ECOURI/ Miza religioasa a Europei nu s-a stins
Autor:
Vera Maria Neagu
16.12.2009
Grupul Partidului Popular
European din Parlamentul European a angajat la Veneţia, in zilele
de 19 şi 20 noiembrie curent, un dialog cu reprezentanţi ai
Creştinismului, Islamului şi Iudaismului. Selectez aici câteva
intervenţii ale reprezentanţilor unor Biserici sau Culte
religioase.
Patriarhul Kiril, in mesajul
adresat conferinţei - citit de Ieromonahul Filip, vicepreşedinte al
Departamentului pentru Relaţii externe bisericeşti al Patriarhiei
Ruse -, afirmă că "existenţa viitoare şi dezvoltarea rodnică a
proiectului european depinde de un răspuns clar dat problemei
identităţii europene. Este nevoie să inţelegem ce anume constituie
coloana vertebrală şi principiul unificator pentru numeroase
popoare care trăiesc pe continent.
Numai in felul acesta este
posibil să fie depăşite diferenţele lor culturale şi ele pot fi
indemnate spre construirea unui spaţiu comun de incredere şi ajutor
reciproc".
"A pune in dialog valori şi
identitate, nu de asta are nevoie Europa acum? In aşteptarea
iminentei intrări in vigoare a Tratatului de la Lisabona (la 1
Decembrie 2009, n.red.), proiectul politic al unei mari case
europene işi pune incă intrebarea asupra limitelor pe care să le
dea lărgirii sale şi deci asupra conţinutului identităţii sale",
spune in mesajul său Sanctitatea Sa, Patriarhul Ecumenic al
Constantinopolului, Bartholomeu I. Mesajul a fost citit de
Mitropolitul Emmanuel, Arhiepiscop al Franţei, reprezentantul
Patriarhului Ecumenic in UE. "Miza nu este numai politică, ci in
acelaşi timp economică, culturală, identitară, morală şi de
asemenea religioasă. Această miză este de asemenea o provocare care
rezidă inainte de toate in capacitatea noastră de a declina
raportul local şi regional, diversitatea şi unitatea, fără a le
confrunta şi fără a le confunda, ci dimpotrivă considerându-le
impreună a fi baza insăşi a moştenirii europene. Acestei puneri in
relaţie a unor subiecte putând părea contradictorii teologia
ortodoxă din primul mileniu i-a dat un nume: sinergie. Elaborat mai
intâi in context Trinitar, apoi in intâlnirea dintre Dumnezeu şi
om, acest model, pe care in manieră modernă il numim cooperare, sau
colaborare, ne invită să recitim, desigur prin proiectare, raportul
dintre unu şi multiplu. Sinergia prezervă specificităţile, fiind in
acelaşi timp inclusivă, ea cheamă la unitate fără prejudiciu pentru
diversitate. (...) Religiile Europei nu sunt numai fosile ale
timpurilor vechi instalate pe etajerele istoriei. Credinţa s-a
incarnat in istorie pentru a modela cu ea societatea şi pentru a-i
da acesteia valorile din care a apărut identitatea
ei."
Mesajul Prea Fericitului Părinte
Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a fost prezentat
conferinţei de Inalt Prea Sfinţitul Părinte Mitropolit Nifon,
Arhiepiscopul Târgoviştei, care a făcut trimitere şi la precedentul
dialog interreligios organizat de Grupul EPP din UE, desfăşurat la
Iaşi (România) anul trecut.
"Este datoria noastră, ca lideri
religioşi, să afirmăm constant adevărul că Europa este nu numai un
spaţiu economic cu norme legale şi instituţii comune, ci că ea este
in principal o realitate cultural-spirituală. Uniunea Europeană,
Bisericile Creştine, ca şi alte religii sunt chemate să apere, prin
contribuţiile lor specifice, drepturile fundamentale ale omului şi
libertatea, ca şi demnitatea umană, şi să promoveze cooperarea şi
solidaritatea intre popoare şi naţiuni, coresponsabilitatea şi
comuniunea fraternă, nu numai pe baza umanismului, ci şi pentru că
fiecare fiinţă, fiind creată după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu, are valoarea sa unică eternă", se spune in mesajul
Patriarhului BOR.
Din partea Ordinului Sfântul
Andrei Apostolul, o organizaţie a laicilor creştini ortodocşi cu
sediul in SUA, a vorbit Archon Theofanis Economidis, care a
precizat că reprezintă şi Patriarhia Ecumenică, pentru a-i
evidenţia importantele drepturi şi prerogative, dar şi serioasele
impedimente şi ameninţări cu care se confruntă aceasta in existenţa
sa aproape zilnic.
