MISTERELE CUVINTELOR/ Vocabularul tranzitiei (5). Cuvinte interzise, cuvinte eliberate
Autor:
Alexandru Ciolan
17.11.2009
Douazeci de ani - frumoasa vârsta! Daca ar fi sa
luam in serios unitatea cronologica de masurare a democratiei
propusa de Silviu Brucan, primele doua decenii de dupa decembrie
1989 au reprezentat perioada de acomodare a românilor cu
democratia. Am depasit vârsta cresei, mergem la gradinita. Si putem
privi, cu intelegere si amuzament, in urma, facând bilantul -
inclusiv cel lingvistic, pentru ca vocabularul nostru cel de toate
zilele s-a schimbat si el in nesfârsita noastra tranzitie. In doze
homeopate administrate saptamânal, vom trece in revista, pâna la
sfârsitul anului, câteva dintre inovatiile lexicale de dupa
1989.
De la culturile "primitive", animiste, pâna la
sofisticata cultura contemporana, postmoderna si globalizanta,
toata istoria umanitatii este strabatuta de tabuul lingvistic,
pare-se inevitabil.
Ce altceva decât o lunga lista de tabuuri
lingvistice este operatiunea de glosare prin sinonime sau parafraze
cunoscuta astazi drept "corectitudine politica"? Faptul ca negrul
nord-american a devenit afro-american nu-i albeste pielea, la fel
cum, in cultura traditionala româneasca, faptul ca dracul era numit
eufemistic Aghiuta nu-l facea mai putin diabolic si nici nu-l
impiedica sa-si vâre coada in cele lumesti.
Efectele tabuizarii cuvintelor nu au fost, poate,
niciodata mai crunte decât in socialismul real (cum ii spuneau
occidentalii, ca sa delimiteze miscarea socialista occidentala de
bolsevismul statal din Est). Comunistii nu s-au mai obosit sa
creeze tabele de sinonime pentru ceea ce nu voiau sa se auda.
Pentru ei, cuvintele respective si realitatile pe care le desemnau
pur si simplu nu existau. Nenumind un lucru, ideologii paleo- si
neostalinisti credeau ca il condamna la nefiinta. Dupa 1990, insa,
vocabularul referitor la realitatea cenusie a estului Europei a
fost detabuizat, pentru a putea descrie trecutul si, din pacate, a
explica adesea neputintele noii societati. Sa urmarim câtiva
asemenea termeni de nerostit inainte de 1990, treziti la statut
terminologic in spatiul ex-sovietic abia dupa prabusirea
comunismului.
"Cortina de Fier" - sintagma care desemna limita
vestica a zonei de influenta sovietice, impartind continentul in
zona libera si zona de ocupatie. Sintagma a devenit celebra in urma
unui discurs al premierului britanic Winston Churchill, rostit la
Westminster College din Fulton, Missouri (SUA), pe 5 martie 1946:
"De la Stettin, la Marea Baltica, pâna la Triest, la Marea
Adriatica, o «cortina de fier» a coborât peste continent. In
spatele acestei linii ramân toate capitalele vechilor state ale
Europei Centrale si de Est. Varsovia, Berlin, Praga, Viena,
Budapesta, Belgrad, Bucuresti si Sofia; toate aceste orase celebre
si populatiile din jurul lor ramân in ceea ce ar trebui sa numesc
sfera sovietica si toate sunt supuse, intr-o forma sau alta, nu
numai influentei sovietice, ci in foarte mare si in unele cazuri in
crescânda masura controlului Moscovei". Dupa parcurgerea citatului
intelegem motivele pentru care linia de demarcatie nu exista daca
priveai dinspre Estul sovietizat. Iar astazi, la doua decenii de la
unificarea triumfalist-capitalista a Europei, spectrul demarcatiei
renaste: "Lovite dur de criza, state din centrul si estul Europei
s-au trezit sa ii acuze pe «bogatanii» vestici ca ridica o noua
Cortina de Fier ce ii va aduce la sapa de lemn" (G., 3 III
09).
