MEMORIA CARTII POSTALE/ Farmecul discret al felicitărilor de altadata
Autor:
Calin Hentea
09.12.2009
Astăzi toată lumea trimite la ocazii aniversare SMS-uri sau e-mailuri cu felicitări gata redactate. Mesajul "drăgut/nice"colorat si anteconceput pentru cei lacunari de inspiratie epistolară ajunge instantaneu la destinatar, care-l deschide si-l citeste intr-o clipă, pentru a-l uita apoi definitiv.
Oare mai există sertare de bufet sau de bibliotecă in care să
fie descoperite, după ani de zile, cu ocazia unei mutări sau
curătenii generale de Paste, cărti postale primite de la cunostinte
uitate, rude indepărtate si demult decedate, prieteni de tinerete
aflati "in statiune" la mare, la munte sau la băi? Greu de crezut.
Este insă aproape imposibil să mai intâlnesti albume groase, legate
temeinic in pânză, cuprinzând colectii intregi de souveniruri/
cărti postale/ ilustrate, primite sau cumpărate de-a lungul anilor
de prin diverse locuri, fiecare cu povestea sa.
Cartofilii apreciază foarte mult litografiile dar si cartile
postale ilustrate din prima decadă a secolului XX ce reprezintă o
sumedenie de caricaturi inocente, drăgălăsenii desuete sau
gratioase inutilităti pe care si le trimiteau bunicii si
străbunicii după ce caligrafiau câteva cuvinte la fel de
conventionale ca si cele circulate astazi pe net; doar că acestea
erau scrise de mână, ceea ce le asigura din start unicitatea si
căldura comunicării umane.
In statiunile de pe litoralul nostru incă se mai găsesc tot
felul de "vederi" cu hotelurile si plajele ceausiste reciclate
postdecembrist, printre care se mai strecoară, cu greu, si câteva
glumite cartofile ilustrate cu o grafică ironic-caricaturală sau cu
un colaj de foografii, dar care sunt mult mai putin căutate si
expediate decât străbunicele lor.
In esentă, ilustratia si mesajul/urarea de acum un secol nu
erau prea mult diferite de cele actuale, aceasta fie si datorită
rezistentei in timp a moravurilor si gusturilor tipice "românului
verde". Tema adulterului, a moravurilor usoare, a bărbatului
infidel ("Chiar de-ai da avutul tău,/ Păcatu-atârnă mult mai greu")
sau a soacrei cu cătuse la mâini si la gură tratată atunci intr-un
registru moralizator, este abordată astăzi ceva mai libertin de
caricaturistul Mihai Stănescu ("Bărbatul insurat, se stie, e ca
pasărea in colivie") sau mizează pe forta contrastului unui colaj
fotografic dintre figura perplexă a unui baci rural si
posterioarele generos dezgolite si nonsalant oferite privirilor de
două turiste pe plajă. Pentru ocazii speciale de tipul aniversări
sau onomastici, cliseul familiei-zâmbitor-fericite (el in
redingotă, ea in fustă până-n pământ si ei in costumase de marinel)
sau
ceremonios-ciocnind-pahare'n-prispa-casei-părintesti-sub-acorduri-de-taraf
transmitea un aer de sărbătoare linistit patriarhală ce nu se mai
regăseste in agitatia zilelor noastre. Avem insă aluzia
sexual-tomnatică a penitei lui Mihai Stănescu cu românul care nu
mai urează decât pe englezeste: "Happy Birthday!" sau muscătoarea
băscălie politică a lui Ion Barbu pentru uzul nostalgicilor după
Ceausescu ("Ce-a fost verde s-a uscat,/ Ce-am iubit am
impuscat")
Nu intră in vizorul nostru, umorul voit cool, dar cu un
puternic iz grobian, al unor ilustratii cartofile estivale pentru
uzul prea numerosilor consumatori de tabloide, oferite la vânzare
sub texte de genul "Salutări de la Anton/ (Turnătorul de beton)",
"Nu mă căutati acasă,/ sunt la mare pe-o terasă" sau "Salutu-te-as
de pe Litoral. Sună-mă... sunt fierbinte (am făcut
insolatie)".
Pe vremuri, inainte de Primul Război Mondial, astfel de mesaje
erau greu de conceput, chiar dacă si atunci se făceau carti postale
in sepia... erotico-pornografice, dar si patetice felicitări de
Paste cu trimiteri politice directe la idealul national al
realizării Marii Uniri. O astfel de formulă grafic-epistolară era
parcă mult mai autentic si onest umană decât textul preimprimat al
felicitărilor comuniste circulate intre tovarăsii nomenclaturisti
cu functii de răspundere la sfârsit de an si care arătau cam asa:
"Cu prilejul aniversării Republicii si a Anului Nou, vă rog să
primiti cele mai calde si sincere felicitări, urări de sănătate si
fericire, multă putere de muncă, noi si depline realizări in
indeplinirea sarcinilor incredintate". Urmau semnătura si stampila.
CALIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginer politehnist (1983) si doctor (Magna cum Laude) in stiinte militare, a fost ofiter in cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalist militar de televiziune si presa scrisa si apoi ca ofiter specialist in operatii psihologice in cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO in Kosovo si Afganistan. A publicat mai multe volume despre propaganda, razboi mediatic si istorie militara in România si Statele Unite. Din 2008 este colaborator al "Ziarului de Duminica" si al revistei "Flacara".