"Regretăm să raportăm acestei
Conferinţe că recunoaşterea titlului de Ecumenic ca unul legitim şi
istoric este incă negată Patriarhiei Constantinopolului de către
guvernul turc, impotriva opiniei puternice şi dorinţelor intregii
lumi creştine. (...) Potrivit serviciului de ştiri anatolian
on-line, in baza articolului 219 din codul penal turc Patriarhul
Ecumenic poate fi amendat şi/sau inchis pentru un termen intre o
lună şi un an dacă este găsit vinovat că a folosit cuvântul
'ecumenic'. Chiar dacă această ameninţare nu s-a materializat incă,
mesajul este foarte clar: dacă Patriarhul Ecumenic sau orice
angajat al Patriarhiei foloseşte cuvântul 'ecumenic' cu referire la
titlul Patriarhului, ei pot fi supuşi urmăririi
penale!
Altă consecinţă a dictatului
Curţii Penale a Turciei este că Patriarhia Ecumenică este
ameninţată cu eventuala inchidere, in principal prin limitările
impuse procesului alegerii unui nou Patriarh. Cerinţa ca toţi
candidaţii la tronul patriarhal să fie cetăţeni turci combinată cu
numărul diminuat de candidaţi care pot indeplini această cerinţă
(pentru că decenii de hărţuire şi confiscări de proprietăţi au dus
la diminuarea populaţiei greceşti ortodoxe la aproximativ 2500 de
persoane) ne temem că in cele din urmă vor duce la inchiderea
Patriarhiei Ecumenice. (...) In cadrul Bisericii s-a stabilit ca un
succesor care nu este cetăţean turc să ceară, după alegerea sa,
cetăţenia turcă.
Inchiderea Şcolii Teologice de
la Halki (Heybeliada) in 1971 a lipsit in mod sever Patriarhia
Ecumenică de posibilitatea de a-şi forma clerul şi teologii laici
şi de a fi, prin rolul său ecumenic, un centru al invăţăturii
ortodoxe, de cercetare şi şcolarizare. In plus, Patriarhia
Ecumenică are restricţii severe de viză plasate de guvernul turc
asupra studenţilor şi preoţilor care doresc să o viziteze sau să
slujească aici." Archon Theofanis a adăugat că sunt numeroase voci,
dinăuntrul şi din afara Turciei, care s-au alăturat cererilor
Patriarhiei către guvernul Turciei de a permite redeschiderea
Seminarului de la Halki: guvernul SUA, Uniunea Europeană, ziarul
turcesc cu cel mai mare tiraj, Hurriyet.
Un impediment major in
funcţionarea Patriarhiei Ecumenice ca o instituţie normală in
societatea turcă constă in nerecunoaşterea ei de către guvernul
turc ca entitate legală, ceea ce se traduce in privarea ei de
dreptul de proprietate. Chiar clădirile de pe terenul Patriarhiei
Ecumenice nu sunt recunoscute ca fiind proprietatea acesteia.
Patriarhiei i-au fost confiscate proprietăţile aparţinând
spitalului Balukli şi Azilului pentru Bătrâni, Orfelinatul
patriarhal de pe insula Prinkipos (Buyukada) şi mânăstirea
Schimbarea la Faţă de pe insula Proti (Kinali).
In urma procesului la Curtea
Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg, incheiat la
7 iulie 2008, CEDO a hotărât că Patriarhia Ecumenică are dreptul de
a deţine proprietăţi şi deci are personalitate legală; Patriarhia
Constan-tinopolului poate folosi titlul "Ecumenică" şi are un rol
de iniţiativă şi coordonare in intreaga lume creştină ortodoxă;
tratatul de la Lisabona se aplică Patriarhiei Ecumenice, acesta
furnizând o bază in plus prin care guvernul Turciei trebuie să
protejeze drepturile umane fundamentale ale Patriarhiei Ecumenice
şi ale minorităţii ortodoxe greceşti din Turcia.
Confiscarea proprietăţilor
Patriarhiei Ecumenice continuă, fără compensaţii din partea
guvernului Turciei. Biserica Ortodoxă Greacă din Istanbul avea in
1936 peste 8.000 de proprietăţi; in 1999 numărul acestora se
redusese la 2.000, iar in prezent acestea sunt mai puţin de
400.
Evenimentele recente sunt insă
incurajatoare, cea mai importantă fiind vizita primului ministru
turc Erdogan şi a Patriarhului Ecumenic Bartholomeu I, la 15 august
2009, la Orfelinatul Prinkipos şi apoi la mânăstirea Sf. Gheorghe
Koudounas, vizită considerată de Patriarhie o recunoaştere
indirectă, dacă nu explicită, a dreptului de proprietate al
Patriarhiei asupra Orfelinatului şi o acceptare tacită a
verdictului CEDO in această problemă.
