20 de ani de la Revolutie, 20 de ani de libertate. Stim sa o folosim? Ce parere aveti?

In urma cu exact 20 de ani, Timisoara a fost, pentru cateva zile, inima Romaniei. La Timisoara trupele regimului comunist au inceput sa traga in manifestanti in ziua de 16 decembrie, la Bucuresti pe 21 decembrie. Peste 1.000 de oameni au murit in Revolutia romana. Degeaba spun unii. Nu, spunem noi. Dar? Era posibil ca Romania pe care o stim astazi, poate nu atat de evoluata pe cat ne-o dorim, sa fie cladita fara varsare de sange? Poate. Dar nu trebuie uitat ca peste 1.000 de oameni au murit pentru aceasta Romanie. La 20 de ani de la debutul revolutiei, Pro TV a refacut firul evenimentelor din fiecare zi a acelui decembrie insangerat. Urmariti Revolutia romana in fiecare seara la Pro Tv.

Timisoara, 16 decembrie

Evacuarea lui Tökés, scanteia Revolutiei

Luna decembrie il gaseste pe Ceausescu singur, fara aliati si cu teama ca in jurul lui se tese o conspiratie internationala. O teorie pe care o va crede pana in ultima clipa fara sa admita ca tara nu-l mai dorea demult si ca oamenii nu mai suportau viata pe care le-o crease.

In scenariul acestor teorii conspirative se regasesc si criticile pe care pastorul reformat Laszlo Tökés le aducea regimului comunist inca din vara lui '89. Tocmai de aceea autoritatile au stabilit ca Tökés este un personaj periculos si au decis sa-l mute departe de Timisoara, intr-un sat izolat.

Evacuarea pastorului, programata pentru 15 decembrie, nu a mai avut insa loc. Timisorenii s-au opus mutarii lui. Pe 16 decembrie '89 Revolutia romana la Timisoara era deja inceputa.

Laszlo Tökés, omul de al carui nume se leaga caderea lui Ceausescu, a trecut el insusi de la amvonul bisericii la cel al Parlamentului European. Desi nu-i place sa se laude cu asta, Tökés va ramane in istorie drept omul care a aprins scanteia Revolutiei romane. Si acum da dovada de aceeasi modestie pe care a afisat-o in toti acesti 20 de ani.

Laszlo Tökés: "Nici in prezent nu ma consider a fi un revolutionar. Si de aceea am luat in considerare ca, daca noi nu vorbim si nu strigam, pietrele vor striga".

In decembrie '89 Laszlo Tökés devenise indezirabil pentru regimul comunist. Actele sale de indisciplina fusesera raportate lui Ceausescu inca din vara, dupa ce pastorul publicase o serie de critici in presa maghiara care infierau daramarea bisericilor. Reactia lui Ceausescu a fost ferma: Tökés trebuie sa dispara.

Pe 16 decembrie, dimineata, peste 1.000 de oameni se aflau deja in fata casei parohiale. Piata Sfanta Maria a fost complet blocata. Un tanar din multime, scriitorul Ion Monoran, a oprit atunci doua tramvaie, s-a urcat pe tampoane si a strigat pentru prima data: libertate, un cuvant care s-a regasit apoi pe buzele tuturor timisorenilor. Raspunsul lui Ceausescu nu a intarziat.

La Bucuresti, se pune la cale planul de represiune. Ceausescu trimite in acea noapte spre Timisoara un numar insemnat de ofiteri din Securitate si Armata. Ordinul era clar: stoparea cu orice pret a protestelor de la Timisoara. Bilantul zilelor urmatoare este infiorator: 110 morti, 200 de raniti si 700 de arestari.

15 decembrie: In fata casei pastorului Tökés se aduna lume. La un moment dat un securist este luat la bataie. Seara se canta (sfios) "Desteapta-te romane" si se striga lozinci.

Timisoara, 17 decembrie

Armata deschide focul

In urma cu 20 de ani, timisorenii scriau primele pagini din istoria Revolutiei romane. Pe 17 decembrie '89, armata romana si militia au deschis focul asupra populatiei. Primii oameni au murit atunci cerand libertate. Rafalele de gloante nu au iertat pe nimeni. Au cazut laolalta tineri care sperau sa duca o viata mai buna, oameni diferiti, dar uniti de un singur gand: daramarea comunismului. Fara sa ezite, Nicolae Ceausescu a ordonat foc in plin.

Timisorenii au reinventat libertatea. Intr-un moment in care nimeni nu mai credea ca-n Romania e posibil asa ceva. Pretul platit pentru o viata fara foame, fara frica, fara amputare spirituala a fost cutremurator: 110 morti. Peste 100 de familii cauta in zadar sa-si gaseasca linistea.

Valentin Aparaschivei a fost impuscat in piept in seara zilei de 17, pe Calea Girocului. Si-a dat ultima suflare in bratele celor doua fetite ale sale, pe atunci de 13 si 15 ani. Timpul s-a scurs, dar ranile au ramas.

Dorina Aparaschivei, sotia sa, isi aminteste: "A inceput sa se traga cu gloante, el spunea ca sunt gloante de cauciuc… si in momentul cand a ajuns cordonul de militari in fata blocului el era cu fetitele de mana (face o mica pauza) si s-a tras, s-a tras prin geamul blocului… in momentul ala a cazut jos din mainile fetitelor si m-a strigat pe mine (are lacrimi in ochi)".

