REPORTAJ / Stenograme din epoca de aur

Din cand, pe la diverse televiziuni vedem imagini cu cuplul prezidential in livada vilei de la Snagov, niste zbenguiri prin zapada, un taraf cantandu-le, un meci de volei. Imaginile sunt evident comandate de cei doi, vizionate si revizionate astfel incat daca s-au pastrat inseamna ca Nicu si Elena au crezut ca ele ii avantajeaza. Sunt cam aceleasi imagini. Provenite probabil din filmoteca lor despre care se vorbeste mult, dar, iarasi, despre care se stiu foarte putine lucruri.
Cei care apar la rampa sa depene amintiri despre cuplul ceausist se rezuma la generalitati, din care se desprinde un sablon: ea a fost raul cel mare. Ceea ce s-a dezvaluit in anii '90 nu a mai fost intrecut de nici o alta dezvaluire: Elena Ceausescu era academician doctor inginer fara sa-si fi terminat studiile primare, practic o semianalfabeta, citea formula chimica CO2 exact cum se scria, «Codoi», iar cabinetul ei, celebrul Cabinet 2, era mai temut decat cel al lui Ceausescu. In rest, avem parte numai de zvonuri, de legende si foarte rar de documente, marturii, imagini care sa ne duca spre adevar. Un adevar la care romanii care au suferit (observ ca pe ceilalti nu-i mai intereseaza acel adevar) au tot dreptul. Mai sesisez prudenta, teama sau timiditatea scriitorului roman de a se apropia de acest subiect, al puterii comuniste vazute din interior. Cu exceptia lui Denis Dinulescu («O zi din viata lui Nicolae Ceausescu», piesa care a facut sali arhipline o vreme), nu cunosc un alt autor care sa se fi oprit asupra subiectului.
Elena Ceausescu a aparut cam din nimic. Trecutul ei revolutionar a fost confectionat; celebra manifestatie de 1 Mai, de pe stadionul "Veseliei", unde ar fi fost aleasa regina balului, este controversata. Inca dinainte de '89 se vorbea de trucarea fotografiei, prin lipirea capului tovarasei peste capul unei tinere spre a i se certifica prezenta la manifestatia muncitoreasca (altfel nimic altceva decat un chef cu mici, bere si regina balului!). A fost o vreme o activista destul de obscura in anii '50-'60, dar inaintand aproape pe nebagate in seama (de catre romanii obisnuiti) pana la a deveni numarul doi in partid si stat, adica deja celebrul cabinet 2.
Forta ei era insa una foarte temuta. Mi-aduc aminte ce spaima producea in redactii suprapunerea a doua evenimente care ii aduceau in prim-plan pe ea si pe fostul premier Dascalescu. Strict administrativ, Constantin Dascalescu ii era superior ca prim-ministru, ea fiind prim viceprim-ministru, asa ca asezarea in pagina de ziar trebuia sa urmeze ierarhiile. Spre a nu atrage mania Elenei Ceausescu, care nu ar fi suportat sa fie sub Dascalescu, se gaseau tot felul de subterfugii spre a-i aseza, pe frontul ziarului, pe aceeasi pozitie. Interventiile ei erau brutale si dominate de ura. Ca orice analfabeta, credea ca se pricepe la cultura: era cea care aproba planurile editoriale, repertoriile teatrale si muzicale, proiectele in cinematografie. Este cunsocuta celebra ei indicatie "Sa nu mai dam bani (pentru producerea filmelor, n.n.) pana cand nu le vedem"! Chiar incepuse sa creada in idiotii care o cantau ca mama iubitoare si renumit savant, amestecandu-se in domeniul stiintei si educatiei.
O stenograma a discutiilor purtate la varf despre imbunatatirea (apolitizarea totala) a activitatii soimilor patriei, pionierilor si utecistilor, publicata de Marin Radu Mocanu in cartea sa "Cenzura a murit, traiasca cenzorii" (Europress, 2008), ne arata o Elena Ceausescu mai rea, mai proasta si mai inumana chiar decat sotul ei. Se discuta despre organizarea Ministerului Educatiei: "Tov. Nicolae Ceausescu: Aveti (acolo, la minister, n.n.) si un institut... Tov. Aneta Spornic: Care se ocupa de cercetari pedagogice si psihologice, cu 80 de oameni, face cercetari, participa la inspectii, la pefectionare. Tov. Elena Ceausescu: Pe asta am vrut sa-l desfiintam. Cine nu a mai avut loc in alta parte a trecut la acest institut. Tov. A.S.: Institutul are laboratoare de specialitate pe nivele de invatamant. Tov. N.C.: Acestia indeosebi trebuie sa se ocupe de programe, sa ajute la elaborarea manualelor. Tov. E.C.: Ei sa faca programele? Astia sunt din aia care au terminat pedagogia si de la filozofie. Tov. A.S.: Avem si de la matematica, fizica. (...) Tov. E.C.: Mai e si editura! Tov. N.C.: Editura este altceva. Se scot manuale in fiecare an. Tov Nicu Ceausescu: Are program de tiparituri. Tov. A.S.: Manualele se editeaza si se reediteaza, prin rotatie. Tov. E.C.: S-a stabilit prin lege ca timp de 5 ani de zile sa nu se tipareasca nimic! Nimeni n-are dreptul sa inlocuiasca ce vrea."
Un sef al statului (chiar barbatu-sau), un ministru de resort, un alt ministru al tineretului (fiu-sau) incearca sa-i intre in gratii si sa-i explice cu frumosul (ca unui retardat) lucruri elementare privind functionarea institutului de cercetari (pana la urma avea sa le desfiinteze aproape pe toate!) si necesitatea tiparirii de manuale! Evident ca toate eforturile sunt zadarnice!

CONSTANTIN STAN (n. 28 iulie 1951) este licentiat al Facultatii de Filologie (1974) a Universitatii Bucuresti. Laureat al Academiei Romane (2004) pentru romanul "Gerda". Cartile de proza i-au fost premiate de ASPRO, Asociatia Scriitorilor din Bucuresti, Festivalul "Poesis" Satu Mare, revista "Luceafarul". Premiul APLER pentru jurnalism cultural.
Este prezent de la primul numar, saptamanal, cu rubrica "Reportaj", in "Ziarul de Duminica".
Este presedintele sectiei Proza a Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.