SERIAL ISTORIC/ Femeile romane (V). Femeia care a provocat prima ploaie artificiala din lume

Autori: George Marcu , Rodica Ilinca 26.11.2009
Editura Meronia pregateste o alta surpriza cititorilor: "Dictionarul personalitatilor feminine din Romania". Autori: George Marcu si Rodica Ilinca. Dictionarul va iesi pe piata la sfarsitul acestei luni. Continuam sa publicam in "Ziarul de Duminica" fragmente din acesta.
"Avand telul indraznet de a acoperi multe paliere temporale - de la Evul Mediu pana la stricta actualitate - si totodata numeroase domenii de ilustrare - politica, stiinta, arte (ale cuvantului sau ale imaginii), sport, viata militara, mass-media - si tinand seama de amplificarea progresiva a afirmarii feminine in plan social, autorii trebuie sa fi avut ezitari in alegerea candidatelor, regrete pentru omitere sau chiar includerea unora dintre ele, cum pot avea si spectatorii externi. Numarandu-ma printre acestia, am fost la inceput surprinsa sa gasesc, printre atatea personalitati eminente prin dotare intelectuala, curaj de opinie, devotament dus pana la sacrificiu, si nume de persoane care au sapat la temelia fiintei noastre nationale si si-au folosit parghiile inaltelor posturi politice detinute ca sa ajute la instalarea si mentinerea regimului totalitar de sinistre consecinte. Apoi, insa, a trebuit sa admit ca, de vreme ce aceasta a fost traiectoria Romaniei, epoca nefasta nu poate fi pusa intre paranteze, ci trebuie cercetata lucid si corect. Asa cum si fac autorii Dictionarului, dintr-o optica moderna, deschisa si obiectiva." (Din "Cuvant-inainte" de Gabriela Cretia)
Leonida-Paul Adela (n. 7 apr. 1890, Galati - d. 1928, Bucuresti, foto 1). Medic oftalmolog. Fiica intelectualilor Anastase Leonida si Matilda Gill, a urmat cursurile secundare la Liceul de fete "Regina Maria" si cele universitare la Facultatea de Medicina din Bucuresti, absolvita in 1916. Din anul II a inceput sa lucreze la Clinica oftalmologica, coordonata de profesorul Stanculescu. A participat la infiintarea societatii "Amicii Orbilor". Publica in revistele «La Presse Medicale» un articol despre "operatia reusita asupra cataractei in lipsa camerei anterioare" si "Natura" articolul Din aplicatiile curentilor de inalta frecventa in medicina, devenind astfel primul specialist roman care a utilizat curentul electric in tratamentul cataractei. In timpul Primului Razboi Mondial, ca membra a Societatii Romane de Cruce Rosie, a fost repartizata la Spitalul de Ochi din Iasi, condus de medicul francez Dantrelle, pe care l-a secondat. In 1918 isi sustine la Iasi lucrarea de doctorat cu tema Complicatiile tifosului exantematic la ochi, obtinand calificativul magna cum laude. Revenita la Bucuresti, in 1919 estea numita directoarea Orfelinatului de orbi "Vatra Luminoasa". Aici infiinteaza o tipografie care reproducea in sistem Braille manualele pentru clasele primare si liceu, partituri muzicale sau opere din literatura romaneasca si universala, transcrise cu ajutorul surorii ei Natalia Leonida. Din 1920 este director la nou infiintatul Spital de ochi "Vatra Luminoasa", primul de acest gen din Bucuresti, si la Azilul de ochi. Solicitata de Regina Maria pentru o operatie de cataracta, a devenit medicul oftalmolog al Curtii Regale. Autoare a peste 8 000 de operatii oftalmice, a murit in urma unei operatii nereusite la ficat. "Era innascuta sa aline suferintele bolnavului, prin toata infaptuirea ei, si era pregatita, ca putini altii, sa scape tot ce avem mai scump, vederea. Pentru A.L. a ingriji ochii insemna a lucra ca o artista la o dantela fina" (dr. G.G. Longinescu). ( G.M.)
