CRONICA LITERARA/ Textul si „conceptul”

Autor: Andrei Terian 09.12.2009
"Spatiu privat"*, ultimul volum al Elenei Vladareanu, e o carte-concept, unde atât proiectul ca atare, cât si poemele privite individual avanseaza monoton, fara caderi semnificative, dar si fara tâsniri notabile.
In parte, vina o poarta, desigur, formula insasi, care trimite, dupa cum a observat Mihai Iovanel, la o existenta "ridicola si meschina", situata la intersectia dintre inserturile biografiste si sabloanele media (sau, mai bine zis, la substituirea biografemelor "autentice" cu stereotipuri publicistice sau publicitare). Problema de fond e, insa, alta si ea tine, mai intâi, de manipularea ineficienta a cliseelor mediatice (asumate), iar, in al doilea rând, de prezenta tacita in text a unor clisee poetice (neasumate, dar eficiente - doar ca nu in favoarea Elenei Vladareanu).
Pentru primul caz, reprezentativ e textul "crisis", care amplifica un nucleu anecdotic comun printr-o serie de comentarii cliseizate nu mai putin comune: "El a ramas fara job. A doua oara in trei ani./ Nu s-a straduit indeajuns. In perioada de criza economica el vrea sa leneveasca. Vrea doar sa stea. Sa bea o bere si sa stea./ «As fi maturat cu el pe jos», mi-a spus cel mai bun prieten al nostru./ «Oamenii nu stiu cum sa tina mai bine cu dintii de job si el isi baga picioarele.»/ «Nu te straduiesti niciodata», ii spun eu. As vrea sa fiu mai rea. Ce l-as mai musca!" Sirul de poncife este intrerupt apoi printr-o poanta, care releva intr-un mod grotesc cinismul "patronilor", dar, in loc ca poemul sa se incheie aici (cu acest final de un oarecare impact), textul continua cu un nou calup de clisee, care nu numai ca disperseaza efectul, dar dubleaza in chip redundant "invataturile" din prima secventa a poemului: "Eu iubesc munca. Am invatat de mica./ Meseria e bratara de aur. Cine nu munceste, nu are. Nu sta, ca stai degeaba. Trebuie sa te descurci singura. Nu exista câstig fara munca. Fereste-te de banii nemunciti. Sa nu-ti fie rusine de munca. Nu exista meserie rusinoasa./ O femeie cu mâinile ocupate este mai putin vulnerabila. Sa nu stai niciodata la mâna barbatului./ Chiar si când stau fac ceva./ Creierul meu este mereu disponibil".
Cealalta situatie vizeaza poemele de tip "autenticist", adica biografismul programatic, puternic conotat existential. E cazul bucatii "spatiu vital", pe care o voi cita in intregime: "nu-mi place poezia./ nu-mi place carnea de porc./ nu sunt multumita de jobul meu/ de viata mea/ de iubitul meu./ nu am speranta de viata/ nu am planuri de viitor./ nu vreau casa/ nu vreau masina/ nu vreau copii/ nu ma entuziasmez./ nu-mi doresc prieteni pe viata./ nu-mi doresc vacante exotice./ nu-mi doresc sa ramân in memoria voastra./ nu-mi place poezia./ nu fac nimic din ce nu am chef./ nu-mi pasa daca si când te ranesc/ nu sprijin programele sociale/ nu merg la vot/ nu mi-e frica de moarte./ nu dau doi bani pe viata aurolacilor./ nu dau doi bani pe viata mea./ si in general nu-mi place/ si nu-mi doresc nimic./ doar un spatiu in care sa ma aud/ cum inspir si expir. atât"
De fapt, textul de mai sus ne arata de ce poezia Elenei Vladareanu pare sa treaca - si acum, nu doar in 2002 - drept o pastisa a douamiismului: majoritatea elementelor de baza ale "conceptului" poetic din deceniul '00 (confesivitatea frusta, tranzitivitatea, radicalismul etic, antipoeticul, "privatizarea" discursului s.a.m.d.) se intâlnesc aici. Dar tocmai asta incepe sa devina agasant: faptul ca ramân din ce in ce mai putine elemente care sa o (mai) distinga pe Elena Vladareanu de plutonul douamiistilor lipsiti de individualitate. Caci, daca de-a lungul deceniului pe cale de a se incheia unii poeti (Dan Sociu, Ruxandra Novac, T.S. Khasis) au reusit sa se instaleze mult mai confortabil pe teritoriul pe care in 2001/2002 autoarea "Paginilor" il detinea in exclusivitate, in timp ce altii (Claudiu Komartin, Stefan Manasia, Radu Vancu, Dan Coman, Teodor Duna s.a.) au intrat pe sau au migrat catre alte formule poetice, ma tem ca Elena Vladareanu risca ilustreze in curând mai degraba un "concept" comun decât un discurs personal.
