GENEALOGII/ Movilestii din Muntenia
Autor:
Mihai Sorin Radulescu
26.11.2009
In volumul
"Genealogii" (1999), autorul acestor rânduri a
publicat un arbore parţial al unei familii Movilă din
Bucureşti, familie care a avut in proprietate, in prima jumătate a
secolului XX, o frumos proporţionată casă in stil neoromânesc, pe
strada Turturele.
Deşi vechi relatii de prietenie
mă leagă de urmaşii acestei familii, amicus Plato sed magis
amica veritas: după mulţi ani de când subiectul imi stă in
atenţie, nu pot preciza nici dacă şi nici cum descindea din vechii
Movileşti voievodali, nici dacă şi nici cum se inrudea cu o serie
de boieri munteni purtători ai acestui nume, nici măcar dacă şi cum
se inrudea cu Ion Movilă, colecţionar de artă, fondatoru
sanatoriului de la Techirghiol, deşi această din urmă legătură ar
părea posibilă, pe calea unei filiaţii naturale.
Mărturisirea acestor semne de
intrebare este ea insăşi benefică pentru cunoaşterea
istorico-genealogică. Mai demult, plecând de la romanul
"Rădăcini" al lui Constantin Gane, ultimul său roman
publicat inainte de a fi inchis, am crezut că poate printr-o
descendenţă feminină sau poate chiar prin mai multe, posteritatea
micului boier Adam Moviliţă poate fi legată atât de voievozii
Movileşti, cât şi de familia/familiile Movilă din Bucureşti. De
fapt este vorba de mai multe familii diferite purtând acest nume
care au trăit in Capitală, dintr-una dintre ele, inrudită prin
alianţă cu Constantin Mille, scoborând, pe linie feminină, dl Luca
Niculescu, cunoscut jurnalist la Radio France Internationale şi la
Televiziunea Română. In urmă cu câţiva ani, d-l Mihai Alin Pavel
din Bucureşti a prezentat, la o reuniune genealogică de la Iaşi, o
comunicare despre Movileştii munteni, dar, din păcate, aceasta
nevăzând lumina tiparului, nu ii pot cunoaşte conţinutul. Oricum,
chestiunea genealogiei Movileştilor munteni este destul de
incâlcită, in cadrul de faţă neputând pune decât câteva
jaloane.
"Arhondologia Ţării
Româneşti" de la 1829, publicată de Ioan C. Filitti, izvor
istorico-genealogic excelent, aminteşte pe medelnicerul Barbu
Movilă, născut la Moara Domnească (un toponim, fără indoială,
semnificativ), proprietar de casă la Ploieşti, de moşie şi vie la
Amaru, in fostul judeţ Saac (p. 26). Era fiul stolnicului
Constantin Movilă. Tot la Moara Domnească locuia in primele decenii
ale veacului XIX Cănuţ Movilă, fiul şetrarului Atanasie (Tănasie)
Movilă. Frate cu Cănuţ era probabil Ioan (Iancu) Movilă, conţopist
(1837) şi apoi pitar (1844), acesta fiind probabil tatăl juristului
Ion Movilă, cel cu nume de stradă in Bucureşti. Acesta din urmă era
proprietarul sanatoriului de la Techirghiol, localitate care i-a
purtat de altfel şi numele şi unde avea o statuie.
In volumul "Arhiva Gheorghe
Grigore Cantacuzino", publicat de Ioan C. Filitti in 1919,
există un document - o rezoluţie judiciară - nr.562, din 19 aprilie
1830, in care este amintită moşia Stăneşti (Vlaşca). Proprietară
aici fusese "vistiereasa Luxandra Moviloaia", sora vel logofătului
Scarlat Mihălescu, care işi vânduse partea de aici in februarie
1803. Este vorba foarte probabil de soţia mai sus-amintitului
stolnic Constantin Movilă (după cum apare şi in indicele
volumului), mama medelnicerului Barbu Movilă de la
Ploieşti.
Potrivit lui Iuliu N. Niţescu şi
Alexandru V. Perietzianu-Buzău (culegeri inedite de arbori
genealogici, consultabili la Biblioteca Academiei Române şi in alte
depozite publice), Ion Movilă ar fi avut din căsătoria sa cu Elena
Fusea, care facea parte dintr-o cunoscută familie boierească din
judeţul Dâmboviţa, următorii copii: Iuliu, Ecaterina - căsătorită
cu doctorul Mihail Iarka (cu urmaşi Iarka, la Paris), Felicia -
soţia lui Al. Cerchez, Sever - căsătorit cu Alina Frenkian,
Cornelia - devenită soţia lui Ernest Ciurea, Elena - căsătorită
prima oară cu un colonel Candiano şi a doua oară cu Gh. Doma; şi
Caton. La cimitirul Bellu există un frumos cavou - monument de
arhitectură - al familiei Ion Movilă, construit după planurile
arhitectei Arta Cerkez.
Numele "Movilă" este in
continuare inconjurat de un anume mister genealogic, deşi se poate
presupune, cu un mare grad de probabilitate, că in secolele
XVIII-XX au existat in Ţara Românească câteva familii diferite care
au purtat acelaşi patronimic. E de nădăjduit şi de prevăzut că in
noianul hrisoavelor şi zapiselor din arhive, precum şi in hăţişul
condicilor de stare civilă, se va găsi la un moment dat şi cheia
enigmei.
MIHAI SORIN
RADULESCU - n. 1966,
Bucureşti. Profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie a
Universităţii Bucureşti. Specialist in istorie socială românească
şi genealogii. Volume publicate: "Elita liberală românească,
1860-1900", Ed. All, 1998, "Genealogii", Ed. Albatros, 1999,
"Genealogia românească", Editura Istros, 2000.