"Limba de lemn" - sintagma pe care franceza
("langue de bois") a dat-o englezei ("wooden language"), spre a fi
raspândita in limbile Pamântului, desemneaza o forma imobila, fara
pic de expresivitate, de referire la realitate menita a acoperi,
sub retorica pompoasa si fals abstracta, adevarurile neplacute.
Fiind, prin excelenta, modul de exprimare a ideologiei comuniste,
nu este de mirare ca sintagma nu putea fi invocata pentru a
eticheta discursul oficial, din care iata o mostra de exprimare si
lipsa de gândire, extrasa din telegrama de felicitare (ultima!)
adresata de Sindicate lui Nicolae Ceausescu, in ianuarie 1989:
"Intr-o unitate de cuget si simtire cu intregul popor, va
adresam urarea stramoseasca «La multi ani!» cu sanatate, viata
indelungata si nesecata putere de munca, pentru a ne conduce cu
aceeasi clarviziune si intelepciune pe drumul luminos al
comunismului". Exista insa si o limba de lemn a noii politici de
dupa 1990. Ne vom ocupa de ea intr-un episod viitor.
"Nomenclatura", termen raspândit mai ales dupa
traducerea in Occident a cartii lui N.S. Voslensky "Nomenklatura",
desemna clasa dominanta, prin functiile in partid, in Uniunea
Sovietica si, prin extensie, si in celelalte tari comuniste. "Imnul
golanilor" din Piata Universitatii cerea, in 1990:
"Alegeri fara comunisti,/ Fara nomenclatura...",
facând celebru numele generic al fruntasilor comunisti,
nomenclaturistii "cei fara de rusine". "In casa pe care mi-au
furat-o comunistii se lafaie acelasi nomenclaturist...", se plângea
(R.l., 11 IX 99, p. 7) si cu siguranta se mai plânge si azi un biet
român lipsit de "simtul istoriei", spre deosebire de
neonomenclaturistii cu obraz gros, dar cu un acut simt al
adaptarii: "Neonomenklaturistii au avut o reactie prompta si s-au
agatat temeinic de functiile, la toate nivelele, care li s-au
oferit" (R.lit., 18 VII 91, p. 2).
"Samizdatul" este un cuvânt rusesc intrat in
franceza in 1960 pentru a desemna scrierile care circulau
clandestin, multiplicate cu mijloace rudimentare (uneori copiate la
indigo) in patria lui Lenin si in tarile din "lagarul socialist":
"Scrierile de spiritualitate crestina ortodoxa continuau sa circule
sub forma de dactilograme (...) A fost, de fapt, cum s-a spus, cea
mai importanta si poate singura forma de samizdat cunoscuta in tara
noastra" (R.l., 22 I 94, p. 2).
Despre termenii gorbaciovisti "glasnost" si
"perestroika", inovatiile gorbacioviste menite a conferi o fata
umana comunismului, s-a putut vorbi la noi cu gura plina abia dupa
1990. Ca si despre "stânga caviar" occidentala sau despre
"comunismul gulas" ungar sau despre "sovietizarea" tarii sau despre
"KGB" si "GRU", despre "informatori" si "disidenti" si despre
atâtea si atâtea realitati traite dar nerostite pe vremea când erau
traite...
Exemplificari si datari pentru sensurile si
cuvintele noi din acest articol veti gasi in editia a treia a DCR
(Dictionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregatire la Editura
Logos.
ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucuresti). Filolog (absolvent de spaniola-romana al Universitatii Bucuresti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducator la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politica si ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor si administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducator si publicist. Zona de interes principala: lexicologia, lexicografia. Preferinte muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilica, Maria Lataretu, Faramita Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gatitul si conservele de casa. Dorinte: sa aiba nepoti.