MEMORIA CARTII POSTALE/ Vodă Playboy
Autor:
Calin Hentea
17.11.2009
Ca prim născut si urmas la tron al regelui Ferdinand, Carol a
fost botezat, crescut si educat să fie regele tuturor românilor.
Avea toate datele initiale pentru a fi cel mai bun: inteligent,
cult, sârguincios. A lăsat insă in urmă o multime de
controverse.
Desi intregul comportament al lui Carol al II-lea arată că a
iubit puterea si tronul, el a renuntat de două ori la prerogativele
regale pentru o femeie. La 27 august 1918, principele Carol a
dezertat in timp de război de la unitatea sa de vânători de munte
de la Târgu Neamt pentru a fugi la Odessa si a se căsători
(morganatic) cu Zizi Lambrino, femeia cu care a avut un copil
(Mircea-Grigore, născut in 1920), trimitându-i regelui Ferdinand la
1 august 1919 o scrisoare de renuntare la calitatea sa de principe
mostenitor, renuntare la care a revenit după doar câteva
luni.
Următoarea deraiere a lui Carol s-a petrecut la 12 decembrie
1925 (atunci când incă era căsătorit cu principesa Elena, mama lui
Mihai, născut in 1921), tot in scris si tot pentru o femeie, de
data aceasta cea care-i va marca existenta până la sfârsitul vietii
lui (13 aprilie 1953), Elena Wolf Lupescu.
Regele Ferdinand nu l-a mai iertat: prin hotărârea Consiliului
de Coroană si a corpurilor leguitoare consemnată in Actul din 4
ianuarie 1926, Mihai, fiul lui Carol al II-lea, a fost recunoscut
drept mostenitor al tronului, instituindu-se o Regentă. Moartea
tatălui lui Carol in 1927 si revenirea la putere a
national-tărănistilor lui Iuliu Maniu i-au permis lui Carol (care
primise numele de Caraiman) să revină in tară la 6 iunie 1930, să
il detroneze pe fiul său, in vârstă de nouă ani, aflat sub Regentă
si să fie proclamat rege.
Cei zece ani care au urmat până la renuntarea definitivă la
tron au fost marcati, pe de o parte, de o degradare continuă a
democratiei si vietii politice (din cauza interventiilor din ce in
ce mai autoritare ale lui Carol, combinate cu o crestere a
coruptiei, asociată camarilei formate in jurul său si a "Duduii",
Elena Lupescu). Pe de altă parte, tara a cunoscut o evolutie
ascendentă a economiei si a vietii culturale, stimulate de Carol,
care avea atât investitii in industrie si afaceri, cât si puternice
afinităti culturale.
Ultimii ani ai deceniului 4, marcati de o ascensiune
incrâncenată a totalitarismului de dreapta (si de stânga) pe scena
Europei si a Gărzii de Fier in România au insemnat pentru Carol al
II-lea o irezistibilă rostogolire pe toboganul puterii până la
finalul dramatic din 6 septembrie 1940, când a fost obligat să
părăsească definitiv tara sub gloantele legionarilor. Data de 10
februarie 1938 semnifică instituirea de către Carol a guvernului de
autoritate condus de patriarhul Miron Cristea si sfârsitul
regimului constitutional si parlamentar al României Mari:
promulgarea unei noi Constitutii (27 februarie 1938), desfiintarea
asociatiilor, partidelor si grupărilor politice (30 martie 1938) si
infiintarea partidului unic - Frontul Renasterii Nationale (15
decembrie1938), desfiintarea inamovibilitătii magistratilor (19
august 1938). Tot in timpul ultimilor doi ani de domnie a lui Carol
al II-lea s-au petrecut sângeroase asasinate politice (Corneliu
Zelea Codreanu si alti 13 legionari la 30 noiembrie 1938, Armand
Călinescu la 21 septembrie 1939), dar si insemnate pierderi
teritoriale in urma presiunilor puterilor totalitare (Basarabia si
nordul Bucovinei cedate in urma ultimatumurilor sovietice din iunie
1940 si Cadrilaterul, inclusiv Balcicul, prin Tratatul impus cu
Bulgaria la 7 septembrie 1940).
După un luxos periplu sud-american, Carol - redevenit
Caraiman, căsătorit cu Elena Lupescu - a murit in 1953 in
Portugalia si a fost reinhumat după 50 de ani, in 2003, alături de
strămosii săi, la mănăstirea din Curtea de Arges.
CALIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginer politehnist (1983) si doctor (Magna cum Laude) in stiinte militare, a fost ofiter in cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalist militar de televiziune si presa scrisa si apoi ca ofiter specialist in operatii psihologice in cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO in Kosovo si Afganistan. A publicat mai multe volume despre propaganda, razboi mediatic si istorie militara in România si Statele Unite. Din 2008 este colaborator al "Ziarului de Duminica" si revistei "Flacara".