In dimineata zilei de 17 decembrie mii de oameni protestau in Timisoara impotriva regimului comunist. Traian Orban a auzit de la Europa Libera ca se scandeaza impotriva lui Ceausescu si a venit de la zeci de kilometri distanta ca sa se alature timisorenilor: "Era foarte emotionant sa poti striga libertate dupa 45 de ani de comunism si acest lucru ne-a dat putere. Eram un anonim intr-o multime de timisoreni care scandau libertate. Si m-am simtit protejat intre acestia".

Replica lui Ceausescu s-a vazut imediat. A trimis de urgenta la Timisoara 5 generali, ca sa puna capat protestelor. Este vorba despre Victor Athanasie Stanculescu, Stefan Gusa, Constantin Nuta, Mihai Chitac si Ion Coman.

Avionul generalilor a decolat la ora 14.30, ora la care Ceausescu ii ceruse deja ministrului apararii Vasile Milea sa deschida focul la Timisoara.

La ora 14.15 se transmite ordinul si parola Radu Cel Frumos. Ce continea ordinul lui Milea? Situatia din Timisoara s-a agravat, ordon sa intervina armata, armata intra in alarma de lupta, in Timisoara s-a declarat stare de necesitate.

Gusa a fost trimis ca organizator militar al operatiunii. Coman a raspuns de activistii de partid si a tinut legatura cu intreprinderile. Nuta si Chitac au coordonat impreuna fortele de militie. Stanculescu a tinut legatura direct cu ministrul apararii Vasile Milea.

Cei 5 generali au aterizat la Timisoara la ora 16.45. In oras, tancurile si TAB-urile erau pe strazi. Se auzeau focuri de arma.

Ordinul lui Ceausescu s-a aplicat ferm: militarii si militienii au tras in demonstranti. Pe strazile Timisoarei au fost aduse trupe impresionante din Arad, Lipova, Lugoj si Buzias care s-au alaturat la cele existente in Timisoara. In centrul orasului a fost ranit Traian Orban.

Dupa revolutie, Ion Coman a fost condamnat la 25 de ani de inchisoare si i s-au retras tresele de general. In '97 pedeapsa i s-a redus la 15 ani, iar in anul 2000 a fost gratiat prin decret prezidential. A executat aproximativ 3 ani de inchisoare. Acum este pensionar si incearca sa-si obtina gradele inapoi.

Victor Athanasie Stanculescu se afla in prezent in inchisoare. Are de ispasit o pedeapsa de 15 ani. Revolutia de la Timisoara l-a prins in functia de adjunct al ministrului apararii. Dupa sinuciderea generalului Vasile Milea, Ceausescu l-a numit exact pe 22 decembrie '89 ministru al apararii nationale. O functie pe care a mai detinut-o apoi si in guvernul Roman pentru mai bine de un an.

Timisoara, 18 decembrie

Disparitia cadavrelor

18 decembrie '89 este povestea unei zile in care fortele de represiune pierd teren in fata multimii dezlantuite din Timisoara. Este, de asemenea, momentul in care regimul comunist - dornic sa stearga urmele crimelor din 17 decembrie - fura cadavrele timisorenilor si le trimite la Bucuresti. In seara zilei de 18 decembrie, timisorenii, ingrijorati pentru mortii lor, isi continua lupta pentru libertate. Se aud, din nou, focuri de arma. Orasul intra in doliu pentru a doua oara.

43 de cadavre au fost furate din Timisoara. Mihaela Ferkel traieste una din cele 43 de drame. Pe 17 decembrie si-a dus sotul la spital ranit in abdomen. Inca era constient si chiar daca rana era grava spera ca va scapa. A fost alungata din spital si nu a mai stiut nimic de el pana pe 21 decembrie. Mihaela Ferkel: "Mi-au spus: «Doamna, aici nu este nimeni cu numele de Ferkel Suteu Alexandru»".

In dimineata zilei de 18 decembrie, orasul parea asediat. Oamenii fierbeau pentru ca nimeni nu le spunea nimic de mortii si ranitii impuscati in 17 decembrie. Bilantul exista, il avea comitetul judetean de partid: 58 de morti, 200 de raniti si 700 de retinuti. Majoritatea ranitilor se aflau la spitalul judetean. Pe fisele tuturor scria: "plaga impuscata". Niciuna dintre ele nu a mai fost gasita.

Girjoaba Dumitru Dan are 22 de ani si si-a pierdut tatal in Revolutia din 1989. Din ceea ce i-a povestit mama, pentru ca la momentul respectiv avea numai 2 ani, tatal sau a fost impuscat in sold chiar in fata Catedralei din Timisoara. A fost dus la spital, unde a fost executat si, mai apoi, transportat la Bucuresti si ars la crematoriu. Tatal sau avea 25 de ani si era electrician. Fiind implicat direct si vaduvit de protectia unui tata, pe masura ce crestea, intrebarile de ordin moral erau din ce in ce mai multe: "De ce eu, de ce in familia mea? De ce sacrificiile astea?".

A trait cu o frustrare permanenta, cand, in copilarie, numai tatal lui nu era prezent la meciurile pe care le avea la scoala si, in adolescenta, cand a invatat numai din greseli si a simtit cel mai profund lipsa tatalui. Desi, nu de putine ori, traieste ancorat in trecut si a avut momente cand a vrut sa se dea batut, a cautat un refugiu si l-a gasit. Acum este student la Facultatea de Teologie din Timisoara.

Urmariti in fiecare seara la Pro TV de la ora 19.00 evolutia evenimentelor Revolutiei romane, zi dupa zi (www.stirileprotv.ro)