PORTRETE / Bacii din Dolhesti

Autori: Paula Herlo , Antoaneta Dohotariu 21.12.2009

Au plecat tineri si saraci si s-au intors albiti si bogati. Un renumit medic cardiolog din Roma si un stralucit inginer din New-York au adus civilizatia in locurile natale din judetul Iasi. Au asfaltat ulitele satului, i-au trimis pe copii la scoala si pregatesc alimentarea caselor de acolo cu energie eoliana. Pentru toate acestea, au cheltuit mai mult de 2 milioane de euro. Din banii proprii, si n-au cerut nimic in schimb.

Ce trebuie sa faca un om pentru ca lumea sa-l venereze si sa-l pomeneasca in biserica la fel ca pe un adevarat sfint? Ce fapte trebuie sa faca un om pentru ca lumea sa-i ridice monument, inca din timpul vietii? Cine trebuie sa fii pentru ca preotul sa ti se inchine in biserica mai mult decat o face in fata icoanelor? De ce ar canta si ar dansa toata suflarea pentru cineva?
Satul Dolhesti din judetul Iasi exista de 600 de ani, 600 de ani de saracie, 600 de ani de ulite asfaltate cu noroi. In 1991, insa, totul s-a schimbat. In locul unde s-au nascut, s-au intors doi batrani milionari, fratii Baciu. Unul venea din New-York. Este un reputat inginer constructor de centrale electrice care a iluminat America. Celalalt venea de la Roma, era un mare medic cardiolog care-a facut sa bata inimile Europei. Unul este Petru. Celalalt este Constantin. Ei sunt Bacii din Dolhesti.
"Au venit cu planuri foarte mari - declara Gelu Iacob, primarul din Dolhesti. Cu planuri care pentru noi la vremea respectiva pareau de nerealizat. S-a pus problema modernizarii satului Dolhesti, dansii au venit cu ideea sa schimbe viata satului in bine."
Pentru oamenii din Dolhesti, fratii Baciu sunt o legenda vie. Au plecat in anii 70 din tara, tineri si frumosi si s-au intors dupa 1989, albiti si celebri. Pe deplin realizati si mai ales bogati. Nimeni nu i-a recunoscut si nici ei n-au recunoscut pe nimeni. Numai cate o babuta si-a amintit cu greu ca, la scoala primara, Baciul a fost colegul ei de banca. S-au intors acasa desi in sat nu mai aveau nimic, nici parinti, nici frati, nici rude in viata si nici macar casa. Comunistii le-au luat totul, iar ei s-au intors sa dea tot ce aveau. De ce s-au intors? Probabil dorul de tara, dragostea de tara si de satul de unde au plecat.
"Dragostea de tara - accepta Petru Baciu - te pune intr-o stare sufleteasca deosebita, pe care nu o poti explica, e o stare sufleteasca divina." Petru Baciu are 83 de ani. A plecat in America in 1969 si a facut avere proiectand centrale electrice. S-a casatorit, dar n-a avut copii. S-a intors acasa cand si-a dat seama ca averea cea mai mare e ceea ce lasi in urma ta. "Tot ce am facut am facut pentru dragostea ce o port locurilor natale, pentru oamenii de un respect necunoscut."
Fratele lui mai mare, acum in varsta de 90 de ani, doctorul Constantin Baciu, a plecat din Romania in urma cu 40 de ani, ca sa-si ajute fiul sa devina un mare pianist. S-a stabilit la Roma, unde a luat totul de la zero. In tara era medicul sef al consiliului de ministri si unul dintre colaboratorii Anei Aslan. La Roma era doar un medic de familie. A invatat, a dat noi examene si in cativa ani a devenit medicul papei Ioan Paul al II-lea. Fiul sau, Adrian Baciu, a ajuns mare pianist in Italia, profesor principal de pian la conservatorul din Florenta. Insa ironia sortii a facut ca el sa moara din cauza unei boli de inima in urma cu trei ani. Cel ce a salvat sute de inimi, n-a putut sa o salveze pe cea pe care o iubea cel mai mult - a fiului sau. Cand l-am intalnit, se pregatea sa paraseasca definitiv Roma. Sa se intoarca acasa in Romania. Mai ales dupa moartea fiului, doctorul Baciu a hotarat sa-si lase mostenirea pe numele satului natal. Si pentru ca luptat in razboi impotriva rusilor, doctorul Baciu si-a pus aplicare strategiile de razboi invatate. "Primul lucru pe care trebuie sa-l faca o unitate militara cand ocupa o zona este aceea a drumurilor si noi, fratele meu si cu mine, calauziti de acest fapt, ne-am gandit ca primul lucru este asfaltarea drumurilor din sat. Asa au fost asflatate toate ultiele si facute si podurile in unele cazuri."
7,5 km de drum din comuna sunt asfaltati pe cheltuiala familiei Baciu. Cat au cheltuit? In jur de un million si jumatate de euro. Oamenii s-au crucit cand au auzit ca fratii Baciu investesc o avere in satul lor. Si, tipic romanesc, s-u gandit ca banii le-ar fi stat mai bine lor in buzunar.
Fratii Baciu si-au redobandit pamantul confiscat de comunisti si l-au dat oamenilor sa-l munceasca. Fara sa ceara nimic in schimb. Mai mult, au infiintat o fundatie - ce poarta numele doctorului Baciu - care ajuta oamenii saraci si tinerii care vor sa mearga la facutlate.
Dar ce i-a lasat pe oameni cu gura cascata a fost noul proiect al fratilor Baciu. Batranul inginer vrea sa faca din Dolhesti singurul sat din Romania iluminat cu o eoliana speciala, cu ax vertical, inventata chiar de el, brevetata in America si la OSIM. In fiecare zi se urca sus pe deal, sa vada cum merge treaba. Pentru inceput, Baciul Petru a instalat pe deal un stalp inalt de 81 de metri pe care a montat aparate care masoara directia si viteza vintului. Stie ca Dolhestiul are cel mai bun vant din tara, mai puternic chiar si decat cel de pe litoral. Si daca lucrurile vor merge bine, Petru Baciu vrea sa deschida in sat o fabrica in care sa faca centrale eoliene. Bani are, nu vrea decat timp. Iar pentru viata lunga a fratilor Baciu se roaga oamenii la biserica.

In cinstea fratilor Baciu, oamenii au ridicat un monument in mijlocul satului. Pe frontispiciu, cei batrani si cei tineri pot buchisi o invatatura scrisa chiar de doctorul Baciu. "In onoarea domnului Constantin Baciu. Intelepciunea este o trasatura particulara a omului, ea stabileste stiinta vietii. Invatand, invatand si iarasi invatand."
Poate ca fratii Baciu nu vor mai apuca sa-si vada terminate planurile. Dar tinerii si copii din Dolhesti, cei in care investesc acum tot ce au adunat intr-o viata, au pentru prima data o sansa sa schimbe satul si poate chiar lumea, intr-o zi.

Reportaj difuzat de Protv in emisiunile din 1 decembrie 2009