EDITORIAL/ Dupa 20 de ani: S-a schimbat cumva ceva esential si eu n-am observat?
Autor:
Stelian Turlea
16.12.2009
Dupa decembrie 1989, cand s-a prabusit
comunismul, o vreme evenimentele s-au precipitat cu o asemenea
repeziciune, incat ma umpleam de uimire ca in fata unei minuni.
Euforia si-a stins insa treptat stralucirea, s-au inmultit
intrebarile si evaluarile lucide, au sporit suspiciunile,
certurile, acuzele, tensiunea. Constatam, toti cei care voiam s-o
facem, ca lucrurile nu se schimba dupa voia noastra si nici
potrivit nerabdarii noastre.
Mai toti cei care mimasera
slugarnicia si se aratasera dornici, in culise, de un regim lipsit
de tutela partinica, se alaturasera cu vehementa celor care, ajunsi
la putere, se impotriveau schimbarilor.
S-au declansat campanii
imunde impotriva fostilor disidenti si un numar incredibil de mare
de naivi s-au lasat sedusi de aberatiile lansate de cei ramasi
tributari obsesiilor monolitice, chiar daca jurau ca s-au despartit
de comunism. Turnatori si anchetatori ai fostei securitati s-au
oplosit curand in noi servicii secrete; cunoscatori in manuirea
constiintei sociale, indreptau cu abilitate si viclenie grupuri si
paturi sociale unele impotriva altora, conform arhicunoscutului
principiu ca poti stapani mai lesne ceea ce ai reusit sa divizezi;
oameni care oricum facusera destul rau se pregateau sa smulga halci
din avutul tarii, profitand de legile incomplete, de absenta lor
sau de complicitati interesate; altii se ascundeau in structurile
puzderiei de partide aparute in confuzia generala a ideologiilor si
idealurilor.
In primele saptamani de dupa
decembrie 1989, un batran comunist care parea ca se intorsese
impotriva comunismului, ramanand, cum avea sa repete la nesfarsit,
un om de stanga, afirma ca ne trebuie douazeci de ani ca sa
intelegem democratia. Multi au etichetat declaratia sa ca
antipatriotica, au vrut sa-l linseze. Dupa douazeci de ani, inca ne
intrebam daca am reusit sa cream un stat de drept si daca
institutiile noastre sunt cu adevarat democratice.
Drumul de atunci a mers din
iluzie in iluzie, chiar daca au trecut mai multe cicluri
parlamentare, s-a modificat de trei ori regimul si s-au petrecut o
seama de schimbari pe care as fi un ingrat sa nu le remarc. Dar
ceva inca ne trage inapoi. Democratia nu inseamna numai proceduri
si institutii, ci si atitudini si mentalitati. Fara acestea din
urma nu exista cultura politica democratica. Iar in mentalitati
abia de s-a clintit ceva.
Constat astazi ca pot relua fara
probleme texte pe care le-am scris in acesti douazeci de ani,
eventual cu mici retusuri, pentru ca problemele pe care le ridicam
au ramas: oricare vor fi fost guvernantii, nici unul n-a avut
curajul sa ia taurul de coarne, sa propuna si sa duca pana la capat
reformele despre care vorbeau toti; promisiunile electorale au fost
mereu repede uitate; clasa politica dezamageste; orice glas critic
devine un glas al adversarilor si, daca nu poate fi adus la tacere,
e bine sa fie denigrat; am trecut din campanie in campanie, din
toate iesind umiliti si dezabuzati: campania electorala ne corupe,
campania impotriva coruptiei de-abia atinge unele abuzuri
cotidiene, campania pentru reforma ne satura cu teorii, campania
pentru reformarea statului ne sugereaza uimitoarea ramanere in urma
a institutiilor fundamentale.
Acum zece ani, incheiam Cuvantul
Inainte al unei carti citand dintr-un interviu televizat al unui
batranel savuros: "Tara e condusa de doua categorii de oameni. In
primul rand, cei pe care ii doare in cur de tara si popor; in al
doilea rand, o categorie diametral opusa: pe astia nu-i doare nici
in cur de tara si popor. ~stia ne conduc". S-a schimbat cumva ceva
esential si eu n-am observat?
Dar de naivitate e greu sa te
vindeci: tot mai sper.
STELIAN TURLEA (n. 1946) a
urmat studii de filologie (1968) si filosofie (1976), la Bucuresti,
a fost aproape trei decenii redactor de politica externa la revista
"Lumea", a condus, dupa 1989, revistele "Lumea", "Zig-Zag", apoi
ziarul "Meridian", dupa care a lucrat in televiziune, ca sef al
departamentului de stiri al Antenei 1. Din 1996 lucreaza la PRO TV,
din 2000 este si editor senior al Ziarului de Duminica. Este
autorul a zece carti de publicistica, zece romane, opt carti pentru
copii si doua traduceri. A ingrijit trei albume. A primit Premiul
Uniunii Scriitorilor pentru literatura pentru copii (2003), Premiul
Asociatiei Editorilor din Romania (AER) pentru literatura pentru
copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006),
Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (2007). A fost
nominalizat la Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatura
pentru copii in 2000 si Premiul AER pentru roman in
2003.