Marinescu Uca Maria (n. 15 mai 1940, Gheorghieni, jud. Harghita, foto 2). Exploratoare. A facut liceul la Targu-Mures si Facultatea de Educatie Fizica si Sport in Bucuresti. In perioada 1990-96, a calatorit in China, Tibet, India, Nepal si vaile caucaziene din Rusia; in 1996, a traversat Canada, de la est la vest; in 1997-98, a parcurs singura drumul strabatut de expeditia "Belgica" spre Antarctica, cu un secol in urma; in 1999 a traversat singura Africa, de la sud la nord, strabatand 11 tari; in 2000 a parcurs vechile drumuri maritime europene folosite de vikingi, din Norvegia si Islanda pana in Groenlanda; in 2001 a facut parte dintr-o expeditie internationala care a atins Polul Nord, dupa ce a strabatut 116 km, in 13 zile, si Polul Sud, dupa 120 km, strabatuti in 11 zile, pe schiuri, si a devenit astfel primul roman, cea de-a treia femeie din lume si prima ca varsta, care a obtinut aceasta performanta; in 2003 a explorat, printr-o expeditie solitara, Australia si Oceania; in 2004 a ajuns singura in Alaska si masivele Denali-Mc. Kinley si Wrangel-St. Elias si a escaladat ghetarii Kennicot si Ruth; in 2005 a calatorit prin Mongolia, Buriata si Siberia si a escaladat, in premiera romaneasca, masivul Altai, cu varfuri de peste 4 000 m. U.M. este membra a Societatii Romane de Geografie, colaboratoare a Muzeului de stiintele Naturii "Grigore Antipa" si al Institutului de Cercetari Antropologice al Academiei Romane, precum si membra a Asociatiei Americane de Geografie. A fost invitata, pentru a tine prelegeri, la diverse universitati ale lumii, "Windhoec" (Namibia), "Bizerte" (Tunisia), "Pune" (India), "Fairbanks" (Alaska) etc. si a devenit cetatean de onoare al mai multor localitati. A atins, dupa spusele proprii, cei trei poli: Nord, Sud si Magnetic, a fost pe cinci continente, vizitand peste 100 de tari, "plus satisfactia de a simti pulsul oamenilor, de a cunoaste alti oameni care sunt la fel ca si noi si in mijlocul carora m-am simtit intotdeauna bine". A primit mai multe premii si distinctii: Diploma de Excelenta din partea presedintelui Romaniei (2000), Ordinul National "Pentru Merit", in grad de Ofiter (2000, 2002), titlurile de "Femeia anului 2002" si cel de Maestra Emerita a Sportului (2003), pentru rezultate sportive de exceptie si recorduri mondiale. "Pentru mine - afirma ea - viata inseamna bucuria permanenta de a explora, de a descoperi, explorand geografiile unor tari si continente am sentimentul unei autoexplorari, descoperirea sinelui meu pretutindeni - ca parte a universului uman".
