SERIAL ISTORIC/ Femeile romane (V). Femeia care a provocat prima ploaie artificiala din lume
Autori:
George Marcu
,
Rodica Ilinca
26.11.2009
Editura Meronia pregateste o
alta surpriza cititorilor: "Dictionarul personalitatilor feminine
din Romania". Autori: George Marcu si Rodica Ilinca. Dictionarul va
iesi pe piata la sfarsitul acestei luni. Continuam sa publicam in
"Ziarul de Duminica" fragmente din acesta.
"Avand telul indraznet de a
acoperi multe paliere temporale - de la Evul Mediu pana la stricta
actualitate - si totodata numeroase domenii de ilustrare -
politica, stiinta, arte (ale cuvantului sau ale imaginii), sport,
viata militara, mass-media - si tinand seama de amplificarea
progresiva a afirmarii feminine in plan social, autorii trebuie sa
fi avut ezitari in alegerea candidatelor, regrete pentru omitere
sau chiar includerea unora dintre ele, cum pot avea si spectatorii
externi.
Numarandu-ma printre acestia, am fost la inceput surprinsa
sa gasesc, printre atatea personalitati eminente prin dotare
intelectuala, curaj de opinie, devotament dus pana la sacrificiu,
si nume de persoane care au sapat la temelia fiintei noastre
nationale si si-au folosit parghiile inaltelor posturi politice
detinute ca sa ajute la instalarea si mentinerea regimului
totalitar de sinistre consecinte. Apoi, insa, a trebuit sa admit
ca, de vreme ce aceasta a fost traiectoria Romaniei, epoca
nefasta nu poate fi pusa intre paranteze, ci trebuie cercetata
lucid si corect. Asa cum si fac autorii Dictionarului,
dintr-o optica moderna, deschisa si obiectiva." (Din
"Cuvant-inainte" de Gabriela Cretia)
Leonida-Paul Adela (n. 7 apr.
1890, Galati - d. 1928, Bucuresti, foto 1). Medic oftalmolog.
Fiica intelectualilor Anastase Leonida si Matilda Gill, a urmat
cursurile secundare la Liceul de fete "Regina Maria" si cele
universitare la Facultatea de Medicina din Bucuresti, absolvita in
1916. Din anul II a inceput sa lucreze la Clinica oftalmologica,
coordonata de profesorul Stanculescu. A participat la infiintarea
societatii "Amicii Orbilor". Publica in revistele «La Presse
Medicale» un articol despre "operatia reusita asupra cataractei in
lipsa camerei anterioare" si "Natura" articolul Din aplicatiile
curentilor de inalta frecventa in medicina, devenind astfel
primul specialist roman care a utilizat curentul electric in
tratamentul cataractei. In timpul Primului Razboi Mondial, ca
membra a Societatii Romane de Cruce Rosie, a fost repartizata la
Spitalul de Ochi din Iasi, condus de medicul francez Dantrelle, pe
care l-a secondat. In 1918 isi sustine la Iasi lucrarea de doctorat
cu tema Complicatiile tifosului exantematic la ochi,
obtinand calificativul magna cum laude. Revenita la
Bucuresti, in 1919 estea numita directoarea Orfelinatului de orbi
"Vatra Luminoasa". Aici infiinteaza o tipografie care reproducea in
sistem Braille manualele pentru clasele primare si liceu, partituri
muzicale sau opere din literatura romaneasca si universala,
transcrise cu ajutorul surorii ei Natalia Leonida. Din 1920 este
director la nou infiintatul Spital de ochi "Vatra Luminoasa",
primul de acest gen din Bucuresti, si la Azilul de ochi. Solicitata
de Regina Maria pentru o operatie de cataracta, a devenit medicul
oftalmolog al Curtii Regale. Autoare a peste 8 000 de operatii
oftalmice, a murit in urma unei operatii nereusite la ficat. "Era
innascuta sa aline suferintele bolnavului, prin toata infaptuirea
ei, si era pregatita, ca putini altii, sa scape tot ce avem mai
scump, vederea. Pentru A.L. a ingriji ochii insemna a lucra
ca o artista la o dantela fina" (dr. G.G. Longinescu). (
G.M.)
