FANTASY & SCIENCE FICTION/ Normalitatea e ceva discutabil
Autor:
Michael Haulica
02.12.2009
Exista scriiitori care ne plac din prima, exista scriitori
care nu ajung sa ne placa indiferent cât de multe carti le-am citi,
dar exista si unii scriitori care am vrea sa ne placa. Nu stiu de
ce. Unul dintre scriitorii din aceasta categorie, pentru mine, este
F. Scott Fitzgerald. Am citit romane, am citit povestiri de-ale lui
si parca de fiecare data ramânea ceva in aer, ceva nu reusea sa
ajunga pâna la mine.
In 2008, Editura Polirom a publicat volumul Strania poveste
a lui Benjamin Button si alte intâmplari din epoca jazzului, in
versiunea româneasca a Onei Frantz. Sa mai facem o incercare, mi-am
zis (si m-a ferit Dommnul de editia piratata de o editura oarecare
insa dornica de a da un tun pe piata dupa ce ecranizarea povestii
lui Benjamin Button, cu Brad Pitt si Cate Blanchett, a adunat nu
mai putin de trei premii Oscar si alte zece nominalizari).
Povestea e asa: Benjamin Button se naste cu infatisarea unui
domn de saptezeci de ani. Aparentele sociale din Baltimore la anul
1860 sunt date peste cap de acest eveniment care, cu timpul, trece
totusi in uitare, astfel incât tânarul Benjamin poate intra in
rândul lumii vreo douazeci de ani mai târziu, când incepe sa arate
ca de cincizeci de ani, când, desi dat afara de la Yale - ceea ce
va aduce in familia Button traditia urmarii cursurilor universitare
la Harvard - o cucereste pe fiica generalului Moncrief, cu ego-ul
mângâiat de descrierea pe care aceasta o face frumoasei vârste de
cincizeci de ani (desi, citind acel pasaj, poate unii vor crede ca
autorul avea tocmai acea vârsta, trebuie spus ca Fitzgerald a murit
la patruzeci si patru de ani). Dupa conflictele cu tatal sau,
pentru Benjamin urmeaza cel cu Hildegarde Moncrief, care ii devine
sotie. Mai ales când aceasta ajunge spre cincizeci de ani, iar el
se apropie de treizeci. Apoi cele cu fiul sau, Roscoe. Si din nou
cu scolile. Ba mai apare unul cu armata SUA in care este implicat
atunci când esete avansat general si este chemat din nou la arme.
Dar cum sa fie general un pusti de treisprezece ani...?
Important in aceasta povestire nu este ceea ce se intampla.
Sau mai putin asta. Importante sunt relatiile dintre personaje.
Importanta este perceptia realitatii de un Benjamin Button
constient mereu de discrepanta dintre realitate si aparenta ei.
Importante sunt relatiile interumane pe care cititorul are ocazia
sa le vada cumva din afara. Iar uneori concluzia este neasteptata.
Cum? Chiar asa se intâmpla lucrurile? Chiar asa ne vedem unii pe
altii? E ca si cum am actiona asa cum stim, cum am fost invatati,
educati, lucruri de care suntem tare mândri si, intr-o buna zi,
cineva ne pune in fata o oglinda si avem ocazia sa vedem ceea ce
niciodata n-am vazut: sa ne vedem pe noi facând lucrurile pe care
le consideram normale. Si sa ne dam seama ca normalitatea e ceva
discutabil daca iti schimbi, fie si numai cu un grad,
pozitia.
Niciodata nu mi-a parut Scott Fitzerald atât de citibil
(evident, nu am citit chiar toate variantele tuturor cartilor lui
in limba româna). La sfarsitul lecturii - evident, povestea lui
Benjamin Button, prima din volum, nu face decât sa te incurajeze sa
treci la urmatoarea si la urmatoarea, pentru a descoperi un
Fitzggerald fascinant (iar notele traducatoarei implinesc peisajul
si intelegerea lui) - inchizi cartea si iti zici: si eu unde am
fost in tot acest timp? Cum de nu l-am descoperit pe Scott
Fitzgerald? Ii multumesc Onei Frantz pentru ca mi l-a redat pe F.
Scott Fitzgerald si ca, de câtava vreme, acesta nu mai este un
scriitor care trebuie sa-mi placa, ci a devenit unul dintre
scriitorii care imi plac.
MICHAEL HAULICA s-a nascut la 1 februarie 1955.
A absolvit Facultatea de Matematica, Sectia Informatica, a
Universitatii Transilvania din Brasov in 1978 si, dupa 25 de ani de
activitate ca programator, a renuntat la informatica. A debutat cu
poezie in revista Flacara, in 1974, a publicat poezie, proza,
articole. A fost redactor al suplimentelor SF Supernova si
Alternativ SF, iar in anul 2000 a fondat revista Lumi Virtuale (in
format electronic). In perioada 2005 - 2007 a fost redactor-sef al
Editurii Tritonic, unde a coordonat colectiile fiction.ro si LIT si
a editat revista Fiction.ro. Sustine rubrici despre literatura
F&SF in Observator cultural, Ziarul de Duminica si Dilemateca.
A publicat texte in antologiile Motocentauri pe acoperisul
lumii (1995), Nemira '95, Nemira '96, Quasar
001 (2001), România SF 2001, Megaera Anthology
(SUA, 2005), AtelierKult: povestiri fantastice ( 2005),
Millennium Est (2006, in limba franceza), The New
Weird (SUA, 2008). A fost tradus in limbile engleza, maghiara,
croata, daneza, bulgara, franceza, ceha.