20 de ani de capitalism - Gheorghe Musat: ‘89 m-a prins cu 17 lei in buzunar. Lucram cate 16 ore pe zi, aproape de epuizare, dar aveam un entuziasm teribil

Autor: Cristi Moga 21.12.2009

Oamenii de afaceri datoreaza mult avocatilor. Mai toate marile tranzactii au fost consiliate de un manunchi de avocati romani, spune Gheorghe Musat, unul dintre cei mai apreciati avocati de afaceri.



Din calculele lui Gheorghe Musat, 60 de ani, circa 60% dintre partenerii primelor zece firme de avocatura de pe piata locala au trecut prin birourile casei Musat & Asociatii pe care o conduce.

Unii dintre avocati au decis sa urmeze un drum propriu, fapt ce nu a perturbat insa prea mult evolutia firmei care a ramas un jucator de top pe piata avocaturii de afaceri in ultimii 20 de ani.

Dar primii ani de revolutie nu au fost neaparat usori. "Inceputurile mele au fost mai grele decat pentru oricare alt avocat. '89 m-a prins cu 17 lei in buzunar si cativa prieteni, la care puteam trage seara la masa. La inceputul lui ianuarie '90 am fost reprimit in avocatura cu aplauze, la conducerea baroului fiind Niculae Cerveni. Eram un om cu o biblioteca juridica, dar fara niciun client, deoarece dupa sapte ani de absenta din avocatura oamenii te uita. Zamfirescu era deja renumit, Nestor venea de la un institut cunoscut, Florea, Stoica aveau deja un nume. Eu reveneam in avocatura dupa 4 ani de inchisoare la Aiud, ca detinut politic si alti doi ani de taximetrie in Gara de Nord", isi aminteste Musat.

Avocatul a reinceput sa practice, luand diverse dosare, de la divorturi pana la infractiuni penale, dar doar pentru o scurta perioada, deoarece noile legi ale initiativei private, ale societatilor comerciale, incepeau sa contureze o noua oportunitate pentru avocati.

"Am sesizat ca in urmatoarea perioada cariera avocatiala o va lua pe alte coordonate si asteptam sa apara zorii capitalismului. Astfel, la sfarsitul anului 1990 aveam deja clienti privati, in special companii straine. Companii precum Rhone-Poulenc (actuala Sanofi-Aventis), Renault, Cement Fran'ais sau Société Générale, care functiona in Romania inca din 1970 sub statutul de reprezentanta straina. Era vremea primilor investitori straini care, dupa cum se stie, in anii '90 erau preponderent investitori francezi", spune avocatul care a ajuns intre timp sa conduca o firma cu peste 70 de avocati si venituri de peste 15 milioane de euro in 2008.

Activitatea firmei a inceput intr-o garsoniera inchiriata in Piata Victoriei, in blocul la parterul caruia se afla fast-food-ul Spring Time, dupa care Musat a cumparat un apartament cu patru camere, iar mai apoi apartamentele de pe un etaj intreg din zona Titulescu.

Primele proiecte imobiliare din Capitala

Iar clientii au inceput sa vina, astfel ca Musat a lucrat in primele proiecte imobiliare din Bucuresti de dupa revolutie pentru francezii de la Bouygues - ansamblul World Trade Center, care cuprinde hotelul Pullman si cartierul Francez, iar imobiliarele i-au facut cu ochiul avocatului, care a optat ulterior pentru ca majoritatea sediilor firmei sa fie detinute in proprietate.

"Nu stiu cum am rezistat in acea perioada. Lucram cate 14-16 ore pe zi, aproape de epuizare, dar aveam un entuziasm teribil. Efortul depus atunci era incomparabil mai mare fata de cel de acum sau cel din anii 2007-2008. Pe langa lucrul zilnic cu clientii, atunci trebuia ca trei ore sa le aloci studiului legislatiei, pentru a te pune la punct cu noile acte normative sau studiul jurisprudentei interbelice pentru a putea dezlega problemele de drept cu care ne confruntam in anii de inceput ai capitalismului postdecembrist", spune Musat.

Gheorghe Musat incepuse initial sa colaboreze cu avocati cu experienta. In 1991 in schimb a ales sa porneasca de la zero, recrutand doar avocati tineri.