Marinescu Uca Maria (n. 15
mai 1940, Gheorghieni, jud. Harghita, foto 2). Exploratoare. A
facut liceul la Targu-Mures si Facultatea de Educatie Fizica si
Sport in Bucuresti. In perioada 1990-96, a calatorit in China,
Tibet, India, Nepal si vaile caucaziene din Rusia; in 1996, a
traversat Canada, de la est la vest; in 1997-98, a parcurs singura
drumul strabatut de expeditia "Belgica" spre Antarctica, cu un
secol in urma; in 1999 a traversat singura Africa, de la sud la
nord, strabatand 11 tari; in 2000 a parcurs vechile drumuri
maritime europene folosite de vikingi, din Norvegia si Islanda pana
in Groenlanda; in 2001 a facut parte dintr-o expeditie
internationala care a atins Polul Nord, dupa ce a strabatut 116 km,
in 13 zile, si Polul Sud, dupa 120 km, strabatuti in 11 zile, pe
schiuri, si a devenit astfel primul roman, cea de-a treia femeie
din lume si prima ca varsta, care a obtinut aceasta performanta; in
2003 a explorat, printr-o expeditie solitara, Australia si Oceania;
in 2004 a ajuns singura in Alaska si masivele Denali-Mc. Kinley si
Wrangel-St. Elias si a escaladat ghetarii Kennicot si Ruth; in 2005
a calatorit prin Mongolia, Buriata si Siberia si a escaladat, in
premiera romaneasca, masivul Altai, cu varfuri de peste 4 000 m.
U.M. este membra a Societatii Romane de Geografie,
colaboratoare a Muzeului de stiintele Naturii "Grigore Antipa" si
al Institutului de Cercetari Antropologice al Academiei Romane,
precum si membra a Asociatiei Americane de Geografie. A fost
invitata, pentru a tine prelegeri, la diverse universitati ale
lumii, "Windhoec" (Namibia), "Bizerte" (Tunisia), "Pune" (India),
"Fairbanks" (Alaska) etc. si a devenit cetatean de onoare al mai
multor localitati. A atins, dupa spusele proprii, cei trei poli:
Nord, Sud si Magnetic, a fost pe cinci continente, vizitand peste
100 de tari, "plus satisfactia de a simti pulsul oamenilor, de a
cunoaste alti oameni care sunt la fel ca si noi si in mijlocul
carora m-am simtit intotdeauna bine". A primit mai multe premii si
distinctii: Diploma de Excelenta din partea presedintelui Romaniei
(2000), Ordinul National "Pentru Merit", in grad de Ofiter (2000,
2002), titlurile de "Femeia anului 2002" si cel de Maestra Emerita
a Sportului (2003), pentru rezultate sportive de exceptie si
recorduri mondiale. "Pentru mine - afirma ea - viata inseamna
bucuria permanenta de a explora, de a descoperi, explorand
geografiile unor tari si continente am sentimentul unei
autoexplorari, descoperirea sinelui meu pretutindeni - ca parte a
universului uman".
Maracineanu Stefania (n. 18
iun. 1882, Bucuresti - d. 1944, foto 3). Fizician. A urmat
cursurile liceale la Scoala Normala "Elena Doamna" si Scoala
Centrala din Bucuresti, absolvita in 1903, si pe cele universitare
la Facultatea de Stiinte Fizico-Chimice a Universitatii din
Bucuresti, unde si-a sustinut examenul de licenta in 1910. Preda, o
vreme, fizica la Scoala Centrala, apoi urmeaza cursurile de
radioactivitate tinute de Marie Curie la Institutul Radiului din
Paris. In capitala Frantei, la Sorbona, isi sustine, in 1924,
doctoratul, cu teza Cercetari asupra constantei poloniului si
asupra penetrarii in metale, primind calificativul «Tres
Honorable». Auditoriul era format din multi studenti, profesori sau
fizicieni care umpleau pana la refuz amfiteatrul unde savanta isi
tinea dizertatia. Printre acestia se afla si Marie Curie care a
cooptat-o in echipa sa, "Domnisoara Maracineanu a lucrat mai multi
ani in laboratorul meu si recent a obtinut titlul de doctor in
stiinte fizice. Apreciez in mod deosebit munca ei stiintifica."
