REPORTAJUL SAPTAMANII/ Castele lasate in ruina
Autor:
Paula Herlo
17.11.2009
Avem o comoara rara, dar, ca de obicei, nu stim ce sa facem cu
ea.
In timp ce alte tari scot din asta milioane de euro pe an, noi
am abandonat cele peste o mie de castele, conace si palate, care
zac astazi in paragina. Cele mai multe s-au distrus in ultimii ani,
in timpul proceselor de retrocedare, pentru ca nimeni nu a mai
investit in ele.
Intre timp, Franta, de pilda, a creat o adevarata industrie a
turismului nobiliar, vanzand oamenilor atmosfera de ev mediu.
Ce fac romanii cand au o mostenire inestimabila? O distrug. Ce
fac atunci cand li se pune pe tava o afacere banoasa aducatoare de
turisti? Nimic. Ce fac atunci cand istoria le lasa mostenire o
salba rara de castele, conace si palate? Le lasa in ruina.
Distruse
de interesele personale ale unor alesi locali, de indiferenta unor
autoritati, de neputinta mostenitorilor de a le reda stralucirea de
odinioara. Si-n vreme ce noi ne plangem neputinta, Franta ne ofera
o lectie de istorie, turism, responsabilitate si stralucire. O
lectie dura despre ce-am fost si ce-am fi putut deveni daca dupa
revolutie ar fi existat o strategie de a reinvia domeniile
nobiliare.
Ne oprim pentru inceput la Iernut. Bine ati venit, ce mai
faceti, poftiti de vedeti, s-a ales praful! Vorbe spuse repede si
apasat de Ion.
Szanto Laszlo, paznic cu veleitati de ghid turistic la
castelul Rakoczi Iernut.
Daca vreti putem sa intram...
Vrem sa intram. La parter ajungem in salonul unde in trecut
s-au tinut cele 11 Diete transilvane, adica intalniri de taina ale
descendentilor familiei Rakoczi ce aveau sa marcheze istoria tarii
noastre.
Nu s-a pastrat mai nimic. Doar un frigider de lemn, care in
alte tari ar fi fost cu siguranta piesa de muzeu.
Castelul a fost distrus de ignoranta autoritatilor, dar si de
localnici, care au furat caramida, tigla, lemn - tot ce putea fi
folosit intr-o casa de om. N-a interesat pe nimeni sa opreasca
hotia, cata vreme castelul e revendicat, iar judecatorii, dupa
sase ani de procese, inca nu s-au pronuntat.
Castelul a fost construit pentru Gheorghe Racozi al II-lea si
a apartinut pe rand mai multor descendenti ai familiei Bethlen,
pana in 1885, cand Mark Bethlen l-a pierdut intr-o singura noapte
la carti. Castigatorul, contele Holler, a trecut domeniul in
proprietatea Bisericii Romano-Catolice din Transilvania. Castelul a
fost nationalizat si multi ani a functionat ca liceu agricol.
Dupa revolutie, biserica romano-catolica l-a revendicat.
Procesele au durat ani de zile si, in tot acest timp, cladirea s-a
degradat. Asa cum s-a intamplat de altfel cu majoritatea
monumentelor istorice lasate de izbeliste in timpul proceselor de
retrocedare.
"Din 2003, de cand s-a depus o cerere de retrocedare de catre
Ordinariatul catolic Alba Iulia - precizeaza Ioan Nicoara, primarul
din Iernut - noi am facut demersurile necesare la Autoritatea
Nationala de restituire a proprietatilor, respectiv comisia
speciala de retrocedare a imobilelor, de acolo am primit raspuns
ca, deocamdata, avand in vedere ca sunt cateva procese conexe
acestei retrocedari, s-a suspendat procesul de retrocedare. Si tot
asteptam"
Procesele conexe despre care vorbeste primarul o au in
prim-plan pe Maria Petris. Statul i-a vandut cateva anexe ale
castelului in care femeia a investit, iar acum cere la randul ei
despagubiri. "Ma duc la CEDO, declara Maria Petris, pentru ca n-am
furat nimic. Am cumparat la licitatie."
Pana cand justitia se va pronunta, din castel va mai ramane
doar blazonul, parte a istoriei noastre. Vremuri trecute din care
francezii, de exemplu, scot miliarde de euro vanzand oamenilor la
preturi mari atmosfera secolelor trecute.