Ce-i drept, acest lucru nu se intâmpla (in orice caz, nu pe de-a-ntregul) in "Spatiu privat", volum care rezista mai ales prin piesele ce se sustrag "conceptului" poetic. Dintre acestea, cele mai reusite mi se par poemele narative din ciclul "TV Room - the gun, show, I need you, Osama, nu ma plictisesc..., I am a stranger to you..". si, mai ales, "fast food", unde montarea perspectivelor (a camerei, a operatorului si a consumatorului) e perfect calibrata, iar descrierea "partizana" e aparent demontata, dar, de fapt, excelent amorsata de raceala telespectatorului dezabuzat: "ma uit la un reportaj despre copiii din coreea de nord/ (...) un pusti de câtiva ani umbla/ cu picioarele goale printr-un noroi pâna la gât/ incercând sa adune niste apa dintr-o punga de plastic/ nu bea asta, nu poti sa bei asta/ insista reporterul/ o sa te imbolnavesti daca bei apa asta murdara/ acum 15 ani o tânara din germania sau din marea britanie/ se uita la un reportaj despre copiii din românia/ si probabil astepta asa cum astept eu acum/ ca reporterul sa-i intinda copilului o gura de apa curata/ as vrea sa-mi pese de copiii din coreea de nord/ as vrea sa-mi pese dar nu-mi/ sunt atât de departe/ sunt al dracului de departe/ ma rotesc in siguranta mea capricioasa/ dar totusi aseptica/ imi spun ca sunt manipulata si ma deconectez".
De aceea, "Spatiu privat" mi se pare, in ansamblu, un volum bunicel; departe, insa, de a fi o "capodopera" (fie ea si "conceptuala") si cu atât mai putin piatra tombala a generatiei 2000, asa cum pretindea unul dintre comentatorii sai.
*) Elena Vladareanu, Spatiu privat. A handbook, cu 33 de ilustratii de Dan Perjovschi, Editura Cartea Româneasca, Bucuresti, 2009, 80 p.

ANDREI TERIAN (n. 30 noiembrie 1979) este lector la Facultatea de Litere şi Arte a Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu, cercetător la Institutul de Istorie şi Teorie Literară "G. Călinescu" din Bucureşti, redactor la revistele Cultura şi Euphorion. Este doctor in filologie - cu distincţia Summa cum laude - al Universităţii din Bucureşti (2007). A mai colaborat la revistele Adevărul literar şi artistic, Bucureştiul cultural, Cuvântul, Euresis, România literară, Vatra ş.a., totalizând peste 400 de studii şi articole publicate in periodice şi in volume colective. Dintre criticii generaţiei sale, a obţinut cel mai mare număr de voturi la anchetele BEST ("Bursa tinerilor scriitori", organizată de Bucureştiul cultural in 2006) şi "Cei mai buni 5 tineri scriitori ai momentului" (Colocviul Tinerilor Scriitori, Cluj-Napoca, 2007).