Cum i-a prins Revolutia pe unii dintre cunoscutii antreprenori romani de acum

Ziarul Financiar 16.12.2009

Ioan Micula co-proprietarul grupului European Food & Drinks, cu afaceri cumulate de aproape un miliard de euro: "Daca nu cadea regimul comunist, nu m-as fi intors in tara din Suedia. Am revenit pentru ca un var de-al meu m-a batut la cap sa in­cepem o afacere Din anumite puncte de vedere sunt dezamagit de ceea ce s-a intamplat in ultimii 20 de ani. S-au schimbat regulile jocului in timpul meciului si noi am pierdut multi bani din cauza asta."

In prezent, fratii Micula au un proces cu statul roman din cauza eliminarii in 2004 a anumitor facilitati fiscale acordate grupului pentru investitii in zona defavorizata Stei (judetul Bihor).

Camelia Sucu, actionarul retailerului de mobila de lux Class Living: La Revolutie eram studenta la Medicina in ultimul an si am iesit in strada. Ca toti, ascultam Europa Libera, stiam ca s-a intamplat ceva la Timisoara, insa nu avem informatii certe. Eram la mama mea si am auzit la radio. A venit Dan (Dan Sucu, fostul sot al Cameliei Sucu - n.red.) si m-a luat. Aveam un Oltcit rosu pe care l-am lasat la Cismigiu, iar de acolo am mers pe jos pana la Arhitectura, unde am stat pana dupa miezul noptii. Pe la doua noaptea am mers acasa sa ne schimbam si am revenit mai tarziu."

Ea adauga faptul ca nimeni din cei ce se aflau in strada nu stiau ce insemna libertatea, insa simteau ca lipseste ceva. "Capitalismul in care am intrat a fost ceea ce aveam nevoie. Aceasta societate in care muncesti, esti lasat sa creezi este mediul in care omul trebuie sa functioneze", mai spune Camelia Sucu.

Grigore Horoi, presedintele Agricola Bacau, unul dintre cei mai mari producatori locali de carne de pasare, lucra ca economist la o ferma avicola in ziua izbucnirii Revolutiei: "Ferma era situata intr-o zona in care era foarte dezvoltat comertul cooperatist si avea parteneriate cu cooperativele unguresti. De aceea, aveam acces la ciocolata, ananas si alte alimente care nu se prea gaseau. In ziua cu pricina (in care a izbucnit Revolutia - n. red.) primisem vizita unei cumnate si o ajutam cu cumparaturile de Craciun. La un moment dat m-a strigat cineva, am alergat, am alunecat si am intrat cu mana intr-un gard viu, ranindu-ma destul de puternic la mana.. Asa ca la Revolutie eram ranit."

El sustine insa ca desi acum cu siguranta avem mai multa libertate, aceasta nu este in continuare completa. "Acum 20 de ani, noi nu asteptam capitalismul ca pe o salvare, dar speram ca in urma Revolutiei se vor schimba anumite persoane din conducere. Evident Revolutia a fost de bun augur, dar ritmul de dezvoltare al capitalismului a fost mult prea lent si costul platit mult prea mare. Daca nu negam realizarile regimului comunist, am fi fost acum mult mai departe", declara Horoi.

George Butunoiu, unul din cei mai cunoscuti head-hunteri: "In decembrie 1989, aveam 27 de ani, eram inginer fizician, lucram la Institutul de Cercetari Nucleare de la Pitesti, unde castigam 2.200 de lei si faceam planuri cum sa fug din tara. Unde? Oriunde! Cand am auzit ca a inceput revolutia, am venit la Bucuresti si am iesit in piata (Piata Revolutiei - n.r.). Imediat dupa aceea m-am apucat de afaceri si am infiintat a 45-a firma din Romania, conform decretului 54, care a functionat pana in iunie 1990, cand a aparut legea 31 (legea societatilor comerciale - n.r.). Primul meu business a fost o revista de management, care se numea «Occidental»."

"Multi spun acum ca era mai bine pe vremea lui Ceausescu. Eu cred ca inainte de 1989 aveam foarte mult timp, acesta era avantajul, dar nu aveam deloc libertate. Multi regreta timpul de atunci, dar nu se gandesc ca nu ai ce sa faci cu timpul, oricat de mult ai avea, daca nu ai niciun fel de libertate. Atunci nu puteai sa faci nimic", spune Butunoiu, care are in prezent doua companii, una de recrutare si alta de software, si este actionar in alte patru firme.

