GENEALOGII/ Movilestii din Muntenia

Autor: Mihai Sorin Radulescu 26.11.2009
In volumul "Genealogii" (1999), autorul acestor rânduri a publicat un arbore parţial al unei familii Movilă din Bucureşti, familie care a avut in proprietate, in prima jumătate a secolului XX, o frumos proporţionată casă in stil neoromânesc, pe strada Turturele.
Deşi vechi relatii de prietenie mă leagă de urmaşii acestei familii, amicus Plato sed magis amica veritas: după mulţi ani de când subiectul imi stă in atenţie, nu pot preciza nici dacă şi nici cum descindea din vechii Movileşti voievodali, nici dacă şi nici cum se inrudea cu o serie de boieri munteni purtători ai acestui nume, nici măcar dacă şi cum se inrudea cu Ion Movilă, colecţionar de artă, fondatoru sanatoriului de la Techirghiol, deşi această din urmă legătură ar părea posibilă, pe calea unei filiaţii naturale.
Mărturisirea acestor semne de intrebare este ea insăşi benefică pentru cunoaşterea istorico-genealogică. Mai demult, plecând de la romanul "Rădăcini" al lui Constantin Gane, ultimul său roman publicat inainte de a fi inchis, am crezut că poate printr-o descendenţă feminină sau poate chiar prin mai multe, posteritatea micului boier Adam Moviliţă poate fi legată atât de voievozii Movileşti, cât şi de familia/familiile Movilă din Bucureşti. De fapt este vorba de mai multe familii diferite purtând acest nume care au trăit in Capitală, dintr-una dintre ele, inrudită prin alianţă cu Constantin Mille, scoborând, pe linie feminină, dl Luca Niculescu, cunoscut jurnalist la Radio France Internationale şi la Televiziunea Română. In urmă cu câţiva ani, d-l Mihai Alin Pavel din Bucureşti a prezentat, la o reuniune genealogică de la Iaşi, o comunicare despre Movileştii munteni, dar, din păcate, aceasta nevăzând lumina tiparului, nu ii pot cunoaşte conţinutul. Oricum, chestiunea genealogiei Movileştilor munteni este destul de incâlcită, in cadrul de faţă neputând pune decât câteva jaloane.
"Arhondologia Ţării Româneşti" de la 1829, publicată de Ioan C. Filitti, izvor istorico-genealogic excelent, aminteşte pe medelnicerul Barbu Movilă, născut la Moara Domnească (un toponim, fără indoială, semnificativ), proprietar de casă la Ploieşti, de moşie şi vie la Amaru, in fostul judeţ Saac (p. 26). Era fiul stolnicului Constantin Movilă. Tot la Moara Domnească locuia in primele decenii ale veacului XIX Cănuţ Movilă, fiul şetrarului Atanasie (Tănasie) Movilă. Frate cu Cănuţ era probabil Ioan (Iancu) Movilă, conţopist (1837) şi apoi pitar (1844), acesta fiind probabil tatăl juristului Ion Movilă, cel cu nume de stradă in Bucureşti. Acesta din urmă era proprietarul sanatoriului de la Techirghiol, localitate care i-a purtat de altfel şi numele şi unde avea o statuie.
In volumul "Arhiva Gheorghe Grigore Cantacuzino", publicat de Ioan C. Filitti in 1919, există un document - o rezoluţie judiciară - nr.562, din 19 aprilie 1830, in care este amintită moşia Stăneşti (Vlaşca). Proprietară aici fusese "vistiereasa Luxandra Moviloaia", sora vel logofătului Scarlat Mihălescu, care işi vânduse partea de aici in februarie 1803. Este vorba foarte probabil de soţia mai sus-amintitului stolnic Constantin Movilă (după cum apare şi in indicele volumului), mama medelnicerului Barbu Movilă de la Ploieşti.
Potrivit lui Iuliu N. Niţescu şi Alexandru V. Perietzianu-Buzău (culegeri inedite de arbori genealogici, consultabili la Biblioteca Academiei Române şi in alte depozite publice), Ion Movilă ar fi avut din căsătoria sa cu Elena Fusea, care facea parte dintr-o cunoscută familie boierească din judeţul Dâmboviţa, următorii copii: Iuliu, Ecaterina - căsătorită cu doctorul Mihail Iarka (cu urmaşi Iarka, la Paris), Felicia - soţia lui Al. Cerchez, Sever - căsătorit cu Alina Frenkian, Cornelia - devenită soţia lui Ernest Ciurea, Elena - căsătorită prima oară cu un colonel Candiano şi a doua oară cu Gh. Doma; şi Caton. La cimitirul Bellu există un frumos cavou - monument de arhitectură - al familiei Ion Movilă, construit după planurile arhitectei Arta Cerkez.
Numele "Movilă" este in continuare inconjurat de un anume mister genealogic, deşi se poate presupune, cu un mare grad de probabilitate, că in secolele XVIII-XX au existat in Ţara Românească câteva familii diferite care au purtat acelaşi patronimic. E de nădăjduit şi de prevăzut că in noianul hrisoavelor şi zapiselor din arhive, precum şi in hăţişul condicilor de stare civilă, se va găsi la un moment dat şi cheia enigmei.
MIHAI SORIN RADULESCU - n. 1966, Bucureşti. Profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti. Specialist in istorie socială românească şi genealogii. Volume publicate: "Elita liberală românească, 1860-1900", Ed. All, 1998, "Genealogii", Ed. Albatros, 1999, "Genealogia românească", Editura Istros, 2000.