REPORTAJUL SAPTAMANII/ Badia din Las Vegas

In Romania era artist, bine platit, bine plasat pe scara sociala si fericit, cu o familie frumoasa. Nu a mai suportat insa comunismul, si a fugit. A traversat Dunarea intr-o iarna grea, a fost impuscat, dar a scapat si a ajuns in America. Dupa 25 de ani, inca mai este considerat tradator de tara si nu are cetatenie romana. A ramas insa un roman cu suflet de taran, canta la fluier in desertul Californiei si trage cu pistolul in orice misca. Aceasta este povestea celui poreclit, in Las Vegas, Badia.

Pe cealalta fata a pamantului, asa cum ii place sa spuna, intr-un orasel de langa Los Angeles, un roman canta prietenilor de jale. Se numeste Ion Petrinca, slobod la gura si cu suflet de taran. Toata lumea ii spune Badia. Povestea lui Ion Petrinca pare desprinsa dintr-un film american doar ca actiunea se intampla in mare parte in Romania condusa de Nicolae Ceausescu. La inceputul anilor 80, Ion Petrinca era dansator de prima mana in Romania. Dupa aproape 25 de ani de la plecarea din Romania umbrele trecutului inca il mai bantuie si se teme sa-si spuna povestea. "Am plecat din Romania in 1985, in 13 noiembrie. In noaptea de 13 spre 14 noiembrie am trecut Dunarea. Ningea. Cand am ajuns in Iugoslavia, eram plin de rani... Am hotarat sa plecam din Romania din cauza conditiilor mizerabile care erau la vremea aia. Noi eram tineri si am zis ca, daca traim in continuare 20 de ani sub teroarea asta, atunci viata nu are rost fie traita, si am luat decizia sa plecam, cu toate riscurile... Am o poza facuta cu trei zile inainte sa plec... Trebuia sa arati rau ca sa nu te bage nimeni in seama, cat mai jerpelit, sa pari ca lucrezi la caile ferate..."

Impreuna cu doi prieteni a ales sa treaca Dunarea la inceputul iernii pentru a nu fi urmariti cu barcile. "Un baiat care era impreuna cu noi, inghetat de frig, a inceput sa ne strige pentru ca noi ne-am imprastiat un pic in apa din cauza intunericului si in momentul in care am auzit aia, baietii au inceput sa traga... Curentul ne-a luat si, fiind intuneric, nu ne-am despartit unii de altii. Pe unul l-a nimerit, un altul mi-a intrat mie in mana. Atunci pe momentul ala nu am simtit... am reusit sa pun mana pe el si sa-i spun sa taca din gura ca ne omoara pe toti..."

Glontul ia ramas si acum in mana.

Dupa 2 ani copii si sotia au fost lasati sa vina in America.

Pe Badia l-am cunoscut in Vegas la un meci de fotbal. A tinut neaparat sa ne plimbe cu "Cazanul", asa cum isi el alinta masina, prin oras. Cand a venit in America, acesta a fost locul pe care a vrut sa-l vada prima data. Nu e interesat de jocurile de noroc ci mai degraba de ciudateniile locului.

Cu "cazanul", Badia bate America in lung si in lat. E electrician, instalator, constructor, vopsitor, mecanic, adica bun la toate, scolit in Romania. Cand l-am intalnit eu, de doua saptamani mesterea in vila achizitionata in Vegas tot de un roman. La sfarsit de saptamana, facea cale intoarsa la Los Angeles. Pana acasa sunt pe putin 5 ore de mers prin desert si trebuie sa treaca prin Valea Mortii, un drum pustiu, unde el se distreaza de fiecare data.

Viata l-a invatat sa fie un supravietuitor. Traieste in America de un sfert de veac. Se uita insa in jur cu ochiul romanului si isi explica si intelege lucrurile intr-un fel al sau, de taran roman, ajuns in mijlocului unei alte lumi. Nu iese niciodata din casa neinarmat. Inca mai traieste cu sentimentul ca cineva din Romania ar putea sa-l pedepseasca pentru plecarea sa. Poarta in el o parte din trecut.

"Am plecat de la tara - spune Badia - si am am ajuns tot la tara, tot taran sunt si aici... Anumite chestii nu ti le schimba nimeni, locul unde te-ai nascut. Pentru mine a fost satul Pietrosu, din comuna Tatarusi, judetul Iasi. Moldovean adevarat de la noi din sat, acum in desertul Mojave, pe fata cealalta a pamantului."

In America nu i-a fost usor. A trebuit sa munceasca, sa o ia de la zero, dar a facut-o cu placere. "In atatia ani de cand sunt aici, nu mi s-a parut niciodata ca sunt mai special. Noi am venit aici cu un handicap. A trebuit sa muncim de doua-trei ori mai tare decat un american ca sa putem sa intram pe piata cu o licenta, cu accentul asta tampit care nu-mi dispare niciodata, desi incerc sa vorbesc ca ei. Cand deschid gura, accentul ma tradeaza. Insa o gramada de oameni pe care ii stiu de 20 de ani, m-au vazut o data la treaba si imi dau telefon mie. Am prima sansa intodeauna la un job. Asta mi se pare cinstit din partea americanilor."

Dupa mai bine de 5 ore de calatorie cu cazanul, ajungem acasa.

In casa lui Ion Petrinca intodeauna sunt romani. Se vorbeste, se manca si se traieste romaneste. In inima Americii, Badia traieste intr-un mic muzeu romanesc. Are o colectie de mandoline, intre ele tine la loc de cinste o cobza. O socoteste patrimoniu national, i-a adus-o nevasta. Printre straie romanesti si intrumente muzicale sta ascuns si un adevarat arsenal de arme si munitii.

In camaruta muzeu, printre arme si instrumente muzicale, multe familii de romani au locuit atunci cand au ajuns in America.

In analele romanesti, Ion Petrinca si sotia apar ca tradatori de tara. Nu mai au cetatenie romana. Dar, la mii de kilometri de Romania, familia lui Ion Petrinca traieste autentic romaneste, poate mai romaneste decat multi dintre cei care am ramas aici, pastreaza traditiile, le promoveaza si ii ajuta pe romanii care ajung departe de casa. In America, artistul Ion Petrinca este romanul Badia, un roman cu suflet de taran din inima Moldovei.