FANTASY & SCIENCE FICTION/ Miorita Remix

Autor: Michael Haulica 19.11.2009
Usor-usor, cartile cu zombi, vampiri, vârcolaci si altii ca ei si-au gasit publicul, chiar si la noi vreau sa zic. Serii ca Vampirii sudului (Charlaine Harris, Leda), Anita Blake (Laurel K. Hamilton, Tritonic), Amurg (Stephenie Meyer, RAO) sau Cronicile vampirilor (Anne Rice, RAO) au deja fanii lor, iar editorii sunt in cautare de noi eroi, de noi serii care sa garanteze vânzarea a cel putin cinci-sase-zece volume bazate pe filonul aruncat pe piata de Bram Stoker, taticul sângerosului Dracula.
Mai interesant este atunci când vine un englez in România - unde altundeva decât in Transilvania? -, aduna legende, povesti, balade, superstitii, traditii etc., baga toate astea intr-un mixer si scoate de-acolo o poveste care uimeste populatia tânara anglo-saxona cu un volum precum Sabia magica (titlul original, My Swordhand Is Singing suna mult mai bine, mult mai incântator, mai poetic, mai plin de intelesuri), pentru care a luat Premiul Booktrust si Premiul American Library Association pentru cea mai buna carte pentru tineri (dupa cum ne informeaza coperta a 4-a a editiei românesti, tocmai iesita de sub tipar).
Ce este, de fapt, Sabia magica, de Marcus Sedgwick (Nemira, 2009, traducere de Silviu Genescu)?
Cand Miorita apare ca un cântec al neputintei, pe care personajul pricipal, Petru (pentru publicul românesc suna veridic numele "traduse", ar fi fost si ciudat sa citim despre taietorul de lemne Peter din satul Chust, de undeva din Transilvania!), nu il intelege, nu intelege de unde nepasarea, seninatatea cu care ciobanul isi priveste/ primeste moartea, când balada, deci, devine o arma, când burlacii decedati sunt insurati pe marginea gropii cu o tanara fecioara, cand Toma, tatal lui Petru, este un fost soldat in armata lui Mihai Voda, cel numit de unii Regele Iarna, cel care poate scapa de rele comunitatea, cand mai apare si o satra de tigani nomazi care cânta obsedant aceeasi Miorita, dar care au avut, cândva, aceleasi teluri cu Toma... cand toate acestea se intâmpla, evident ca nu ne putem astepta decât la o poveste cuceritoare macar pentru tinerii anglo-saxoni. Din care nu lipsesc tarusii, usturoiul, navoadele peste morminte (carora mortii, ca sa poata iesi, trebuie sa le dezlege nodurile), carbunii aruncati in morminte (pe care, tot ca sa poata iesi, trebuie sa-i foloseasca scriind pâna se termina), capul taiat si pus la picioare care este intrecut numai de foc si de sabia lui Toma (cea pe care acesta a gasit-o pe când se lupta cu turcii, alaturi de Mihai Voda, si cu care putea elimina zombii, da, sabia magica despre care e vorba).
Pentru cititorii români nu stiu cum e. Cred ca noi cunoastem prea bine aceste povesti, le stim, ne sunt familiare, nu mai au nimic fantastic in ele.
Sau poate ca au. Poate ca si publicul nostru va vedea aceeasi poveste indrazneata, aceeasi imaginatie exploziva a autorului.
Interesanta este si intepretarea pe care Marcus Sedgwick o da, in final, Mioritei, când Petru ajunge sa o inteleaga: "Si ce ne arata ea? Ne spune sa mergem la moarte, fara sa luptam? Sa ne acceptam soarta?" "Ne invata sa asteptam moartea cât timp suntem in viata pentru a o intelege, astfel incât atunci când, in cele din urma, ne vine rândul, s-o primim fara teama. In acest fel, putem trai fara frica, crezând in noi insine."
O carte care se citeste usor, care surprinde prin felul in care sunt puse cap la cap povestile pe care le stim din copilarie si care ne face sa ne intrebam: de ce n-a scris-o un autor român? Cand vor ajunge scriitorii români de gen sa caute in izvoarele de-aici motive de inspiratie, in loc sa produca palide copii ale cartilor vestice?
Poate un bun inceput pe aceasta linie l-au facut Sinziana Popescu si Raluca David prin romanele lor publicate in ultima vreme.

MICHAEL HAULICA s-a nascut la 1 februarie 1955. A absolvit Facultatea de Matematica, Sectia Informatica, a Universitatii Transilvania din Brasov in 1978 si, dupa 25 de ani de activitate ca programator, a renuntat la informatica. A debutat cu poezie in revista Flacara, in 1974, a publicat poezie, proza, articole. A fost redactor al suplimentelor SF Supernova si Alternativ SF, iar in anul 2000 a fondat revista Lumi Virtuale (in format electronic). In perioada 2005 - 2007 a fost redactor-sef al Editurii Tritonic, unde a coordonat colectiile fiction.ro si LIT si a editat revista Fiction.ro. Sustine rubrici despre literatura F&SF in Observator cultural, Ziarul de Duminica si Dilemateca. A publicat texte in antologiile Motocentauri pe acoperisul lumii (1995), Nemira '95, Nemira '96, Quasar 001 (2001), România SF 2001, Megaera Anthology (SUA, 2005), AtelierKult: povestiri fantastice ( 2005), Millennium Est (2006, in limba franceza), The New Weird (SUA, 2008). A fost tradus in limbile engleza, maghiara, croata, daneza, bulgara, franceza, ceha.