"Unii tineri absolventi plecau dupa cateva luni, nu rezistau. Au fost ani in care luam 7-8 absolventi si ramaneau doar 2-3 din ei. Formarea si indrumarea tinerilor avocati este o activitate extrem de dificila, cu un consum de timp enorm, dar si cu satisfactii pe masura. Lucram cot la cot cu ei, le corectam fiecare lucrare, fraza cu fraza, apoi le analizam impreuna ca la scoala. Cu efort si rabdare din partea mea si mult entuziasm din partea lor. Sincer vorbind, daca ar fi sa o iau de la inceput, nu stiu daca as mai fi capabil de acelasi efort si entuziasm", spune Musat, care s-a implicat direct in pregatirea avocatilor pana in 2003. Iar firma a inceput sa creasca atat ca numar de avocati, cat si ca incasari, primul milion de dolari contabilizat fiind in 1996, primul an integral de functionare formala a firmei dupa aparitia legii avocatiale in iulie 1995.

Musat a hotarat ca birourile in care isi desfasoara activitatea sa fie proprietatea firmei si a atras in randul proprietarilor si o parte din ceilalti avocati seniori pe care ii crescuse. Ulterior, o buna parte dintre acestia au decis sa plece, pentru a constitui firme care si-au cladit propriul nume pe piata, precum Tuca Zbarcea & Asociatii sau Popovici Nitu & Asociatii.

"Nu sunt naiv sa cred ca parteneriatul avocatial tine toata viata. Avocatii sunt oameni independenti si este normal ca ei sa vizeze noi orizonturi pentru a-si construi propria cariera, insa parteneriatul avocatial se intemeiaza pe stabilitate, este altceva decat actionariatul unei firme comerciale", spune acum Musat.

El a trecut prin mai multe valuri de plecari ale unor avocati, dar cele mai multe s-au incheiat "sus, la etaj, cu un pahar de sampanie", spune avocatul.

Musat & Asociatii si firmele care au fost constituite din avocati plecati din randul casei de avocatura au incasat anul trecut onorarii in valoare de aproximativ 50 de milioane de euro, circa o treime din valoarea totala a pietei, estimata la 150-200 de milioane de euro.

Profitul mediu pe partener este de peste 700.000 de euro

Piata a crescut exponential in ultimii ani, astfel ca avocatii parteneri ai marilor firme pot ajunge la venituri de un milion de euro anual, acesta fiind primul an mai greu pentru acestia.

"Avocatii nu vor fi niciodata oameni bogati. Ei pot deveni oameni instariti, dar nu bogati. La noi in firma, profitul mediu pe partener este de peste 700.000 de euro, la nivelul avocatilor de top din Europa, dar ei nu fac parte din categoria celor «bogati» si nici nu aspira la acest rang", spune Musat.

Banii stransi din avocatura i-au permis insa investitiile imobiliare, printre care si in sediul firmei de pe Bulevardul Aviatorilor, cu o suprafata de 6.000 de metri patrati construiti, in care jumatate dintre avocati pot lucra in birouri individuale. In acelasi timp, firmele care nu au sedii proprii pot ajunge la costuri de 500.000 de euro anual pentru chirii.

"Am zis ca, daca tot stam 10 sau mai multe ore pe zi la birou, este cazul sa oferim avocatilor nostri un sediu spatios si placut. In acest sediu ar putea lucra 400 de persoane, insa mai mult de jumatate din avocatii firmei stau singuri in birouri spatioase pe care multi parteneri ai firmelor londoneze nu le au. Am construit acest sediu pentru o firma cu 200 de avocati, iar daca lucrurile mergeau ca in anii 2007-2008, probabil ca in 2010 am fi putut ajunge la 150 de avocati", considera Musat.

Chiar daca nu a ajuns la sute de avocati, Musat si inca o serie de firme conduse de avocati romani au avut un rol semnificativ in cresterea afacerilor locale, dar si in consilierea investitorilor straini.

Ce spune despre

Anul 1990: Reveneam in avocatura dupa 4 ani de inchisoare la Aiud, ca detinut politic si alti doi ani de taximetrie in Gara de Nord.

"Cresterea" tinerilor: Le corectam fiecare lucrare, fraza cu fraza, apoi le analizam impreuna ca la scoala.

Plecarile din firma: Nu sunt naiv sa cred ca parteneriatul avocatial tine toata viata. Avocatii sunt oameni independenti si este normal ca ei sa vizeze noi orizonturi pentru a-si construi propria cariera.

Veniturile avocatilor: Avocatii nu vor fi niciodata oameni bogati. Ei pot deveni oameni instariti, dar nu bogati. La noi in firma, profitul mediu pe partener este de peste 700.000 de euro.

Potentialul pietei: Am construit acest sediu pentru o firma cu 200 de avocati, iar daca lucrurile mergeau ca in anii 2007-2008, probabil ca in 2010 am fi putut ajunge la 150 de avocati.