Castelul de Bourron este unul dintre cele mai vechi din
Franta. A fost constuit in 1150, iar primul proprietar a fost
Robert de Bourron, despre care se spune ca a scris Romanul
Sfantului Graal. In 1878, domeniul a ajuns la familia
Montesquiou, din care face parte si Estrella Cordon, actualul
proprietar care a transformat domeniul intr-o afacere de familie.
Cei doi soti fac totul la castel. Ea e secretara si receptioner. El
e administrator. Si impreuna sunt bucatari pentru oaspetii lor.
Castelul ofera sase camere pentru cazare, iar preturile variaza
intre 180 si 500 de euro pe noapte, in functie de tipul de camera.
Cea mai scumpa este camera in care a dormit in regina Frantei Marie
Leszczynska. Estrella de Cordon a mostenit castel in 2001 de la
tatal ei - care initial a vrut sa-l vanda. Insusi Michael Jackson a
ajuns pe domeniu in 1999, pe vremea cand cauta sa cumpere un castel
in Europa.
Cand i-am vizitat eu, erau singuri in castel. Tocmai plecasera
oaspetii. Un cuplu de spanioli care-si facusera nunta acolo. In
castelul lor s-au turnat filme si s-au facut sedinte foto pentru
revistele de moda. Recurg la asta pentru a-si face cunoscut
domeniul, mai ales ca si concurenta e mare. Si chiar daca uneori
asteapta clienti zile intregi, sotii Cordon sunt fericiti. In
Franta, pasiunea pentru istorie tine in picioare astfel de
monumente, dar si atentia pe care o acorda statul istoriei.
La noi, chiar cei care ar fi trebuit sa tina vii astfel de
cladiri le-au mutilat. Contesa Ana, fiica principelui Gabriel
Betheln, vorbeste cu lacrimi in ochi despre lupta ei cu statul
roman. 15 ani s-a judecat pentru a primi inapoi castelul de la
Cris. Casa copilariei ei, locul de unde au fost scosi in strada
intr-o noapte de martie. Acum, ca se afla in proprietate familiei
ei, stie ca nu va avea cu ce sa-l restaureze, mai ales ca, in anii
cat s-a aflat in proces cu statul, castelul s-a distrus. Contesa
are planuri mari, dar n-are bani. Cam 5 milioane de euro ar trebui
sa investeasca ca sa-l introduca in circuitul turistic.
La poarta castelului vin aproape in fiecare zi grupuri de
turisti maghiari care cu voia contesei si sub indrumarea paznicului
viziteaza ceea ce odata era cel mai frumos cel mai frumos castel
din Transilvania. Sali precum "palatul de aur", "turnul bastion de
zi" sau "camera aurita" erau bogat ornamentate cu blazoane,
inscriptionari, portrete si tapiserii, iar mobilierul autentic era
pictat si slefuit cu mare maiestrie. In curtea cetatii se afla o
gradina cu flori, iar in jurul complexului se intindea un mare parc
englezesc. In 1997, Ministerul culturii a investit mai mult de un
miliard si a renovat o parte a castelului. Dar lucrarile de
renovare n-au respectat arhitectura castelului. Podul a fost
mansardat si s-au montat geamuri termopan si usi de PVC. Un
monument mutilat chiar de autoritatile care ar fi trebuit sa
vegheze la pastrarea lui in starea initiala. In Franta, daca s-ar
fi intamplat asa ceva, proprietarii ar fi platit amenzi de sute de
mii de euro si ar fi fost obligati sa-l readuca la forma originala.
Contele si contesa de Vansay detin un castel, aflat in proprietatea
familiei de 600 de ani, care n-a suferit modificari in timp. Sotii
de Vansay au hotarat sa se multe la castel in urma cu sapte ani,
dupa ce contele a mostenit castelul de la tatal sau. Originara din
Bretania, familia Vansay s-a stability la Maine in secolul 9.
Membri ai acestei familii au facut parte din garda lui William
Cuceritorul, iar la inceputul secolului al 19-lea, cativa membri ai
familiei l-au urmat pe Napoleon in Rusia. Guy de Vanssay este a
20-a generatie de mostenitori ai castelului si impreuna cu sotia
lui se ocupa de tot ce inseamna administrare, marketing pe site,
restaurare si primire a oaspetilor.
