FANTASY & SCIENCE FICTION/ Miorita Remix
Autor:
Michael Haulica
19.11.2009
Usor-usor, cartile cu zombi, vampiri, vârcolaci si altii ca ei
si-au gasit publicul, chiar si la noi vreau sa zic. Serii ca
Vampirii sudului (Charlaine Harris, Leda), Anita
Blake (Laurel K. Hamilton, Tritonic), Amurg (Stephenie
Meyer, RAO) sau Cronicile vampirilor (Anne Rice, RAO) au
deja fanii lor, iar editorii sunt in cautare de noi eroi, de noi
serii care sa garanteze vânzarea a cel putin cinci-sase-zece volume
bazate pe filonul aruncat pe piata de Bram Stoker, taticul
sângerosului Dracula.
Mai interesant este atunci când vine un englez in România -
unde altundeva decât in Transilvania? -, aduna legende, povesti,
balade, superstitii, traditii etc., baga toate astea intr-un mixer
si scoate de-acolo o poveste care uimeste populatia tânara
anglo-saxona cu un volum precum Sabia magica (titlul
original, My Swordhand Is Singing suna mult mai bine, mult
mai incântator, mai poetic, mai plin de intelesuri), pentru care a
luat Premiul Booktrust si Premiul American Library Association
pentru cea mai buna carte pentru tineri (dupa cum ne informeaza
coperta a 4-a a editiei românesti, tocmai iesita de sub
tipar).
Ce este, de fapt, Sabia magica, de Marcus Sedgwick
(Nemira, 2009, traducere de Silviu Genescu)?
Cand Miorita apare ca un cântec al neputintei, pe care
personajul pricipal, Petru (pentru publicul românesc suna veridic
numele "traduse", ar fi fost si ciudat sa citim despre taietorul de
lemne Peter din satul Chust, de undeva din Transilvania!), nu il
intelege, nu intelege de unde nepasarea, seninatatea cu care
ciobanul isi priveste/ primeste moartea, când balada, deci, devine
o arma, când burlacii decedati sunt insurati pe marginea gropii cu
o tanara fecioara, cand Toma, tatal lui Petru, este un fost soldat
in armata lui Mihai Voda, cel numit de unii Regele Iarna, cel care
poate scapa de rele comunitatea, cand mai apare si o satra de
tigani nomazi care cânta obsedant aceeasi Miorita, dar care au
avut, cândva, aceleasi teluri cu Toma... cand toate acestea se
intâmpla, evident ca nu ne putem astepta decât la o poveste
cuceritoare macar pentru tinerii anglo-saxoni. Din care nu lipsesc
tarusii, usturoiul, navoadele peste morminte (carora mortii, ca sa
poata iesi, trebuie sa le dezlege nodurile), carbunii aruncati in
morminte (pe care, tot ca sa poata iesi, trebuie sa-i foloseasca
scriind pâna se termina), capul taiat si pus la picioare care este
intrecut numai de foc si de sabia lui Toma (cea pe care acesta a
gasit-o pe când se lupta cu turcii, alaturi de Mihai Voda, si cu
care putea elimina zombii, da, sabia magica despre care e
vorba).
Pentru cititorii români nu stiu cum e. Cred ca noi cunoastem
prea bine aceste povesti, le stim, ne sunt familiare, nu mai au
nimic fantastic in ele.
Sau poate ca au. Poate ca si publicul nostru va vedea aceeasi
poveste indrazneata, aceeasi imaginatie exploziva a
autorului.
Interesanta este si intepretarea pe care Marcus Sedgwick o da,
in final, Mioritei, când Petru ajunge sa o inteleaga: "Si ce ne
arata ea? Ne spune sa mergem la moarte, fara sa luptam? Sa ne
acceptam soarta?" "Ne invata sa asteptam moartea cât timp suntem in
viata pentru a o intelege, astfel incât atunci când, in cele din
urma, ne vine rândul, s-o primim fara teama. In acest fel, putem
trai fara frica, crezând in noi insine."
O carte care se citeste usor, care surprinde prin felul in
care sunt puse cap la cap povestile pe care le stim din copilarie
si care ne face sa ne intrebam: de ce n-a scris-o un autor român?
Cand vor ajunge scriitorii români de gen sa caute in izvoarele
de-aici motive de inspiratie, in loc sa produca palide copii ale
cartilor vestice?
Poate un bun inceput pe aceasta linie l-au facut Sinziana
Popescu si Raluca David prin romanele lor publicate in ultima
vreme.
MICHAEL HAULICA s-a nascut la 1 februarie 1955.
A absolvit Facultatea de Matematica, Sectia Informatica, a
Universitatii Transilvania din Brasov in 1978 si, dupa 25 de ani de
activitate ca programator, a renuntat la informatica. A debutat cu
poezie in revista Flacara, in 1974, a publicat poezie, proza,
articole. A fost redactor al suplimentelor SF Supernova si
Alternativ SF, iar in anul 2000 a fondat revista Lumi Virtuale (in
format electronic). In perioada 2005 - 2007 a fost redactor-sef al
Editurii Tritonic, unde a coordonat colectiile fiction.ro si LIT si
a editat revista Fiction.ro. Sustine rubrici despre literatura
F&SF in Observator cultural, Ziarul de Duminica si Dilemateca.
A publicat texte in antologiile Motocentauri pe acoperisul
lumii (1995), Nemira '95, Nemira '96, Quasar
001 (2001), România SF 2001, Megaera Anthology
(SUA, 2005), AtelierKult: povestiri fantastice ( 2005),
Millennium Est (2006, in limba franceza), The New
Weird (SUA, 2008). A fost tradus in limbile engleza, maghiara,
croata, daneza, bulgara, franceza, ceha.