Prof. Krzysztof Koscielniak,
docent in Teologie, Universitatea din Cracovia (Polonia), a definit
dialogul interreligios ca fiind un fel de inţelegere intre toţi
credincioşii al căror ţel principal este de a realiza inţelegerea
reciprocă şi toleranţa. Opiniile că dialogul teologic este mai
degrabă imposibil devin din ce in ce mai mult comune, totuşi
aceasta nu inseamnă că dialogul interreligios este imposibil.
Dimpotrivă, trecând prin dogme, trebuie să luăm in consideraţie
dialogul vieţii, dialogul activităţii comune, dialogul in contextul
drepturilor umane şi al experienţei spirituale.
Este esenţial să existe o
abordare globală a subiectului drepturilor umane şi o determinare
serioasă de a le apăra. Numai când o cultură a drepturilor umane
care respectă diferitele tradiţii devine parte integrantă a
patrimoniului moral al omenirii vom putea privi viitorul cu
incredere senină.
Şef-Rabinul Comunităţii
Evreieşti din Veneţia, Elia Richetti, a vorbit despre tradiţia
iudaică, despre libertatea religioasă - şi a exemplificat cu
situaţia religioasă din Italia, unde libertatea cultelor este
garantată de Constituţie, şi a indemnat să se facă astfel incât
fiecare religie să contribuie cu prezenţa sa la dezvoltarea
panoramei europene.
Mons. Tadeusz Pieronek, Episcop
catolic de Cracovia, a subliniat, vorbind in italiană, că astăzi nu
există nici o raţiune validă pentru a renunţa la creştinism, la
adevărurile şi principiile sale. Nu avem nici un motiv să abandonăm
speranţa in inviere, să renunţăm la viaţa eternă şi, in consecinţă,
să modificăm radical ordinea naturii creată de Dumnezeu şi s-o
inlocuim cu ordinea inchipuită de oameni.
Intrând in Uniunea Europeană am
acordat credit promisiunii ei că vom putea trăi in libertate şi in
adevăr. Şi am avut până acum, in calitate de creştini, nu numai o
deziluzie. Am fost lipsiţi de legitimitate istorică când in
documentele fundamentale ale Uniunii sunt ignorate rădăcinile
creştine ale culturii europene, când este dată o nouă listă cu
drepturile omului contrare drepturilor naturale, listă care permite
intreruperea voluntară a vieţii, deformează concepţia tradiţională
despre cuplu şi despre familie, şi promovează diverse experimente
genetice contrare naturii umane. Europa este guvernată astăzi de
minoritate care impune majorităţii modelele ei de viaţă, ateismul
are cale liberă, credinţa ar trebui să se ruşineze că continuă să
dureze. Va zice cineva că această opinie este pesimistă şi
nedreaptă? Nu cred. Am menţionat numai câteva probleme mai
importante care constituie o mare ameninţare pentru cetăţenii
europeni care doresc să rămână fideli conştiinţei lor şi nu mai au
dreptul deplin să o facă.
Rabinul Yitzchak Schochet,
preşedintele consiliului rabinic al Sinagogii Unite (Marea
Britanie) - Iudaismul nu trebuie văzut printr-o oglindă
bidimensională. El trebuie văzut prin prisma caleidoscopică a
valorilor pe care le aduce intregii societăţi. O lume fără iudaism
ar fi o lume mai goală.
Viziunea EPP este una de respect
reciproc, de includere a tuturor cetăţenilor liberi, cuprinzând
toate ţările şi regiunile europene, fără să conteze diversitatea -
o Europă pentru toţi. Este de aceea imperativ ca religia in
general, care este dedicată aceloraşi idealuri, să fie angajată in
acest proces. Şi când incercăm să definim valorile - când incercăm
să impulsionăm edificiul moral al societăţii - să invăţăm lumea să
cânte intr-o armonie perfectă, Iudaismul trebuie să fie una din
aceste voci, adăugându-şi nota critică la acest cor, pe toate
căile.
Tasos Mitsopoulos, şeful
Departamentului Afaceri Europene, DISY, Cipru, a prezentat
diviziunea culturală existentă in ţara sa, a vorbit despre biserici
şi mânăstiri ortodoxe transformate in staule, in partea ocupată de
Turcia, şi a cerut solidaritatea parlamentarilor europeni şi
sprijinul celorlalte Biserici pentru protejarea monumentelor
religioase in nordul Ciprului, pentru asigurarea şi aici a
dreptului catolicilor şi ortodocşilor de a-şi putea exercita liberi
religia, libertate pe care Constituţia Republicii Cipru o
recunoaşte atât pentru creştini, cât şi pentru musulmani.
