajutata sa se intoarca, sa reinvesteasca in ceea ce a apartinut familiilor lor. Iar statul roman, proprietarul celor mai multe castele si conace, le lasa in paragina pentru ca efortul de a gandi o strategie pentru ele este prea mare.

Reportaj difuzat de Protv in emisiunea "Romania, te iubesc!" din 23 octombrie 2009