Maracineanu Stefania (n. 18 iun. 1882, Bucuresti - d. 1944, foto 3). Fizician. A urmat cursurile liceale la Scoala Normala "Elena Doamna" si Scoala Centrala din Bucuresti, absolvita in 1903, si pe cele universitare la Facultatea de Stiinte Fizico-Chimice a Universitatii din Bucuresti, unde si-a sustinut examenul de licenta in 1910. Preda, o vreme, fizica la Scoala Centrala, apoi urmeaza cursurile de radioactivitate tinute de Marie Curie la Institutul Radiului din Paris. In capitala Frantei, la Sorbona, isi sustine, in 1924, doctoratul, cu teza Cercetari asupra constantei poloniului si asupra penetrarii in metale, primind calificativul «Tres Honorable». Auditoriul era format din multi studenti, profesori sau fizicieni care umpleau pana la refuz amfiteatrul unde savanta isi tinea dizertatia. Printre acestia se afla si Marie Curie care a cooptat-o in echipa sa, "Domnisoara Maracineanu a lucrat mai multi ani in laboratorul meu si recent a obtinut titlul de doctor in stiinte fizice. Apreciez in mod deosebit munca ei stiintifica." Dupa obtinerea doctoratului lucreaza si la observatoarele din Mendou si Paris, unde a demonstrat ca plumbul supus mai multe secole radiatiilor solare a devenit radioactiv. A folosit la experiment bucati din acoperisul Observatorului Astronomic parizian, vechi de 300 de ani. Rezultatele au fost publicate in revista "Comptes Rendus des Seances de l'Academie des Sciences de Paris". Numita, in 1925, asistent universitar la Facultatea de Stiinte din Bucuresti, in laboratorul profesorului Christache Musceleanu, creeaza aici primul Laborator de Radioactivitate din tara, folosind aparatura cumparata cu banii proprii. Lucrand la teza ei de doctorat, S.M. a identificat fenomenul radioactivitatii artificiale. Cercetarile au fost publicate in mai multe reviste de specialitate. Procedeul a fost explicat fizic si matematic de Ir'ne Joliot-Curie si sotul acesteia, descoperirea fiind incununata cu acordarea Premiului Nobel celor doua personalitati. Meritele fizicienei romane au fost recunoscute de catre fiica Mariei Curie intr-un articol publicat in "Neues Wiener Journal", in 1934: "Ne amintim ca savanta romana domnisoara M. a anuntat in 1924 descoperirea radioactivitatii artificiale". S-a ocupat si de fenomenele meteorologice, reusind, cu sprijinul profesorilor Bungetianu si Vasile Karpen si al aviatorului Bazu Cantacuzino, sa descopere procedeul de declansare artificiala a ploii cu ajutorul unor saruri radioactive si sa stabileasca legatura intre cutremure si precipitatii. In 1931 a provocat prima ploaie artificiala din lume in Baragan, continuand cercetarile in Algeria, cu sprijinul guvernului francez. A semnalat pentru prima data ca in ajunul producerii unui cutremur radioactivitatea creste in zona epicentrului. Principalele sale lucrari au fost: Actions speciales du soleil sur la radioactivite du polonium et du plomb (Paris, 1926), Radioactivitatea si constitutia materiei (Bucuresti, 1929), Radioactivite, soleil, pluie artificielle (Bucuresti, 1934) si La radioactivite du globe, les radiations et les tremblements de terre. Les pluies et les tremblements de terre. S.M., savanta care sustinea ca "rasplata pentru cercetatorul devotat stiintei nu vine din afara, ci sunt fiorii de fericire pe care ii are la descoperirea adevarului", s-a imbolnavit de cancer, provocat de iradierile radioactive, si a murit cu un an inaintea folosirii celor doua bombe atomice impotriva omenirii.
