MISTERELE CUVINTELOR/ Vocabularul tranzitiei (5). Cuvinte interzise, cuvinte eliberate

Autor: Alexandru Ciolan 17.11.2009
Douazeci de ani - frumoasa vârsta! Daca ar fi sa luam in serios unitatea cronologica de masurare a democratiei propusa de Silviu Brucan, primele doua decenii de dupa decembrie 1989 au reprezentat perioada de acomodare a românilor cu democratia. Am depasit vârsta cresei, mergem la gradinita. Si putem privi, cu intelegere si amuzament, in urma, facând bilantul - inclusiv cel lingvistic, pentru ca vocabularul nostru cel de toate zilele s-a schimbat si el in nesfârsita noastra tranzitie. In doze homeopate administrate saptamânal, vom trece in revista, pâna la sfârsitul anului, câteva dintre inovatiile lexicale de dupa 1989.
De la culturile "primitive", animiste, pâna la sofisticata cultura contemporana, postmoderna si globalizanta, toata istoria umanitatii este strabatuta de tabuul lingvistic, pare-se inevitabil. Ce altceva decât o lunga lista de tabuuri lingvistice este operatiunea de glosare prin sinonime sau parafraze cunoscuta astazi drept "corectitudine politica"? Faptul ca negrul nord-american a devenit afro-american nu-i albeste pielea, la fel cum, in cultura traditionala româneasca, faptul ca dracul era numit eufemistic Aghiuta nu-l facea mai putin diabolic si nici nu-l impiedica sa-si vâre coada in cele lumesti.
Efectele tabuizarii cuvintelor nu au fost, poate, niciodata mai crunte decât in socialismul real (cum ii spuneau occidentalii, ca sa delimiteze miscarea socialista occidentala de bolsevismul statal din Est). Comunistii nu s-au mai obosit sa creeze tabele de sinonime pentru ceea ce nu voiau sa se auda. Pentru ei, cuvintele respective si realitatile pe care le desemnau pur si simplu nu existau. Nenumind un lucru, ideologii paleo- si neostalinisti credeau ca il condamna la nefiinta. Dupa 1990, insa, vocabularul referitor la realitatea cenusie a estului Europei a fost detabuizat, pentru a putea descrie trecutul si, din pacate, a explica adesea neputintele noii societati. Sa urmarim câtiva asemenea termeni de nerostit inainte de 1990, treziti la statut terminologic in spatiul ex-sovietic abia dupa prabusirea comunismului.
"Cortina de Fier" - sintagma care desemna limita vestica a zonei de influenta sovietice, impartind continentul in zona libera si zona de ocupatie. Sintagma a devenit celebra in urma unui discurs al premierului britanic Winston Churchill, rostit la Westminster College din Fulton, Missouri (SUA), pe 5 martie 1946: "De la Stettin, la Marea Baltica, pâna la Triest, la Marea Adriatica, o «cortina de fier» a coborât peste continent. In spatele acestei linii ramân toate capitalele vechilor state ale Europei Centrale si de Est. Varsovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, Belgrad, Bucuresti si Sofia; toate aceste orase celebre si populatiile din jurul lor ramân in ceea ce ar trebui sa numesc sfera sovietica si toate sunt supuse, intr-o forma sau alta, nu numai influentei sovietice, ci in foarte mare si in unele cazuri in crescânda masura controlului Moscovei". Dupa parcurgerea citatului intelegem motivele pentru care linia de demarcatie nu exista daca priveai dinspre Estul sovietizat. Iar astazi, la doua decenii de la unificarea triumfalist-capitalista a Europei, spectrul demarcatiei renaste: "Lovite dur de criza, state din centrul si estul Europei s-au trezit sa ii acuze pe «bogatanii» vestici ca ridica o noua Cortina de Fier ce ii va aduce la sapa de lemn" (G., 3 III 09).
