ECOURI/ Miza religioasa a Europei nu s-a stins

Autor: Vera Maria Neagu 16.12.2009
Grupul Partidului Popular European din Parlamentul European a angajat la Veneţia, in zilele de 19 şi 20 noiembrie curent, un dialog cu reprezentanţi ai Creştinismului, Islamului şi Iudaismului. Selectez aici câteva intervenţii ale reprezentanţilor unor Biserici sau Culte religioase.
Patriarhul Kiril, in mesajul adresat conferinţei - citit de Ieromonahul Filip, vicepreşedinte al Departamentului pentru Relaţii externe bisericeşti al Patriarhiei Ruse -, afirmă că "existenţa viitoare şi dezvoltarea rodnică a proiectului european depinde de un răspuns clar dat problemei identităţii europene. Este nevoie să inţelegem ce anume constituie coloana vertebrală şi principiul unificator pentru numeroase popoare care trăiesc pe continent. Numai in felul acesta este posibil să fie depăşite diferenţele lor culturale şi ele pot fi indemnate spre construirea unui spaţiu comun de incredere şi ajutor reciproc".
"A pune in dialog valori şi identitate, nu de asta are nevoie Europa acum? In aşteptarea iminentei intrări in vigoare a Tratatului de la Lisabona (la 1 Decembrie 2009, n.red.), proiectul politic al unei mari case europene işi pune incă intrebarea asupra limitelor pe care să le dea lărgirii sale şi deci asupra conţinutului identităţii sale", spune in mesajul său Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic al Constantinopolului, Bartholomeu I. Mesajul a fost citit de Mitropolitul Emmanuel, Arhiepiscop al Franţei, reprezentantul Patriarhului Ecumenic in UE. "Miza nu este numai politică, ci in acelaşi timp economică, culturală, identitară, morală şi de asemenea religioasă. Această miză este de asemenea o provocare care rezidă inainte de toate in capacitatea noastră de a declina raportul local şi regional, diversitatea şi unitatea, fără a le confrunta şi fără a le confunda, ci dimpotrivă considerându-le impreună a fi baza insăşi a moştenirii europene. Acestei puneri in relaţie a unor subiecte putând părea contradictorii teologia ortodoxă din primul mileniu i-a dat un nume: sinergie. Elaborat mai intâi in context Trinitar, apoi in intâlnirea dintre Dumnezeu şi om, acest model, pe care in manieră modernă il numim cooperare, sau colaborare, ne invită să recitim, desigur prin proiectare, raportul dintre unu şi multiplu. Sinergia prezervă specificităţile, fiind in acelaşi timp inclusivă, ea cheamă la unitate fără prejudiciu pentru diversitate. (...) Religiile Europei nu sunt numai fosile ale timpurilor vechi instalate pe etajerele istoriei. Credinţa s-a incarnat in istorie pentru a modela cu ea societatea şi pentru a-i da acesteia valorile din care a apărut identitatea ei."
Mesajul Prea Fericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a fost prezentat conferinţei de Inalt Prea Sfinţitul Părinte Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei, care a făcut trimitere şi la precedentul dialog interreligios organizat de Grupul EPP din UE, desfăşurat la Iaşi (România) anul trecut.
"Este datoria noastră, ca lideri religioşi, să afirmăm constant adevărul că Europa este nu numai un spaţiu economic cu norme legale şi instituţii comune, ci că ea este in principal o realitate cultural-spirituală. Uniunea Europeană, Bisericile Creştine, ca şi alte religii sunt chemate să apere, prin contribuţiile lor specifice, drepturile fundamentale ale omului şi libertatea, ca şi demnitatea umană, şi să promoveze cooperarea şi solidaritatea intre popoare şi naţiuni, coresponsabilitatea şi comuniunea fraternă, nu numai pe baza umanismului, ci şi pentru că fiecare fiinţă, fiind creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, are valoarea sa unică eternă", se spune in mesajul Patriarhului BOR.
Din partea Ordinului Sfântul Andrei Apostolul, o organizaţie a laicilor creştini ortodocşi cu sediul in SUA, a vorbit Archon Theofanis Economidis, care a precizat că reprezintă şi Patriarhia Ecumenică, pentru a-i evidenţia importantele drepturi şi prerogative, dar şi serioasele impedimente şi ameninţări cu care se confruntă aceasta in existenţa sa aproape zilnic.