Vorbitorul a evidenţiat de asemenea poziţia Departamentului SUA in
sprijinul minorităţilor religioase din Cipru.
Wael El-Gayar, ministru pentru
Probleme Intergeneraţii, Familie, Femei şi Integrare in landul
Rhenania de Nord-Westfalia, Germania, a prezentat situaţia
minorităţii musulmane din acest land, dar a deplâns faptul că nu
este prezent nici un musulman la dialogul interreligios de la
Veneţia, deşi au fost invitaţi. In 1980 musulmanii erau invizibili
in acest land. In ultimii 15-20 de ani ei şi-au creat asociaţii şi
locaşuri de cult, 50% din populaţia musulmană este reprezentată in
aceste asociaţii. Un ministru de interne, creştin-democrat, a spus
că musulmanii fac parte din populaţia germană. Invăţământul islamic
in şcoli este predat de profesori formaţi in Germania, sub
controlul ministerului educaţiei. Un studiu despre musulmanii din
Germania arată că aici trăiesc 3,8-4,3 milioane de musulmani. Au
ajuns la a treia generaţie de imigranţi, fără să fie asimilaţi.
Punem accentul pe ce ne divide, dar şi pe ce avem in comun.
Germania fiind un stat secular, avem probleme cu statul, dar nu cu
celelalte religii. Politica de integrare recomandă ca musulmanii să
facă un efort pentru a contribui la viaţa cetăţenilor din Germania.
Religia creează identitate, este folositoare pentru
integrare.
Europarlamentarul Csaba Sogor a
vorbit ca "un ungur care trăieşte in România", insistând pe
situaţia Bisericilor minorităţilor in democraţiile tinere şi
afirmând că dialogul cu Biserica majoritară - care este "un
instrument in mâna puterii" - este dificil. Referindu-se la faptul
că Tratatul de la Lisabona nu menţionează creştinismul cu rolul său
determinant pentru istoria Europei, Csaba Sogor a pledat pentru
acţiune in cadrul PE pentru protejarea minorităţilor şi a opinat că
Islamul nu este tolerant faţă de alte religii, nu recunoaşte
conceptul de libertate şi prezintă "absolutismul" de a se considera
singura religie. Parlamentul European ar trebui să exercite
presiuni - legat de procesul de integrare a Turciei - pentru ca
situaţia să se schimbe.
După intervenţiile altor
participanţi la dialog, IPS Părinte Mitropolit Nifon a apreciat, ca
reprezentant al Bisericii Ortodoxe Române (BOR), că in Tratatul de
la Lisabona există premisele unui dialog interreligios şi că, prin
acest tratat, Uniunea Europeană va fi mai eficace, se vor produce
ameliorări in funcţionarea ei, pentru a lua hotărâri in sensul
moştenirii ei creştine. Uniunea Europeană nu mai este numai o
construcţie economică, prin respectarea valorilor religioase care
au marcat mereu istoria Europei ea va fi in măsură să dea omenirii
un drum de urmat. BOR, a mai spus IPS Nifon, este pregătită să
participe la acest dialog intercultural, interreligios, cu
prezervarea identităţii sale şi fără incurajarea naţionalismului.
In legătură cu afirmaţiile domnului Sogor, IPS Nifon a admis că in
inima Transilvaniei (provincie istorică românească, dar care in
judeţele Covasna, Harghita şi Mureş are populaţie majoritar de
etnie maghiară, n.red.) există "defecţiuni" etnice, insa dialogul
nu a fost niciodată intrerupt. Ierarhul ortodox a menţionat
infiinţarea, in 1991, a Asociaţiei Ecumenice a Bisericilor din
România (AIDRom), din care fac parte Bisericile Ortodoxă,
Reformată, Lutherană C.A. şi S.P. (germană, respectiv maghiară) şi
Armeană, care realizează, intre altele, proiecte de imbunătăţire a
sistemului educaţional, a situaţiei economice şi de protecţie a
mediului, dar abordează şi problemele spinoase apărute in relaţiile
dintre Bisericile din România.
Cu siguranţă că textul de mai sus nu acoperă decât in mică măsură densitatea subiectelor abordate intr-un interval foarte scurt, de numai o zi şi jumătate, in cadrul dialogului interreligios desfăşurat pe insula San Servolo - Veneţia, la care am asistat in calitate de ziarist. Conferinţa de presă anunţată in schiţa de program de la sfârşitul lui octombrie nu a mai avut loc, din aceeaşi criză de timp, şi a lipsit şi un comunicat final care să exprime aprecierile organizatorilor faţă de rezultatele acestui dialog interreligios.