Guy de Vanssay n-a auzit de Romania, pentru ca locurile
noastre sunt prea putin promovate. Cererea e mai mare decat oferta.
Ca sa te cazezi, de pilda, la castelul de la Cetatea de Balta,
trebuie sa-ti faci rezervari cu mult timp inainte si doar printr-o
agentie acreditata. Vechile grajduri au fost transformate in
magazia de vinuri spumante. Castelul are ferma proprie si toate
produsele sunt ecologice. In crama, un grup de turisti danezi,
dezlegati la limba, de buchetul parfumat al vinului, se bucura de
frumusetea locului.
Construit in 1668, in stilul Renasterii, castelul reproduce
corpul central al castelului Chambord din Franta. Dupa ce a fost
confiscat de comunisti, a trecut in proprietatea IAS-ului de la
Jidvei si, timp de 50 de ani, a fost pe rand gradinita, inchisoare,
cantina, carmangerie si sectie de sampanizare. In 1998, a fost
cumparat de un om de afaceri, care a investit in lucrari mai mult
de un milion de euro si l-a introdus in circuitul turistic. In
Franta, cei care fac astfel de lucrari au si facilitati, platesc
doar 5 % TVA, si li se deduc cheltuielile de renovare. Au insa si
obligatii. Sa le intretina in stare buna si sa nu aduca niciun fel
de modificari arhitecturii. Desi in Romania exista reguli privind
cladirile de patrimoniu, nimeni nu are grija ca ele sa fie si
respectate.
Ajunse ruine, ele se distrug una dupa alta, iar proprietarii
privesc neputinciosi. Noroc ca vin strainii sa ne arate cum se
face: Printul Charles a sprijinit refacerea unui conac din
Transilvania, iar un grup de investitori occidentali a cumparat
castelul Cantacuzino de la Busteni, ca sa-l introduca in circuitul
turistic. Construit in 1911 in stil romanesc cu elemente
neobrancovenesti, castelul de la Busteni adaposteste o colectie de
heraldica unica in Romania, formata din stemele tuturor familiilor
boieresti cu care se inrudea familia Cantacuzino si tablourile in
marime naturala ale stramosilor Cantacuzinilor, pictate pe piele de
Cordoba.
In Romania exista 1.300 de castele conace si palate, in mare
parte lasate in paragina. Potrivit unui statistici, doar 15% dintre
proprietari au in vedere proiecte de perspectiva, si nu
valorificarea imediata. Conacul de la Malancrav arata ca-n
vremurile lui de glorie, pentru ca, la un moment dat, in sat a
ajuns printul Charles al Marii Britanii. Conacul a fost revendicat
de mostenitori, care, mai apoi, au vandut domeniul fundatiei Mihai
Eminescu, patronata de printul Charles.
Conacul are acum noua locuri de cazare, iar o camera costa 60
de euro pe noapte. Proprietarii conacului vand istorie, dar si
liniste. Multa liniste... Pentru ca acolo nu exista televizor sau
semnal la telefon. Turistii, mai ales cei straini, sunt dispusi sa
plateasca pentru asta, atrasi fiind de farmecul locului si de
oamenii satului, si ei foarte pitoresti.
Suntem departe de ceea ce francezii numesc turismul nobiliar.
Ei au reusit sa transforme Valea Loarei intr-un brand si sa
pastreze intacte valorile de patrimoniu. La noi, e un miracol sa le
gasesti intregi. Nu avem reguli clare care sa oblige proprietarii
sa pastreze in buna stare cladirile, asa cum se intampla in Olanda,
unde monumentele istorice neingrijite sunt confiscate. E adevarat
ca, in Romania, nobilimea a fost strivita de comunism, dar nici n-a
fost ajutata sa se intoarca, sa reinvesteasca in ceea ce a
apartinut familiilor lor. Iar statul roman, proprietarul celor mai
multe castele si conace, le lasa in paragina pentru ca efortul de a
gandi o strategie pentru ele este prea mare.
Reportaj difuzat de Protv in emisiunea "Romania, te iubesc!" din 23 octombrie 2009