EDITORIAL/ Dupa 20 de ani: S-a schimbat cumva ceva esential si eu n-am observat?

Autor: Stelian Turlea 16.12.2009
Dupa decembrie 1989, cand s-a prabusit comunismul, o vreme evenimentele s-au precipitat cu o asemenea repeziciune, incat ma umpleam de uimire ca in fata unei minuni. Euforia si-a stins insa treptat stralucirea, s-au inmultit intrebarile si evaluarile lucide, au sporit suspiciunile, certurile, acuzele, tensiunea. Constatam, toti cei care voiam s-o facem, ca lucrurile nu se schimba dupa voia noastra si nici potrivit nerabdarii noastre.
Mai toti cei care mimasera slugarnicia si se aratasera dornici, in culise, de un regim lipsit de tutela partinica, se alaturasera cu vehementa celor care, ajunsi la putere, se impotriveau schimbarilor. S-au declansat campanii imunde impotriva fostilor disidenti si un numar incredibil de mare de naivi s-au lasat sedusi de aberatiile lansate de cei ramasi tributari obsesiilor monolitice, chiar daca jurau ca s-au despartit de comunism. Turnatori si anchetatori ai fostei securitati s-au oplosit curand in noi servicii secrete; cunoscatori in manuirea constiintei sociale, indreptau cu abilitate si viclenie grupuri si paturi sociale unele impotriva altora, conform arhicunoscutului principiu ca poti stapani mai lesne ceea ce ai reusit sa divizezi; oameni care oricum facusera destul rau se pregateau sa smulga halci din avutul tarii, profitand de legile incomplete, de absenta lor sau de complicitati interesate; altii se ascundeau in structurile puzderiei de partide aparute in confuzia generala a ideologiilor si idealurilor.
In primele saptamani de dupa decembrie 1989, un batran comunist care parea ca se intorsese impotriva comunismului, ramanand, cum avea sa repete la nesfarsit, un om de stanga, afirma ca ne trebuie douazeci de ani ca sa intelegem democratia. Multi au etichetat declaratia sa ca antipatriotica, au vrut sa-l linseze. Dupa douazeci de ani, inca ne intrebam daca am reusit sa cream un stat de drept si daca institutiile noastre sunt cu adevarat democratice.
Drumul de atunci a mers din iluzie in iluzie, chiar daca au trecut mai multe cicluri parlamentare, s-a modificat de trei ori regimul si s-au petrecut o seama de schimbari pe care as fi un ingrat sa nu le remarc. Dar ceva inca ne trage inapoi. Democratia nu inseamna numai proceduri si institutii, ci si atitudini si mentalitati. Fara acestea din urma nu exista cultura politica democratica. Iar in mentalitati abia de s-a clintit ceva.
Constat astazi ca pot relua fara probleme texte pe care le-am scris in acesti douazeci de ani, eventual cu mici retusuri, pentru ca problemele pe care le ridicam au ramas: oricare vor fi fost guvernantii, nici unul n-a avut curajul sa ia taurul de coarne, sa propuna si sa duca pana la capat reformele despre care vorbeau toti; promisiunile electorale au fost mereu repede uitate; clasa politica dezamageste; orice glas critic devine un glas al adversarilor si, daca nu poate fi adus la tacere, e bine sa fie denigrat; am trecut din campanie in campanie, din toate iesind umiliti si dezabuzati: campania electorala ne corupe, campania impotriva coruptiei de-abia atinge unele abuzuri cotidiene, campania pentru reforma ne satura cu teorii, campania pentru reformarea statului ne sugereaza uimitoarea ramanere in urma a institutiilor fundamentale.
Acum zece ani, incheiam Cuvantul Inainte al unei carti citand dintr-un interviu televizat al unui batranel savuros: "Tara e condusa de doua categorii de oameni. In primul rand, cei pe care ii doare in cur de tara si popor; in al doilea rand, o categorie diametral opusa: pe astia nu-i doare nici in cur de tara si popor. ~stia ne conduc". S-a schimbat cumva ceva esential si eu n-am observat?
Dar de naivitate e greu sa te vindeci: tot mai sper.

STELIAN TURLEA (n. 1946) a urmat studii de filologie (1968) si filosofie (1976), la Bucuresti, a fost aproape trei decenii redactor de politica externa la revista "Lumea", a condus, dupa 1989, revistele "Lumea", "Zig-Zag", apoi ziarul "Meridian", dupa care a lucrat in televiziune, ca sef al departamentului de stiri al Antenei 1. Din 1996 lucreaza la PRO TV, din 2000 este si editor senior al Ziarului de Duminica. Este autorul a zece carti de publicistica, zece romane, opt carti pentru copii si doua traduceri. A ingrijit trei albume. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatura pentru copii (2003), Premiul Asociatiei Editorilor din Romania (AER) pentru literatura pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (2007). A fost nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatura pentru copii in 2000 si Premiul AER pentru roman in 2003.