Dupa obtinerea doctoratului lucreaza si la observatoarele din
Mendou si Paris, unde a demonstrat ca plumbul supus mai multe
secole radiatiilor solare a devenit radioactiv. A folosit la
experiment bucati din acoperisul Observatorului Astronomic
parizian, vechi de 300 de ani. Rezultatele au fost publicate in
revista "Comptes Rendus des Seances de l'Academie des Sciences de
Paris". Numita, in 1925, asistent universitar la Facultatea de
Stiinte din Bucuresti, in laboratorul profesorului Christache
Musceleanu, creeaza aici primul Laborator de Radioactivitate din
tara, folosind aparatura cumparata cu banii proprii. Lucrand la
teza ei de doctorat, S.M. a identificat fenomenul
radioactivitatii artificiale. Cercetarile au fost publicate in mai
multe reviste de specialitate. Procedeul a fost explicat fizic si
matematic de Ir'ne Joliot-Curie si sotul acesteia, descoperirea
fiind incununata cu acordarea Premiului Nobel celor doua
personalitati. Meritele fizicienei romane au fost recunoscute de
catre fiica Mariei Curie intr-un articol publicat in "Neues Wiener
Journal", in 1934: "Ne amintim ca savanta romana domnisoara
M. a anuntat in 1924 descoperirea radioactivitatii
artificiale". S-a ocupat si de fenomenele meteorologice, reusind,
cu sprijinul profesorilor Bungetianu si Vasile Karpen si al
aviatorului Bazu Cantacuzino, sa descopere procedeul de declansare
artificiala a ploii cu ajutorul unor saruri radioactive si sa
stabileasca legatura intre cutremure si precipitatii. In 1931 a
provocat prima ploaie artificiala din lume in Baragan, continuand
cercetarile in Algeria, cu sprijinul guvernului francez. A semnalat
pentru prima data ca in ajunul producerii unui cutremur
radioactivitatea creste in zona epicentrului. Principalele sale
lucrari au fost: Actions speciales du soleil sur la
radioactivite du polonium et du plomb (Paris, 1926),
Radioactivitatea si constitutia materiei (Bucuresti, 1929),
Radioactivite, soleil, pluie artificielle (Bucuresti, 1934)
si La radioactivite du globe, les radiations et les tremblements
de terre. Les pluies et les tremblements de terre.
S.M., savanta care sustinea ca "rasplata
pentru cercetatorul devotat stiintei nu vine din afara, ci sunt
fiorii de fericire pe care ii are la descoperirea adevarului", s-a
imbolnavit de cancer, provocat de iradierile radioactive, si a
murit cu un an inaintea folosirii celor doua bombe atomice
impotriva omenirii.
Obrenovici Maria (n. 3 aug.
1835, Iasi - d. 4 iul. 1876, Dresda, Germania, foto 4). Membra
a camarilei din jurul lui Alexandru Ioan Cuza. Fiica logofatului
Costin Catargi, cunoscut antiunionist, si a Smarandei Bals, a fost
casatorita un timp cu un general sarb, apoi cu principele Milos
Obrenovici, cu care a avut un fiu, Milan, viitorul rege al Serbiei.
