FANTASY & SCIENCE FICTION/ O poveste cu stafii

Autor: Michael Haulica 16.12.2009
N-am mai citit de mult un roman cu stafii. Nici nu stiu când am mai citit asa ceva, sau cum se chema. Nici macar de filme nu-mi mai amintesc. Au fost - cu siguranta au fost - intr-un alt timp, un timp al lui Wilkie Collins (evident, când citesti titlul Femeia in negru automat te gândesti la Femeia in alb si te astepti sa fie ceva tot pe-acolo), un timp mai romantic, cu niste romane mai asezate, evident inaintea perioadei "tehnice", a perioadei dominate inca de la primele pagini citite de William Gibson si de tot ce-a mai urmat in istoria lecturilor mele.
Femeia in negru, de Susan Hill (Editura Leda, 2009, colectia Thriller, traducere de Andrei Oprea) asta este: un roman cu stafii, dintr-o Anglie victoriana.
Susan Hill, romanciera, autoare de piese de teatru, proprietara unei edituri (Long Barn Books) si conducatoarea unei reviste literare (Books and Company), s-a nascut la Scarborough, Anglia, la 5 februarie 1942. A studiat literatura engleza (studii absolvite in 1963 la King's College in Londra), a publicat primul roman in 1961, a devenit membra a Societatii Regale de Literatura in 1972. A câstigat Premiul Somerset Maugham pentru I'm the King of the Castle (1970), Premiul Whitbread pentru roman cu The Bird of Night (1972) si Premiul John Llewellyn Rhys pentru culegerea de povestiri The Albatross (1971). A mai scris carti pentru copii, piese pentru radio si, recent, o serie de romane politiste. Adaptarea pentru scena a romanului Femeia in negru (publicat in 1983) inca se joaca pe scenele londoneze din West End.
Romanul, cum ziceam, este unul cu stafii. Clasic. Nimic din scriitura nu vrea sa sparga tiparele, nu vrea sa se plieze gusturilor publicului conetmporan, sa-i faca reverente sau sa-l socheze (in ce masura publicul anilor '80 ai secolului trecut - iata! - ne mai este contemporan; desi, intrucât unii dintre noi traiam - si chiar citeam! - pe atunci... da, putem spune si asta). Ba, din contra, pare un omagiu adus romanelor din secolul 19, pe Charles Dickens chiar aducându-l in atentie prin pomenirea domnisoarei Havisham intr-un anume context.
Un decor calm, descris minutios - atât cel extern, cât si cel intern, al caselor vechi, al conacelor de la tara -, personaje bine creionate, cu migala descrise (si nu numai personajele; de pilda meniul la han: supa de casa, muschi de vita, tarta cu mere, stafide si frisca, si niste brânza Stilton), o poveste care pleaca simplu, discret, apoi se precipita (invaluita in mister, totusi), pâna la deznodamântul care... ei, in ultimele pagini nu mai surprinde, dar e suficient ca autoarea a dus cititorul pâna acolo.
Arthur Kipps scrie, la batrânete, povestea femeii in negru. Pe vremea acelor intâmplari, el era un tânar acvocat pe care il astepta o casatorie, o cariera de succes. Imprejurarea mortii doamnei Drablow il duce spre casa acesteia din Mlastina tiparului (parca suntem in Bas Lag-ul lui Miéville, cu astfel de denumire! - ce sa zica si sefistul, fan Miéville?!) unde i se arata o stafie. Apoi este martorul unei secvente care se tot reia, pe care o vede, apoi o tot aude, in care un copil se ineaca. Apoi... Apoi cojile cepei cad una câte una. Ca in fiecare carte cu stafii exista un mister, pe care autoarea il dezvaluie treptat, cu lingurita. Si pe care eu n-o sa-l dezvalui, ca treaba mea nu e sa va povestesc cartea, ci sa va fac curiosi...
Bineinteles ca gasim aici cliseele cartilor cu stafii. Sau sabloanele - fiind acesta un termen mai putin peiorativ. Bineinteles ca, la un moment dat, banuim ce si cum. Bineinteles ca nu e nimic nou. Dar este o poveste onesta, bine scrisa, cu mult sentiment, care isi va gasi, cu siguranta, un public al ei si in România.

MICHAEL HAULICA s-a nascut la 1 februarie 1955. A absolvit Facultatea de Matematica, Sectia Informatica, a Universitatii Transilvania din Brasov in 1978 si, dupa 25 de ani de activitate ca programator, a renuntat la informatica. A debutat cu poezie in revista Flacara, in 1974, a publicat poezie, proza, articole. A fost redactor al suplimentelor SF Supernova si Alternativ SF, iar in anul 2000 a fondat revista Lumi Virtuale (in format electronic). In perioada 2005 - 2007 a fost redactor-sef al Editurii Tritonic, unde a coordonat colectiile fiction.ro si LIT si a editat revista Fiction.ro. Sustine rubrici despre literatura F&SF in Observator cultural, Ziarul de Duminica si Dilemateca. A publicat texte in antologiile Motocentauri pe acoperisul lumii (1995), Nemira '95, Nemira '96, Quasar 001 (2001), România SF 2001, Megaera Anthology (SUA, 2005), AtelierKult: povestiri fantastice ( 2005), Millennium Est (2006, in limba franceza), The New Weird (SUA, 2008). A fost tradus in limbile engleza, maghiara, croata, daneza, bulgara, franceza, ceha.