REPORTAJUL SAPTAMANII/ Tara castelelor de nisip

Investitor serios, pasionat de arta, doresc investitie in istoria Romaniei. Asa suna intentia unei femei de afaceri din Baia Mare, care a vrut sa cumpere un castel in tara ei de bastina. A ramas cu intentia, pentru ca, dupa modelul romanesc, statul a ignorat-o. Finalul il intuiti cu siguranta: femeia si-a luat banii si a plecat la altii, care au stiut sa profite de investitia ei.

Chateau de la Huardiere a fost construit in 1850 in stilul consulat directoire; de fapt, era tipic pentru Louis XVI, cand era la moda le Petit Trianon, castelul care a fost oferit de Louis XVI Mariei Antoaneta

Angela Craciun vorbeste mandra despre castelul ei de pe valea Loirei. L-a cumparat anul trecut, dupa ce a esuat in incercarea de a investi intr-o proprietate nobiliara din Romania, acuzand birocratia si lipsa de ajutor din partea autoritatilor. Castelul se afla in Sully sur Loire, locul unde s-a nascut Henric al IV-lea. Ultimul proprietar, Jean Renoncourt, un celebru anticar din Franta, tocmai iesise dintr-un proces cu artistul Elton John care-l acuza ca i-a vandut patru statuete false ce infatisau zeite din mitologia greaca. Tribunalul a decis ca anticarul sa-i plateasca lui Elton John 250.000 de lire sterline despagubiri. Anticarul a scos la vanzare castelul pentru a-si plati datoria. Angela Craciun a vazut anuntul intr-o revista, in timp ce se afla la Monaco. A urcat in masina si a plecat spre micul oras de pe valea Loarei. A stiut ca va fi al ei din prima clipa. A platit pentru el peste 4 milioane de euro, si, de atunci, castelul este intr-o continua restaurarea si renovare.

Odata cu castelul i-a cumparat si istoria. Unul dintre proprietari a fost Andre Malraux, scriitor, ziarist si om politic, colaborator al lui Charles de Gaulle. Si tot in castelul ei a trait o vreme compozitorul francez Leo Ferre. Ca sa-l aduca la stralucirea de odinioara, Angela Craciun participa la licitatii si merge in targuri de unde cumpara piese de mobilier si opere de arta.

Trecutul Angelei Craciun in Romania este unul tumultos. A facut afaceri la inceputul anilor 90, cand existau oportunitati la tot pasul. A scos bani din publicitate, IT si editare de carte. In 1999 a cumparat de la stat fabrica de lapte de la Baia Mare. A fost nevoita sa opreasca activitatea in 2005, acuzand un management defectuos al celor pe care i-a numit in functii de conducere. Si-a facut atunci multi dusmani si e constienta de asta. Spune ca i-a dat in judecata pe cei care s-au facut vinovati de falimentul fabricii - pe care mai apoi a vandut-o unei firme care planuia sa contruiasca acolo un mall. Banii obtinuti ar fi vrut sa-i investeasca intr-un castel aflat in satul Pomi. Planuia sa faca acolo un centru cultural si un camin de batrani. A renuntat insa din cauza birocratiei si a tergiversarii procesului de vanzare-cumparare.

Angela Craciun vorbeste putin si cu precautie despre cei implicati in procesul de vanzare al castelului, insa aduce in discutie un evaluator, autoritati locale si mostenitorul domeniului.

Castelul de la Pomi i-a apartinut lui Uifolosi Miklos. Din familie mai e in viata nepotul propietarului de pe vremuri. Castelul Tholdy a fost construit in secolul al XVII-lea de catre o familie de ofiteri din armata maghiara. Domeniul se intindea pe 20 de hecrate, avea un parc cu plante rare si un lac frumos amenajat. Desi era mic atunci cand au fost alungati de comunisti din castel, Miklos isi aminteste acele vremuri, in special biblioteca cu 1.500 de volume. Din biblioteca n-a mai ramas nimic. De fapt, s-a cam ales praful de tot. Miklos mai are doar un scaun si amintirile.

