MEMORIA CARTII POSTALE/ Farmecul discret al felicitărilor de altadata

Autor: Calin Hentea 09.12.2009

Astăzi toată lumea trimite la ocazii aniversare SMS-uri sau e-mailuri cu felicitări gata redactate. Mesajul "drăgut/nice"colorat si anteconceput pentru cei lacunari de inspiratie epistolară ajunge instantaneu la destinatar, care-l deschide si-l citeste intr-o clipă, pentru a-l uita apoi definitiv.
Oare mai există sertare de bufet sau de bibliotecă in care să fie descoperite, după ani de zile, cu ocazia unei mutări sau curătenii generale de Paste, cărti postale primite de la cunostinte uitate, rude indepărtate si demult decedate, prieteni de tinerete aflati "in statiune" la mare, la munte sau la băi? Greu de crezut. Este insă aproape imposibil să mai intâlnesti albume groase, legate temeinic in pânză, cuprinzând colectii intregi de souveniruri/ cărti postale/ ilustrate, primite sau cumpărate de-a lungul anilor de prin diverse locuri, fiecare cu povestea sa.
Cartofilii apreciază foarte mult litografiile dar si cartile postale ilustrate din prima decadă a secolului XX ce reprezintă o sumedenie de caricaturi inocente, drăgălăsenii desuete sau gratioase inutilităti pe care si le trimiteau bunicii si străbunicii după ce caligrafiau câteva cuvinte la fel de conventionale ca si cele circulate astazi pe net; doar că acestea erau scrise de mână, ceea ce le asigura din start unicitatea si căldura comunicării umane.
In statiunile de pe litoralul nostru incă se mai găsesc tot felul de "vederi" cu hotelurile si plajele ceausiste reciclate postdecembrist, printre care se mai strecoară, cu greu, si câteva glumite cartofile ilustrate cu o grafică ironic-caricaturală sau cu un colaj de foografii, dar care sunt mult mai putin căutate si expediate decât străbunicele lor.
In esentă, ilustratia si mesajul/urarea de acum un secol nu erau prea mult diferite de cele actuale, aceasta fie si datorită rezistentei in timp a moravurilor si gusturilor tipice "românului verde". Tema adulterului, a moravurilor usoare, a bărbatului infidel ("Chiar de-ai da avutul tău,/ Păcatu-atârnă mult mai greu") sau a soacrei cu cătuse la mâini si la gură tratată atunci intr-un registru moralizator, este abordată astăzi ceva mai libertin de caricaturistul Mihai Stănescu ("Bărbatul insurat, se stie, e ca pasărea in colivie") sau mizează pe forta contrastului unui colaj fotografic dintre figura perplexă a unui baci rural si posterioarele generos dezgolite si nonsalant oferite privirilor de două turiste pe plajă. Pentru ocazii speciale de tipul aniversări sau onomastici, cliseul familiei-zâmbitor-fericite (el in redingotă, ea in fustă până-n pământ si ei in costumase de marinel) sau ceremonios-ciocnind-pahare'n-prispa-casei-părintesti-sub-acorduri-de-taraf transmitea un aer de sărbătoare linistit patriarhală ce nu se mai regăseste in agitatia zilelor noastre. Avem insă aluzia sexual-tomnatică a penitei lui Mihai Stănescu cu românul care nu mai urează decât pe englezeste: "Happy Birthday!" sau muscătoarea băscălie politică a lui Ion Barbu pentru uzul nostalgicilor după Ceausescu ("Ce-a fost verde s-a uscat,/ Ce-am iubit am impuscat")
Nu intră in vizorul nostru, umorul voit cool, dar cu un puternic iz grobian, al unor ilustratii cartofile estivale pentru uzul prea numerosilor consumatori de tabloide, oferite la vânzare sub texte de genul "Salutări de la Anton/ (Turnătorul de beton)", "Nu mă căutati acasă,/ sunt la mare pe-o terasă" sau "Salutu-te-as de pe Litoral. Sună-mă... sunt fierbinte (am făcut insolatie)".
Pe vremuri, inainte de Primul Război Mondial, astfel de mesaje erau greu de conceput, chiar dacă si atunci se făceau carti postale in sepia... erotico-pornografice, dar si patetice felicitări de Paste cu trimiteri politice directe la idealul national al realizării Marii Uniri. O astfel de formulă grafic-epistolară era parcă mult mai autentic si onest umană decât textul preimprimat al felicitărilor comuniste circulate intre tovarăsii nomenclaturisti cu functii de răspundere la sfârsit de an si care arătau cam asa: "Cu prilejul aniversării Republicii si a Anului Nou, vă rog să primiti cele mai calde si sincere felicitări, urări de sănătate si fericire, multă putere de muncă, noi si depline realizări in indeplinirea sarcinilor incredintate". Urmau semnătura si stampila.

CALIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginer politehnist (1983) si doctor (Magna cum Laude) in stiinte militare, a fost ofiter in cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalist militar de televiziune si presa scrisa si apoi ca ofiter specialist in operatii psihologice in cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO in Kosovo si Afganistan. A publicat mai multe volume despre propaganda, razboi mediatic si istorie militara in România si Statele Unite. Din 2008 este colaborator al "Ziarului de Duminica" si al revistei "Flacara".