Despre privatizari in urma campaniei prezidentiale

O parte importanta a viziunii economice a unui presedinte este opinia pe care o are despre privatizare. Desi invocat in campanie, a trecut vremea unui anumit presedinte in timpul caruia nu ne vindeam tara si doream un model de dezvoltare suedez. Romania a ramas un stat care sustine oarecum privatizarea, mai mult din inertie, in urma unor programe ale Bancii Mondiale. Ambii candidati au sustinut in campanie ideea de privatizare, insa cu cateva accente diferite importante.

Exista insa si contraziceri flagrante. Domnul Basescu, pe platforma Dacia, intr-o vizita de lucru din vara acestui an, declara ca "privatizarea Dacia a fost singura necontroversata si sustinuta de toate guvernele". Cateva luni mai tarziu, el declara la Cluj, in confruntarea cu Crin Antonescu, ca nu ar accepta o numire ca cea a "tanarului Orasanu prezentat «Uitati-va, este consilierul primului-ministru, a devenit director la AVAS», iar in spatele lui sa se intample ce s-a intamplat". Intrebarea domnului Antonescu "Dar ce s-a intamplat?" a ramas in aer, dar raspunsul s-a gasit indirect, doua saptamani mai tarziu. Dl Basescu a afirmat apasat in ultimul miting al campaniei ca "nimeni nu a auzit in mandatul meu de nicio privatizare frauduloasa". Chiar daca cu fracturi logice, ideea de privatizare este sustinuta - cu conditia sa nu mai existe "hotii", care ar da de lucru justitiei.

Aceste presupuse hotii (neexistand azi un dosar penal cu o decizie irevocabila a instantelor) au constituit un capitol aparte al campaniei. Guvernarii PSD din 2000-2004 i-au fost puse in carca, otova, privatizarea Petrom, Alro si Rodipet. Petrom-ul este o privatizare de succes, care aduce azi la buget poate de zece ori mai multe taxe decat a adus societatea echivalenta de stat. Pretul obtinut in 2004 pe companie nu putea fi mai mare decat daca se astepta cu privatizarea pana in 2007-2008. Conditiile speciale din contract cu privire la mentinerea nivelului redeventelor ar putea fi renegociate si azi, intr-un pachet mai larg, de statul roman. Nu s-a gasit insa un guvern cu suficienta autoritate pentru parafarea unei astfel de intelegeri, desi ea era schitata la nivel informal.

Alro a fost o privatizare frauduloasa facuta printr-o majorare a capitalului privat minoritar, fara opozitia si participarea statului, astfel incat capitalul a devenit majoritar. Exista insa un dosar penal pe rol care bate pasul pe loc de vreo trei ani buni - Musetescu a murit si el intre timp. Rodipet-ul a fost insa repreluat de stat chiar in acest an si bagat in faliment tot pe mana statului, in loc de mana clanului Awdi, care preluase compania la un moment dat. Poate un exemplu si mai suculent ar fi fost privatizarea IPRS Baneasa cu investitorul Omar Hayssam, insa aceasta privatizare nu a fost parafata definitiv nici pana azi si este tot prin tribunale, ca unul din cele 18.000 de litigii ale AVAS. Ba mai mult, justitia din Romania anilor 2006, 2007, 2008, 2009 a dat castig de cauza firmei Ogharit Trading detinuta de Hayssam in diversele faze procesuale. Probabil in 2010 va fi la fel.

Au existat si acuze legate de Posta Romana, care are in curs un program de privatizare si restructurare. Este posibil ca, in urma acestor acuze, Posta sa nu mai fie scoasa la privatizare in urmatorii cinci ani, desi ar fi o sansa de rentabilizare pentru companie. Ca societate de stat, Posta va continua probabil sa piarda bani si sa tina greu piept companiilor private de curierat care isi construiesc o pozitie consolidata. A fost, de asemenea, clar ca Romgazul si Transgazul probabil nu vor fi privatizate, la fel si Salrom-ul. Asta desi Transgazul a fost cel mai de success IPO (listare) pe piata romaneasca, suprasubscris de 16 ori, iar Romania ia o redeventa infima dintr-o resursa care ar ajunge pentru furnizare intregii Europe. Cel mai probabil, de asemenea, nu se va privatiza nici Antibiotice Iasi, cuprinsa intr-o mare companie de stat in domeniul medicamentelor.

Daca macar restul de companii aflate inca in portofoliul statului ar fi privatizate rapid, cu o legislatie simplificata (de ce nu prin licitatie cu strigare?), tot s-ar face niste pasi inainte. Daca insa aceleasi lentoare si torpoare birocratica si acelasi dezinteres vor prima si in continuarea acestei crize, participatiile muribunde ale statului vor deveni in multe locuri niste lesuri devorate de diversi prin intermediul procedurii de faliment sau marfa de tranzactie pentru cotcariile intermediate politic. Toate acestea in conditiile in care privatizarea ar trebui sa continue, la galop.

Razvan Orasanu este fost consilier al primului-ministru si fost presedinte AVAS