"Limba de lemn" - sintagma pe care franceza ("langue de bois") a dat-o englezei ("wooden language"), spre a fi raspândita in limbile Pamântului, desemneaza o forma imobila, fara pic de expresivitate, de referire la realitate menita a acoperi, sub retorica pompoasa si fals abstracta, adevarurile neplacute. Fiind, prin excelenta, modul de exprimare a ideologiei comuniste, nu este de mirare ca sintagma nu putea fi invocata pentru a eticheta discursul oficial, din care iata o mostra de exprimare si lipsa de gândire, extrasa din telegrama de felicitare (ultima!) adresata de Sindicate lui Nicolae Ceausescu, in ianuarie 1989: "Intr-o unitate de cuget si sim­tire cu intregul popor, va adresam urarea stramoseasca «La multi ani!» cu sanatate, viata indelungata si nesecata putere de munca, pentru a ne conduce cu aceeasi clarviziune si intelepciune pe drumul luminos al comunismului". Exista insa si o limba de lemn a noii politici de dupa 1990. Ne vom ocupa de ea intr-un episod viitor.
"Nomenclatura", termen raspândit mai ales dupa traducerea in Occident a cartii lui N.S. Voslensky "Nomenklatura", desemna clasa dominanta, prin functiile in partid, in Uniunea Sovietica si, prin extensie, si in celelalte tari comuniste. "Imnul golanilor" din Piata Universitatii cerea, in 1990: "Alegeri fara comunisti,/ Fara nomenclatura...", facând celebru numele generic al fruntasilor comunisti, nomenclaturistii "cei fara de rusine". "In casa pe care mi-au furat-o comunistii se lafaie acelasi nomenclaturist...", se plângea (R.l., 11 IX 99, p. 7) si cu siguranta se mai plânge si azi un biet român lipsit de "simtul istoriei", spre deosebire de neonomenclaturistii cu obraz gros, dar cu un acut simt al adaptarii: "Neonomenklaturistii au avut o reactie prompta si s-au agatat temeinic de functiile, la toate nivelele, care li s-au oferit" (R.lit., 18 VII 91, p. 2).
"Samizdatul" este un cuvânt rusesc intrat in franceza in 1960 pentru a desemna scrierile care circulau clandestin, multiplicate cu mijloace rudimentare (uneori copiate la indigo) in patria lui Lenin si in tarile din "lagarul socialist": "Scrierile de spiritualitate crestina ortodoxa continuau sa circule sub forma de dactilograme (...) A fost, de fapt, cum s-a spus, cea mai importanta si poate singura forma de samizdat cunoscuta in tara noastra" (R.l., 22 I 94, p. 2).
Despre termenii gorbaciovisti "glasnost" si "perestroika", inovatiile gorbacioviste menite a conferi o fata umana comunismului, s-a putut vorbi la noi cu gura plina abia dupa 1990. Ca si despre "stânga caviar" occidentala sau despre "comunismul gulas" ungar sau despre "sovietizarea" tarii sau despre "KGB" si "GRU", despre "informatori" si "disidenti" si despre atâtea si atâtea realitati traite dar nerostite pe vremea când erau traite...
Exemplificari si datari pentru sensurile si cuvintele noi din acest articol veti gasi in editia a treia a DCR (Dictionarul de Cuvinte Recente), aflat in pregatire la Editura Logos.

ALEXANDRU CIOLAN (n. 1952, Bucuresti). Filolog (absolvent de spaniola-romana al Universitatii Bucuresti). Profesor navetist (Alexandria, Teleorman, 1977-78), corector, apoi redactor-traducator la revista "Lumea" (1978-83), redactor la Editura Politica si ulterior la Editura Humanitas (1983-1991), editor si administrator al Editurii Logos (din 1992). Traducator si publicist. Zona de interes principala: lexicologia, lexicografia. Preferinte muzicale: Buena Vista Social Club, Elis Regina, Chavela Vargas, Liviu Vasilica, Maria Lataretu, Faramita Lambru, Dire Straits. Pasiuni: gatitul si conservele de casa. Dorinte: sa aiba nepoti.