"Regretăm să raportăm acestei Conferinţe că recunoaşterea titlului de Ecumenic ca unul legitim şi istoric este incă negată Patriarhiei Constantinopolului de către guvernul turc, impotriva opiniei puternice şi dorinţelor intregii lumi creştine. (...) Potrivit serviciului de ştiri anatolian on-line, in baza articolului 219 din codul penal turc Patriarhul Ecumenic poate fi amendat şi/sau inchis pentru un termen intre o lună şi un an dacă este găsit vinovat că a folosit cuvântul 'ecumenic'. Chiar dacă această ameninţare nu s-a materializat incă, mesajul este foarte clar: dacă Patriarhul Ecumenic sau orice angajat al Patriarhiei foloseşte cuvântul 'ecumenic' cu referire la titlul Patriarhului, ei pot fi supuşi urmăririi penale!
Altă consecinţă a dictatului Curţii Penale a Turciei este că Patriarhia Ecumenică este ameninţată cu eventuala inchidere, in principal prin limitările impuse procesului alegerii unui nou Patriarh. Cerinţa ca toţi candidaţii la tronul patriarhal să fie cetăţeni turci combinată cu numărul diminuat de candidaţi care pot indeplini această cerinţă (pentru că decenii de hărţuire şi confiscări de proprietăţi au dus la diminuarea populaţiei greceşti ortodoxe la aproximativ 2500 de persoane) ne temem că in cele din urmă vor duce la inchiderea Patriarhiei Ecumenice. (...) In cadrul Bisericii s-a stabilit ca un succesor care nu este cetăţean turc să ceară, după alegerea sa, cetăţenia turcă.
Inchiderea Şcolii Teologice de la Halki (Heybeliada) in 1971 a lipsit in mod sever Patriarhia Ecumenică de posibilitatea de a-şi forma clerul şi teologii laici şi de a fi, prin rolul său ecumenic, un centru al invăţăturii ortodoxe, de cercetare şi şcolarizare. In plus, Patriarhia Ecumenică are restricţii severe de viză plasate de guvernul turc asupra studenţilor şi preoţilor care doresc să o viziteze sau să slujească aici." Archon Theofanis a adăugat că sunt numeroase voci, dinăuntrul şi din afara Turciei, care s-au alăturat cererilor Patriarhiei către guvernul Turciei de a permite redeschiderea Seminarului de la Halki: guvernul SUA, Uniunea Europeană, ziarul turcesc cu cel mai mare tiraj, Hurriyet.
Un impediment major in funcţionarea Patriarhiei Ecumenice ca o instituţie normală in societatea turcă constă in nerecunoaşterea ei de către guvernul turc ca entitate legală, ceea ce se traduce in privarea ei de dreptul de proprietate. Chiar clădirile de pe terenul Patriarhiei Ecumenice nu sunt recunoscute ca fiind proprietatea acesteia. Patriarhiei i-au fost confiscate proprietăţile aparţinând spitalului Balukli şi Azilului pentru Bătrâni, Orfelinatul patriarhal de pe insula Prinkipos (Buyukada) şi mânăstirea Schimbarea la Faţă de pe insula Proti (Kinali).
In urma procesului la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg, incheiat la 7 iulie 2008, CEDO a hotărât că Patriarhia Ecumenică are dreptul de a deţine proprietăţi şi deci are personalitate legală; Patriarhia Constan-tinopolului poate folosi titlul "Ecumenică" şi are un rol de iniţiativă şi coordonare in intreaga lume creştină ortodoxă; tratatul de la Lisabona se aplică Patriarhiei Ecumenice, acesta furnizând o bază in plus prin care guvernul Turciei trebuie să protejeze drepturile umane fundamentale ale Patriarhiei Ecumenice şi ale minorităţii ortodoxe greceşti din Turcia.
Confiscarea proprietăţilor Patriarhiei Ecumenice continuă, fără compensaţii din partea guvernului Turciei. Biserica Ortodoxă Greacă din Istanbul avea in 1936 peste 8.000 de proprietăţi; in 1999 numărul acestora se redusese la 2.000, iar in prezent acestea sunt mai puţin de 400.
Evenimentele recente sunt insă incurajatoare, cea mai importantă fiind vizita primului ministru turc Erdogan şi a Patriarhului Ecumenic Bartholomeu I, la 15 august 2009, la Orfelinatul Prinkipos şi apoi la mânăstirea Sf. Gheorghe Koudounas, vizită considerată de Patriarhie o recunoaştere indirectă, dacă nu explicită, a dreptului de proprietate al Patriarhiei asupra Orfelinatului şi o acceptare tacită a verdictului CEDO in această problemă.