Obrenovici Maria (n. 3 aug. 1835, Iasi - d. 4 iul. 1876, Dresda, Germania, foto 4). Membra a camarilei din jurul lui Alexandru Ioan Cuza. Fiica logofatului Costin Catargi, cunoscut antiunionist, si a Smarandei Bals, a fost casatorita un timp cu un general sarb, apoi cu principele Milos Obrenovici, cu care a avut un fiu, Milan, viitorul rege al Serbiei. Este celebra mai mult datorita aventurii amoroase cu domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Mult mai tanara decat doamna Elena, cocheta, inteligenta si avand o figura incantatoare cu ochi fascinanti, facea furori prin saloanele vremii. Bogata in cunostinte politice si limbi straine, datorita traiului in lumea Curtii sarbe, refugiata in Tara Romaneasca, l-a fermecat cu usurinta pe Cuza. Cei doi copii pe care i-a nascut din aceasta relatie, Alexandru si Dimitrie, au fost infiati si crescuti de Elena Cuza. A facut, dupa unele surse, si jocul complotistilor, sprijinindu-i in actiunea de rasturnare a domnului sau. Ea a fost aceea care le-a aratat drumul in palat, spre camera in care dormea domnitorul, in noaptea in care l-a sfatuit pe Cuza sa dea drumul garzilor, sub pretext ca nu dorea sa fie vazuta la palat.In drum spre Viena, pe 13 febr. 1866, la convoiul care-l ducea spre exil s-a alaturat si M.O.; ea a plecat de bunavoie cu omul proscris, care nu mai reprezenta nimic pentru o femeie interesata de marire sau materialista, cum o considerau contemporanii. Desi banuita de uneltire cu complotistii, nu a dat nici o lamurire in acest sens, pastrand legea tacerii. Dupa ce sotia si copiii au sosit in preajma lui Cuza, aparea uneori si ea, fiind primita cu mila si intelegere sa-si vada copiii: era considerata "o biata ratacita" in drumurile ei. Doamna Elena "nu cobora la nici o intimitate cu ea, dar era mai ingaduitoare, era doar mama copiilor care ii aduceau bucurie prin dragalasenia lor si rost vietii" (Lucia Bors). Din 1870 l-a parasit pe fostul domn, acum grav bolnav, pentru a deveni Doamna de Onoare la Curtea de la Berlin, unde a facut parte din suita imparatesei Augusta, sotia lui Wilhelm I. Suferind de cancer, M.O. s-a sinucis la Dresda, dar exista si banuiala ca ar fi fost asasinata pentru spionaj. A fost adusa la Iasi si inmormantata la Biserica Sf. Spiridon, apoi a fost mutata in cavoul familiei Catargi, din Cimitirul Eternitatea.
Romanescu-Alistar Elena (n. 1 iun. 1873, Vaisal, Ismail, Basarabia - d. 1955, Pucioasa). Medic, militant pentru unire, singura femeie-deputat in Sfatul Tarii, Basarabia. Fiica preotului Vasile si a Elisavetei Balan, a inceput studiile primare in satul natal, iar cele secundare la Scoala Eparhiala de Fete din Chisinau (1882-90). A fost numita invatatoare si a predat, in perioada 1890-1906, in scolile din localitatile Valeni, Rosu, Zarnesti si Rezeni, unde s-a stabilit impreuna cu sotul ei, preotul Dumitru Alistar. In 1909, cu sprijinul lui Constantin Stere, presedintele Ligii Nationale a Romanilor, soseste la Iasi pentru a urma cursurile Facultatii de Medicina, pe care a absolvit-o in 1914. Militeaza pentru unirea Basarabiei cu Romania, publicand o serie de articole in presa si organizand un grup de propaganda a ideilor unioniste in teritoriile romanesti de dincolo de Prut. Arestata la 19 aug. 1914 cu acuzatia de agitatie proromaneasca, este inchisa pentru 45 de zile la Chisinau. Eliberata din lipsa de probe, se retrage la Iasi, unde este mobilizata ca medic pe front. Participa la constituirea Partidului National Moldovenesc in apr. 1917, reprezentand fractiunea "Blocul Moldovenesc" si a fondat, in acelasi an, Societatea Culturala "Faclia Femeilor Studente la Medicina" si Liga Culturala a Femeilor din Basarabia, unde a cerut pe toate caile unirea cu Romania. In oct. 1917 a fost aleasa deputat in Sfatul Tarii de la Chisinau, mandat exercitat in perioada 21 nov. 1917 - 27 nov. 1918. Intr-un discurs tinut la 11 febr. 1918, E.A.