Modernizarea statului incepe tot cu principiul "las'ca stim noi mai bine"

Autor: Sorin Pâslaru 20.12.2009

Este bizar faptul ca un partid de talia PD-L sa nu gaseasca un om bun pentru Finante in randul echipei sale. Oricat ar fi de apropiat Sebastian Vladescu de conducerea partidului, numirea sa arunca destula ceata asupra a incotro vrea noul partid de la putere sa indrepte Romania.

De fiecare data cand un partid a luat puterea, a venit cu o persoana din propria organizatie la Finante. Florin Georgescu, Mihai Tanasescu, Mircea Ciumara, Ionut Popescu, Varujan Vosganian, Gheorghe Pogea - erau oameni de partid 100%. Asa face un partid care se tine bine pe picioare - preia in primul rand bugetul.

Date fiind obisnuinta, dar si modalitatea de functionare a administratiei centrale romanesti, ministrul de finante este de multe ori primul- ministru de facto al guvernului. Nu mai departe decat in acest an ministrul de finante Gheorghe Pogea a fost cel care a sustinut concediile fara plata la nivelul intregii administratii ca modalitate de reducere a cheltuielilor, desi nu era treaba sa sa gaseasca o solutie, ci a primului-ministru.

Dar bizareria numirii lui Sebastian Vladescu nu este singulara.

La fel au fost situatii in guvernul precedent PSD-PD-L, unde au aparut dintr-o data o serie de ministri, departe de domeniile de activitate administrate si necunoscuti in partid.

Toate acestea pot duce la concluzia ca guvernele nu se fac de catre partide, ci de catre suprastructuri de putere care isi impun oamenii. Cine face cu adevarat guvernele si care sunt caile prin care o persoana intra in acest cerc? Mister.

Jocul democratic cere ca partidele sa vina cu oamenii. Gordon Brown, actual prim-ministru in Marea Britanie, a jucat decenii in partid inainte de a fi o lunga perioada de timp ministru de finante.

Ce mai voteaza colegiul director al PD-L daca nu poate vota politica bugetara? Toate deciziile strategice ale unui guvern trec pe la Finante, iar politica unui partid se face mai mult prin felul in care sunt stransi banii decat prin felul cum sunt cheltuiti.

Si mai bizara a fost incercarea de a numi la Ministerul Muncii, adica ministerul care coordoneaza cea mai mare parte a banilor publici cheltuiti, a unui om de la PSD. Se poate contradictie mai mare decat sa strangi banii in mod liberal si sa-i cheltui in mod social-democrat? Ai asigurat un deficit bugetar de 10% din PIB in doar cateva luni.

Este posibil ca experienta d-lui Vladescu, fost membru al PNL pana in 2002, dar perceput ca un tehnician, sa fi contat in alegerea facuta. Dar sentimentul ca se fac anumite jocuri necunoscute numai opiniei publice, este acut.

Aceasta lipsa de transparenta, dar si persistenta in includerea in guvern a unor persoane fara pregatire de specialitate in domeniul administrat (de exemplu Elena Udrea) fac ca echipa premierului desemnat Emil Boc sa fie primita fara un minim entuziasm, ba dimpotriva.

Nu se mai pune la socoteala insistenta ministrului economiei Adriean Videanu de a pune pe agenda guvernarii, chiar la primele discutii cu presa din acest mandat, foarte controversatul proiect Rosia Montana.

In plina criza, cand companiile romanesti se sufoca dupa finantare si cad una dupa alta in insolventa, asta era problema, goana dupa aur.

Cine devine ministru, impartirea portofoliilor, aranjarea prioritatilor - sunt decizii care ar trebui sa raspunda la ceea ce asteapta oamenii, societatea, de la un guvern, nu la ce asteapta un grup ajuns la putere.

Modernizarea statului parca ar trebui sa presupuna alt tip de actiune politica - transparenta, competenta, focus pe probleme vitale.

Parca prea repede uita acesti oameni ca sunt platiti din bani publici si ca sarcina lor este sa lucreze pentru societate, nu sa o trateze in felul acesta, cu un permanent "stim noi mai bine ce trebuie facut si cine sa fie pus si unde".

Mai erau altii inainte care se comportau asa, au fost indepartati de la putere si de atunci tot poarta povara.

Sorin Paslaru este redactorul-sef al ZF