Prof. Krzysztof Koscielniak, docent in Teologie, Universitatea din Cracovia (Polonia), a definit dialogul interreligios ca fiind un fel de inţelegere intre toţi credincioşii al căror ţel principal este de a realiza inţelegerea reciprocă şi toleranţa. Opiniile că dialogul teologic este mai degrabă imposibil devin din ce in ce mai mult comune, totuşi aceasta nu inseamnă că dialogul interreligios este imposibil. Dimpotrivă, trecând prin dogme, trebuie să luăm in consideraţie dialogul vieţii, dialogul activităţii comune, dialogul in contextul drepturilor umane şi al experienţei spirituale.
Este esenţial să existe o abordare globală a subiectului drepturilor umane şi o determinare serioasă de a le apăra. Numai când o cultură a drepturilor umane care respectă diferitele tradiţii devine parte integrantă a patrimoniului moral al omenirii vom putea privi viitorul cu incredere senină.
Şef-Rabinul Comunităţii Evreieşti din Veneţia, Elia Richetti, a vorbit despre tradiţia iudaică, despre libertatea religioasă - şi a exemplificat cu situaţia religioasă din Italia, unde libertatea cultelor este garantată de Constituţie, şi a indemnat să se facă astfel incât fiecare religie să contribuie cu prezenţa sa la dezvoltarea panoramei europene.
Mons. Tadeusz Pieronek, Episcop catolic de Cracovia, a subliniat, vorbind in italiană, că astăzi nu există nici o raţiune validă pentru a renunţa la creştinism, la adevărurile şi principiile sale. Nu avem nici un motiv să abandonăm speranţa in inviere, să renunţăm la viaţa eternă şi, in consecinţă, să modificăm radical ordinea naturii creată de Dumnezeu şi s-o inlocuim cu ordinea inchipuită de oameni.
Intrând in Uniunea Europeană am acordat credit promisiunii ei că vom putea trăi in libertate şi in adevăr. Şi am avut până acum, in calitate de creştini, nu numai o deziluzie. Am fost lipsiţi de legitimitate istorică când in documentele fundamentale ale Uniunii sunt ignorate rădăcinile creştine ale culturii europene, când este dată o nouă listă cu drepturile omului contrare drepturilor naturale, listă care permite intreruperea voluntară a vieţii, deformează concepţia tradiţională despre cuplu şi despre familie, şi promovează diverse experimente genetice contrare naturii umane. Europa este guvernată astăzi de minoritate care impune majorităţii modelele ei de viaţă, ateismul are cale liberă, credinţa ar trebui să se ruşineze că continuă să dureze. Va zice cineva că această opinie este pesimistă şi nedreaptă? Nu cred. Am menţionat numai câteva probleme mai importante care constituie o mare ameninţare pentru cetăţenii europeni care doresc să rămână fideli conştiinţei lor şi nu mai au dreptul deplin să o facă.
Rabinul Yitzchak Schochet, preşedintele consiliului rabinic al Sinagogii Unite (Marea Britanie) - Iudaismul nu trebuie văzut printr-o oglindă bidimensională. El trebuie văzut prin prisma caleidoscopică a valorilor pe care le aduce intregii societăţi. O lume fără iudaism ar fi o lume mai goală.
Viziunea EPP este una de respect reciproc, de includere a tuturor cetăţenilor liberi, cuprinzând toate ţările şi regiunile europene, fără să conteze diversitatea - o Europă pentru toţi. Este de aceea imperativ ca religia in general, care este dedicată aceloraşi idealuri, să fie angajată in acest proces. Şi când incercăm să definim valorile - când incercăm să impulsionăm edificiul moral al societăţii - să invăţăm lumea să cânte intr-o armonie perfectă, Iudaismul trebuie să fie una din aceste voci, adăugându-şi nota critică la acest cor, pe toate căile.
Tasos Mitsopoulos, şeful Departamentului Afaceri Europene, DISY, Cipru, a prezentat diviziunea culturală existentă in ţara sa, a vorbit despre biserici şi mânăstiri ortodoxe transformate in staule, in partea ocupată de Turcia, şi a cerut solidaritatea parlamentarilor europeni şi sprijinul celorlalte Biserici pentru protejarea monumentelor religioase in nordul Ciprului, pentru asigurarea şi aici a dreptului catolicilor şi ortodocşilor de a-şi putea exercita liberi religia, libertate pe care Constituţia Republicii Cipru o recunoaşte atât pentru creştini, cât şi pentru musulmani. Vorbitorul a evidenţiat de asemenea poziţia Departamentului SUA in sprijinul minorităţilor religioase din Cipru.