Este celebra mai mult datorita aventurii amoroase cu domnitorul
Alexandru Ioan Cuza. Mult mai tanara decat doamna Elena, cocheta,
inteligenta si avand o figura incantatoare cu ochi fascinanti,
facea furori prin saloanele vremii. Bogata in cunostinte politice
si limbi straine, datorita traiului in lumea Curtii sarbe,
refugiata in Tara Romaneasca, l-a fermecat cu usurinta pe Cuza. Cei
doi copii pe care i-a nascut din aceasta relatie, Alexandru si
Dimitrie, au fost infiati si crescuti de Elena Cuza. A
facut, dupa unele surse, si jocul complotistilor, sprijinindu-i in
actiunea de rasturnare a domnului sau. Ea a fost aceea care le-a
aratat drumul in palat, spre camera in care dormea domnitorul, in
noaptea in care l-a sfatuit pe Cuza sa dea drumul garzilor, sub
pretext ca nu dorea sa fie vazuta la palat.In drum spre
Viena, pe 13 febr. 1866, la convoiul care-l ducea spre exil s-a
alaturat si M.O.; ea a plecat de bunavoie cu omul proscris,
care nu mai reprezenta nimic pentru o femeie interesata de marire
sau materialista, cum o considerau contemporanii. Desi banuita de
uneltire cu complotistii, nu a dat nici o lamurire in acest sens,
pastrand legea tacerii. Dupa ce sotia si copiii au sosit in preajma
lui Cuza, aparea uneori si ea, fiind primita cu mila si intelegere
sa-si vada copiii: era considerata "o biata ratacita" in drumurile
ei. Doamna Elena "nu cobora la nici o intimitate cu ea, dar era mai
ingaduitoare, era doar mama copiilor care ii aduceau bucurie prin
dragalasenia lor si rost vietii" (Lucia Bors). Din 1870 l-a parasit
pe fostul domn, acum grav bolnav, pentru a deveni Doamna de Onoare
la Curtea de la Berlin, unde a facut parte din suita imparatesei
Augusta, sotia lui Wilhelm I. Suferind de cancer, M.O. s-a
sinucis la Dresda, dar exista si banuiala ca ar fi fost asasinata
pentru spionaj. A fost adusa la Iasi si inmormantata la Biserica
Sf. Spiridon, apoi a fost mutata in cavoul familiei Catargi, din
Cimitirul Eternitatea.
Romanescu-Alistar Elena (n. 1
iun. 1873, Vaisal, Ismail, Basarabia - d. 1955, Pucioasa).
Medic, militant pentru unire, singura femeie-deputat in Sfatul
Tarii, Basarabia. Fiica preotului Vasile si a Elisavetei Balan, a
inceput studiile primare in satul natal, iar cele secundare la
Scoala Eparhiala de Fete din Chisinau (1882-90). A fost numita
invatatoare si a predat, in perioada 1890-1906, in scolile din
localitatile Valeni, Rosu, Zarnesti si Rezeni, unde s-a stabilit
impreuna cu sotul ei, preotul Dumitru Alistar. In 1909, cu
sprijinul lui Constantin Stere, presedintele Ligii Nationale a
Romanilor, soseste la Iasi pentru a urma cursurile Facultatii de
Medicina, pe care a absolvit-o in 1914. Militeaza pentru unirea
Basarabiei cu Romania, publicand o serie de articole in presa si
organizand un grup de propaganda a ideilor unioniste in teritoriile
romanesti de dincolo de Prut. Arestata la 19 aug. 1914 cu acuzatia
de agitatie proromaneasca, este inchisa pentru 45 de zile la
Chisinau. Eliberata din lipsa de probe, se retrage la Iasi, unde
este mobilizata ca medic pe front. Participa la constituirea
Partidului National Moldovenesc in apr. 1917, reprezentand
fractiunea "Blocul Moldovenesc" si a fondat, in acelasi an,
Societatea Culturala "Faclia Femeilor Studente la Medicina" si Liga
Culturala a Femeilor din Basarabia, unde a cerut pe toate caile
unirea cu Romania. In oct. 1917 a fost aleasa deputat in Sfatul
Tarii de la Chisinau, mandat exercitat in perioada 21 nov. 1917 -
27 nov. 1918. Intr-un discurs tinut la 11 febr. 1918,