Comunistii au transformat castelul in casa de copii. Tocmai de aceea. la inceputul anilor 90, mostenitorului i s-au dat bani atunci cand l-a revendicat. "In 1997, ne spune Vasile Lang, primarul din Pomi, s-a oferit urmasului fostului proprietar posibilitatea ca sa primeasca o suma de bani care a fost stabilita atunci, daca imi aduc bine aminte, la 270 de milioane de lei drept despagubiri pentru proprietate, cu acceptul sau, bineinteles." In 2005, a aparut legea care le dadea dreptul mostenitorilor sa-si revendice cladirile in natura. Iancovics a facut si el o astfel de solicitare, doar ca trebuia sa restituie statului banii primiti in 97, adica vreo 100 de mii de euro. Angela Craciun i-a dat aceasta suma, semnand un antecontract de vanzare-cumparare. Tranzactia s-ar fi facut in momentul in care Iancovics devenea proprietar, iar pretul era de 450 de mii de euro.

Si totusi Iancovics nu e proprietar pe deplin, pana cand proprietatea nu va fi eliberata de sarcini. Pentru asta trebuie sa plateasca statului o gramda de bani pentru doua cladiri construite pe domeniul lui din ajutoare, caldiri care se afla in inventarul Consiliului Judetean. Arpad Csehi, presedinte Cobnsiliului Judetean Satu Mare, spune ca "se procedeaza conform prevederilor legale, pentru ca exista un raport de evalure si va trebui ca proprietarul conacului si terenului sa ne achite contravaloarea cladirii construite de statul roman."

Evaluatorii au stabilit un pret, care proprietarului i s-a parut exagerat - 130-140.000 de euro.

Automat, pretul de vanzare a crescut cu inca 130 de mii, bani pe care Angela Craciun a refuzat sa-i plateasca si a cerut rezilierea antecontractului, iar acum se judeca cu mostenitorul pentru a-si recupera banii.

Intre timp, ea isi traieste linistita viata la castel. Incearca sa gaseasca documente care sa spuna mai multe despre istoria castelului. Pentru ca orasul a fost bombardat in timpul celui de-al doilea razboi mondial, nu s-au pastrat prea multe inscrisuri oficiale. Angela e mandra ca a gasit intr-un anticariat un set complet de tacamuri de argint, care poarta exact monograma castelului ei.

Pana cand castelul se va deschide celor interesati sa organizeze acolo tot felul de evenimente, Angela isi exerseaza ospitalitatea invitand la ea acasa prieteni din Romania. Dupa masa, Angela isi invita oaspetii la o plimbare pe malul fluviului Loara. Pe domeniul ei se afla pasari rare, specii de plante protejate si multa salbaticie. Angela viseaza ca, la un moment dat, pe domeniul ei sa ajunga regizori de film, creatori de moda sau tineri indragostiti care sa-si doreasca o nunta de basm la castel.

Vorbeste mult despre cariera ei. Viata in diplomatie, afacerile din Romania, despre munca de cercetare de la Academia Romana si despre rolul ei in Organizatia Mondiala de Mineralogie. A infiintat-o in urma cu cinci ani si functioneaza sub inaltul patronaj al casei de Monaco. Spune mandra ca are intrare la familia regala si ca este unul dintre putinii romani cu rezidenta in Principat. Pune punct sirului de realizari si vorbeste cu tristete despre sacrificii. "Este foarte adevarat ca mi-am sacrificaat viata de familie din cauza activitatilor de bussines, casnicia a avut de suferit insa, chiar daca am divortat de fostul sot, am pastrat relatii decente, el este tatal copiilor mei si este prietenul meu si am reusit sa formam un parteneriat."

Angela Craciun are planuri multe. Regrete - si mai multe. Ar fi putut sa faca toate astea in Romania - dar n-a fost ajutata. Castelul de la Pomi se prabuseste putin cate putin, sub privirile proprietarului, ale autoritatilor si ale celor ce-au trait acolo in vremurile lui de maretie. Miklos Iancovics se intreaba daca va apuca ziua in care domeniul bunicului sau va redeveni functional. Putin probabil, daca ne gandim ca, pana acum, statul roman si-a batut joc de majoritatea domeniilor nobiliare. O palma grea data istoriei, dar si celor care, la un moment dat, au indraznit sa viseze ca le mai pot salva.