Wael El-Gayar, ministru pentru Probleme Intergeneraţii, Familie, Femei şi Integrare in landul Rhenania de Nord-Westfalia, Germania, a prezentat situaţia minorităţii musulmane din acest land, dar a deplâns faptul că nu este prezent nici un musulman la dialogul interreligios de la Veneţia, deşi au fost invitaţi. In 1980 musulmanii erau invizibili in acest land. In ultimii 15-20 de ani ei şi-au creat asociaţii şi locaşuri de cult, 50% din populaţia musulmană este reprezentată in aceste asociaţii. Un ministru de interne, creştin-democrat, a spus că musulmanii fac parte din populaţia germană. Invăţământul islamic in şcoli este predat de profesori formaţi in Germania, sub controlul ministerului educaţiei. Un studiu despre musulmanii din Germania arată că aici trăiesc 3,8-4,3 milioane de musulmani. Au ajuns la a treia generaţie de imigranţi, fără să fie asimilaţi. Punem accentul pe ce ne divide, dar şi pe ce avem in comun. Germania fiind un stat secular, avem probleme cu statul, dar nu cu celelalte religii. Politica de integrare recomandă ca musulmanii să facă un efort pentru a contribui la viaţa cetăţenilor din Germania. Religia creează identitate, este folositoare pentru integrare.
Europarlamentarul Csaba Sogor a vorbit ca "un ungur care trăieşte in România", insistând pe situaţia Bisericilor minorităţilor in democraţiile tinere şi afirmând că dialogul cu Biserica majoritară - care este "un instrument in mâna puterii" - este dificil. Referindu-se la faptul că Tratatul de la Lisabona nu menţionează creştinismul cu rolul său determinant pentru istoria Europei, Csaba Sogor a pledat pentru acţiune in cadrul PE pentru protejarea minorităţilor şi a opinat că Islamul nu este tolerant faţă de alte religii, nu recunoaşte conceptul de libertate şi prezintă "absolutismul" de a se considera singura religie. Parlamentul European ar trebui să exercite presiuni - legat de procesul de integrare a Turciei - pentru ca situaţia să se schimbe.
După intervenţiile altor participanţi la dialog, IPS Părinte Mitropolit Nifon a apreciat, ca reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române (BOR), că in Tratatul de la Lisabona există premisele unui dialog interreligios şi că, prin acest tratat, Uniunea Europeană va fi mai eficace, se vor produce ameliorări in funcţionarea ei, pentru a lua hotărâri in sensul moştenirii ei creştine. Uniunea Europeană nu mai este numai o construcţie economică, prin respectarea valorilor religioase care au marcat mereu istoria Europei ea va fi in măsură să dea omenirii un drum de urmat. BOR, a mai spus IPS Nifon, este pregătită să participe la acest dialog intercultural, interreligios, cu prezervarea identităţii sale şi fără incurajarea naţionalismului. In legătură cu afirmaţiile domnului Sogor, IPS Nifon a admis că in inima Transilvaniei (provincie istorică românească, dar care in judeţele Covasna, Harghita şi Mureş are populaţie majoritar de etnie maghiară, n.red.) există "defecţiuni" etnice, insa dialogul nu a fost niciodată intrerupt. Ierarhul ortodox a menţionat infiinţarea, in 1991, a Asociaţiei Ecumenice a Bisericilor din România (AIDRom), din care fac parte Bisericile Ortodoxă, Reformată, Lutherană C.A. şi S.P. (germană, respectiv maghiară) şi Armeană, care realizează, intre altele, proiecte de imbunătăţire a sistemului educaţional, a situaţiei economice şi de protecţie a mediului, dar abordează şi problemele spinoase apărute in relaţiile dintre Bisericile din România.

Cu siguranţă că textul de mai sus nu acoperă decât in mică măsură densitatea subiectelor abordate intr-un interval foarte scurt, de numai o zi şi jumătate, in cadrul dialogului interreligios desfăşurat pe insula San Servolo - Veneţia, la care am asistat in calitate de ziarist. Conferinţa de presă anunţată in schiţa de program de la sfârşitul lui octombrie nu a mai avut loc, din aceeaşi criză de timp, şi a lipsit şi un comunicat final care să exprime aprecierile organizatorilor faţă de rezultatele acestui dialog interreligios.