E.A.-R. se adresa nehotaratilor prin cuvintele "acum ori
niciodata, noi trebuie sa ne unim…! Orice moldovean, fie el cat de
democrat, trebuie sa inteleaga aceasta si sa faca tot ce se poate,
sa aduca orice jertfa, pentru a infaptui aceasta Unire". Dupa unire
a fost numita director la scoala Eparhiala de Fete din Chisinau, pe
care a condus-o intre 1918 - 38. A fondat Liga Culturala a Femeilor
si Gruparea Femeilor Romane din Basarabia. A activat in Societatea
Ortodoxa Nationala a Femeilor Romane, condusa de Alexandrina
Cantacuzino. La 28 iun. 1940, cand Basarabia a fost anexata Rusiei
Sovietice, s-a refugiat in Romania, stabilindu-se mai intai la
Iasi, apoi la Pucioasa. Pentru activitatea ei a primit distinctiile
Ordinul "Ferdinand I", "Meritul Sanitar", clasa II, pentru
combaterea holerei (1913), "Barbatie si credinta" (1913), "Rasplata
Muncii", clasa I. "Trebuie ca orice fiinta omeneasca sa-si
aduca obolul ei de munca, inima, de suflet, de fiinta lui si chiar
viata, pentru ca sa contribuie cat de putin la realizarea
aspiratiilor" (E.A.-R.). A fost inmormantata, mai intai
in cimitirul local si, din 1963, la Cimitirul Bellu, in cavoul
familiei Isanos.
Rosetti Maria (n. 1819,
Guernesey, Anglia - d. 13/14 febr. 1893, Bucuresti, foto 5).
Prima publicista din Romania. Cu tatal capitan scotian si mama
frantuzoaica, pe numele adevarat Mary Grant, a trait in adolescenta
in Provence, Franta.S-a casatorit in 1847, in perioada in care
fratele sau, Effigham Grant, era consulul Angliei la Bucuresti, cu
C.A. Rosetti, alaturi de care a luat parte la evenimentele din anul
urmator. A participat la intrunirile desfasurate in casa familiei
Rosetti, ce aveau ca scop pregatirea revolutiei in Tara Romaneasca.
A facut tot posibilul sa-si salveze sotul arestat de turci si
expediat cu o corabie otomana in susul Dunarii, spre Serbia, in
sept. 1848. Deghizata in taranca, impreuna cu pictorul C.D.
Rosenthal, bun prieten cu sotul ei, si copilul abia nascut,
Libertatea Sophia, M.R. urca pe corabie si cere voie
insotitorilor sa-l sarute. In momentul delicatului act, ii
strecoara sotului in gura un biletel in care erau fixate ora si
locul unde intreg grupul de revolutionari va fi eliberat. Operatia
a reusit, dupa care au trait noua ani in exil, la Paris, unde
M.R. a publicat Principautes Danubiennes, in 1853.
Rosenthal a folosit-o ca model pentru lucrarile sale Romania
revolutionara si Romania rupandu-si catusele pe Campia
Libertatii, pictate in 1850. Incepand cu 1857 a colaborat ca
redactor la mai multe ziare, reviste si almanahuri, cu deosebire la
"Romanul", fondat de sotul ei. "Scrierile ei jurnalistice si
corespondenta particulara ilustreaza un patriotism dus pana la
exaltare si o credinta sincera si totala in ideile de libertate,
egalitate si dreptate sociala" (Sultana Craia). A editat "Mama si
copilul", revista literara saptamanala ce a functionat din iul.
1865 pana in apr. 1866, profilata pe articole si traduceri in
sprijinul educatiei copilului. In timpul razboiului din Balcani,
din 1877-78, a condus un spital de campanie la sud de Dunare si a
infiintat Comitetul Femeilor, cu ajutorul caruia a reusit sa
stranga fonduri substantiale pentru armata si spitale. "Este intaia
femeie culta care a fost partasa activa la stradania poporului
roman de a-si fauri o viata libera, in cursul veacului trecut. si
totodata intaia publicista care si-a pus scrisul, dezinteresat, in
slujba intereselor nationale" (Lucian Predescu).
Fragment din Dictionarul personalitatilor feminine din spatiul romanesc, in pregatire la Editura Meronia