Gabriel Carlig, administratorul companiei Jolidon: "Acum 20 de ani eram student. Nu puteam sti ce se va intampla, dar cu siguranta imi doream sa am propria afacere. Am asteptat din plin acesti ani de libertate, cu bune si cu rele, asa cum au fost. Am realizat multe lucruri de atunci, afacerea Jolidon fiind unul dintre acestea." Reteaua de magazine de lenjerie intima Jolidon a ajuns sa ruleze in 2008 afaceri de 31,6 mil. euro.

Florin Andronescu, care dezvolta reteaua de clinici Sanador: "Revolutia m-a prins angajat la o intre­prindere de montaj in telecomunicatii, unde eram inginer. Am participat din tribuna, nu m-am implicat", a spus omul de afaceri Florin Andronescu.

El a obtinut circa 20 mil. euro din vanzarea unor companii precum Flanco sau Credisson.

"Consider capitalismul o stare normala. Nu am stiut ce inseamna acest lucru inainte de Revolutie, dar l-am invatat pe parcurs. Acum imi place din ce in ce mai mult", afirma Andronescu.

Emilian Dobrescu, reprezentant general al Agrana Romania: "Acum 20 de ani eram tanar inginer stagiar la Rosiorii de Vede. Pe 22 decembrie am venit cu masina la service in Bucuresti si asa m-a prins Revolutia. E drept ca acum avem mai multa libertate, insa capitalismul salbatic pe care l-am avut noi a fost chiar mai rau decat socialismul, cel putin in primii zece ani. Am fi putut sa ne dezvoltam altfel."

Ionel Giuglea, directorul general al Alpine Romania, filiala locala a grupului austriac de constructii Alpine.: "Cand a venit Revolutia eram pe marginea unui sant in zona Republica din Capitala, unde conduceam o echipa de muncitori pentru derularea unei lucrari. La auzul ca a cazut Ceausescu, muncitorii au inceput sa se bucure si i-am avertizat ca pentru ei n-o sa fie mai bine. Cine le mai dadea salarii pe munca putina, cine le mai dadea case sociale gratis", isi aminteste Ionel Giuglea. El avea 27 de ani la Revolutie si ocupa functia de adjunct de sef de antrepriza, insa in 1990 a plecat in Germania.

"Acum dupa 20 de ani pot spune ca pentru realizarea unui business conditiile sunt mai bune, insa pentru muncitori e mai greu pentru ca trebuie in sfarsit sa munceasca. Pe atunci spuneam beneficiarului ca lucratorii au sapat 100 de metri de sant si de fapt ei faceau trei, numai ca sa primeasca salariu", afirma Giuglea.

Josef Goschy, proprietarul lantului hotelier Unita: "Sunt un om al capitalismului, imi place sa traiesc in capitalism. Dar in Romania acest capitalism nu a luat o asemenea amploare incat sa indeplineasca asteptarile investitorilor. Inainte de 1989 traiam in Germania, iar dupa aceea am venit ca sa investesc in Romania", spune Josef Goschy, proprietarul lantului hotelier Unita cu vanzari de 15 milioane de euro anul trecut.

Fost broker de asigurare in Germania, dar si un impatimit al Bursei, Josef Goschy s-a intors in 1990 in Romania cu aproape sase milioane de marci germane si a inceput sa cumpere proprietati imobiliare pentru viitoarele sedii ale unei afaceri in asigurari - compania Unita - prima firma de asigurari private din Romania.

Sorin Minea, presedintele Angst: "Am participat la Revolutie. Cu o zi inainte, pe 20 decembrie, am fost la un prieten, care mi-a zis sa nu ma mai duc la munca a doua zi pentru ca va incepe Revolutia. M-am dus insa la ferma la care lucram si la un moment dat un vacar care avea televizor in camera m-a anuntat ca a inceput. M-a dus cineva pana la Bucuresti si mi-am petrecut o saptamana pe strazi", povesteste Sorin Minea, presedintele Angst, unul dintre cei mai mari producatori de mezeluri de pe plan local, cu afaceri de peste 68 mil. euro in 2008.

El sustine ca intotdeauna vedea capitalis­mul ca pe o salvare, insa, in acele zile, problema era inlaturarea lui Ceasescu si a comunismului, deoarece nimeni nu stia ce va urma sau ce era cu adevarat capitalismul. "Romania are un capitalism balcanic, in formare, care caniba­lizeaza. Este un pas inainte, insa abia a treia generatie va putea sa inteleaga ce este capitalismul. Nu pot sa nu fiu optimist, dar imi pare rau ca schimbarea are loc asa de lent", a adaugat Minea.