-R. se adresa nehotaratilor prin cuvintele "acum ori niciodata, noi trebuie sa ne unim…! Orice moldovean, fie el cat de democrat, trebuie sa inteleaga aceasta si sa faca tot ce se poate, sa aduca orice jertfa, pentru a infaptui aceasta Unire". Dupa unire a fost numita director la scoala Eparhiala de Fete din Chisinau, pe care a condus-o intre 1918 - 38. A fondat Liga Culturala a Femeilor si Gruparea Femeilor Romane din Basarabia. A activat in Societatea Ortodoxa Nationala a Femeilor Romane, condusa de Alexandrina Cantacuzino. La 28 iun. 1940, cand Basarabia a fost anexata Rusiei Sovietice, s-a refugiat in Romania, stabilindu-se mai intai la Iasi, apoi la Pucioasa. Pentru activitatea ei a primit distinctiile Ordinul "Ferdinand I", "Meritul Sanitar", clasa II, pentru combaterea holerei (1913), "Barbatie si credinta" (1913), "Rasplata Muncii", clasa I. "Trebuie ca orice fiinta omeneasca sa-si aduca obolul ei de munca, inima, de suflet, de fiinta lui si chiar viata, pentru ca sa contribuie cat de putin la realizarea aspiratiilor" (E.A.-R.). A fost inmormantata, mai intai in cimitirul local si, din 1963, la Cimitirul Bellu, in cavoul familiei Isanos.
Rosetti Maria (n. 1819, Guernesey, Anglia - d. 13/14 febr. 1893, Bucuresti, foto 5). Prima publicista din Romania. Cu tatal capitan scotian si mama frantuzoaica, pe numele adevarat Mary Grant, a trait in adolescenta in Provence, Franta.S-a casatorit in 1847, in perioada in care fratele sau, Effigham Grant, era consulul Angliei la Bucuresti, cu C.A. Rosetti, alaturi de care a luat parte la evenimentele din anul urmator. A participat la intrunirile desfasurate in casa familiei Rosetti, ce aveau ca scop pregatirea revolutiei in Tara Romaneasca. A facut tot posibilul sa-si salveze sotul arestat de turci si expediat cu o corabie otomana in susul Dunarii, spre Serbia, in sept. 1848. Deghizata in taranca, impreuna cu pictorul C.D. Rosenthal, bun prieten cu sotul ei, si copilul abia nascut, Libertatea Sophia, M.R. urca pe corabie si cere voie insotitorilor sa-l sarute. In momentul delicatului act, ii strecoara sotului in gura un biletel in care erau fixate ora si locul unde intreg grupul de revolutionari va fi eliberat. Operatia a reusit, dupa care au trait noua ani in exil, la Paris, unde M.R. a publicat Principautes Danubiennes, in 1853. Rosenthal a folosit-o ca model pentru lucrarile sale Romania revolutionara si Romania rupandu-si catusele pe Campia Libertatii, pictate in 1850. Incepand cu 1857 a colaborat ca redactor la mai multe ziare, reviste si almanahuri, cu deosebire la "Romanul", fondat de sotul ei. "Scrierile ei jurnalistice si corespondenta particulara ilustreaza un patriotism dus pana la exaltare si o credinta sincera si totala in ideile de libertate, egalitate si dreptate sociala" (Sultana Craia). A editat "Mama si copilul", revista literara saptamanala ce a functionat din iul. 1865 pana in apr. 1866, profilata pe articole si traduceri in sprijinul educatiei copilului. In timpul razboiului din Balcani, din 1877-78, a condus un spital de campanie la sud de Dunare si a infiintat Comitetul Femeilor, cu ajutorul caruia a reusit sa stranga fonduri substantiale pentru armata si spitale. "Este intaia femeie culta care a fost partasa activa la stradania poporului roman de a-si fauri o viata libera, in cursul veacului trecut. si totodata intaia publicista care si-a pus scrisul, dezinteresat, in slujba intereselor nationale" (Lucian Predescu).

Fragment din Dictionarul personalitatilor feminine din spatiul romanesc, in pregatire la Editura Meronia