PORTRETE/ Margit Serban – o legenda vie

E primul medic care a facut un transplant de maduva de la zero. E primul doctor care a ridicat o clinica pentru copii din nimic; e unul dintre putinii oameni care si-au dedicat viata altora. Marcata de o tragedie personala, pierderea fiului, profesorul Margit Serban din Timisoara, a facut o promisiune: sa ajute cat poate mamele copiilor bolnavi. Pentru ca ele sa nu simta durerea prin care a trecut ea.

Iunie 2001. Timisoara. Clinica de oncopediatrie. Un copil bolnav de cancer limfatic era salvat de la moarte in urma unui transplant de maduva. Profesorul Margit Serban vorbea atunci cu emotie despre o premiera medicala: primul transplant de maduva facut in tara noastra. Azi bifeaza alte doua mari reusite: primul transplant cu celule stem prelevate din sangele ombilical al fratelui donator; si primul transplant cu celule stem de la un donator neinrudit

Cezar e din Deva si avea 14 ani cand participa alaturi de familia lui la un concurs de cultura generala la PROTV. Azi, inchis intr-o boxa sterila, asteapta un miracol. Sufera de leucemie si, ca sa-l vindece, doctorul Margit Serban a dus o adevarata lupta. Pentru ca nu e compatibil cu fratele lui, iar in Romania nu se pot cauta inca donatori neinruditi, i-a rugat pe colegii de la registrul german sa gaseasca un donator in tara lor. Si l-au gasit. Nu i-au cerut bani, desi costurile ajung uneori pana la 40.000 de euro. Familia a platit doar recoltarea si transportul celulor in tara.

Pentru Cezar, a mai dus o lupta. Avea nevoie de medicamentele post transplant care sunt foarte scumpe. Ca sa faca rost de ele, a apelat din nou, tot la straini. "Iti vine sa si plangi - spune doctorita - medicamente de 5.000 de euro ne-au fost trimise prin posta rapida pentru copilul acesta." Margit Serban, medic primar oncopediatrie, lacrimeaza des si se scuza pentru asta. Crede ca e semn de slabiciune. Pentru mama lui Cezar, e un nou semn de bunatate.

Drama acestei mame ii aminteste de drama ei. Pentru ca, desi putini stiu, Margit Serban ascunde o poveste. Povestea unei mame cu sufletul spart in mii de bucati, o mama care duce cu ea cea mai grea povara a unui om: aceea de a supravietui copilului sau. Vorbeste putin despre asta. Aproape deloc. Pentru fiecare cuvant o intoarcce in urma cu 18 ani cand fiul ei s-a prapadit intr-un tragic accident. "Dupa aproape doua luni de jale, in cele din urma a trebuit sa ma intorc la serviciu si credeam ca n-o sa mai pot sa vad copii. Dar din prima zi a intoarcerii mele mi-am dat seama ca locul meu este acolo si ca trebuie sa ma straduiesc si sa feresc alte mame sa ajunga in situatia mea."

Si-a repetat misiunea in fiecare zi. Aproape obsesiv. "Dupa aceasta tragedie, mi-am dat seama ca lucrurile sunt aranjate in asa fel incat ceea ce ti se pare la un moment dat ca e o povara grea pe care nu poti sa o duci de fapt devina modalitatea de supravietuire."

Ca sa poata sa-si aline durerea cumplita, sotul ei, profesorul Viorel Serban, renumit diabetolog, si-a propus la scurt timp de la moartea fiului sa ridice in memoria lui un spital pentru copii si tineri cu diabet si hemoficilie, acum Fundatia Cristian Serban. Profesorul Serban isi imagina un spital-scoala in care pacientii sa invete cum sa-si faca corect tratamentul acasa. Un proiect unic in Europa centrala si de est, un plan care ar fi insemnat pentru cei ajungeau acolo ani buni de viata in plus.

Dupa cinci ani de munca, spitalul purtand numele fiului lor, Cristian Serban, a fost inaugurat si, mai mult, a fost introdus in circuitul public, pentru ca toti cei care ajung acolo sa primeasca tratament gratuit. In curand va fi data in folosita o noua clinica pentru bolnavii cu handicap ce sufera de hemofilie.

Dupa trei ani de la inaugurarea centrului de la Buzias, in 2000, Margit Serban a mai reusit o performanta. A ridicat, de la zero, o clinica de oncopediatrie, convingand strainii sa investeasca in planurile ei. "Ne aflam intr-o cladire care este parter plus trei etaje, ridicata de austrieci, numai dupa ce au fost prin toata tara si au fost convinsi de dorinta noastra de dorinta performanta." Asadar, cu ajutor din Austria, Germania si Italia, a ridicat in doar patru luni un centru pentru mamele care stau cu copiii in spital, in care pot sa doarma peste noapte.

In spital, Margit Serban e o legenda vie. Are un raspuns pentru toata lumea si toata lumea umbla dupa raspunsurile ei. Atunci cand o cauti, o gasesti la spital. Am ajuns la ea intr-o zi de duminica, si-am gasit-o in cabinet. Vine prima si uneori pleaca ultima. A muncit mult, dar n-a strans averi. Toti banii lor au fost investiti in spitalul ce poarta numele copilului lor. Ar fi putut sa castige mai mult, dar pentru asta ar fi trebuit sa-si incalce un principiu. Spune ca viata ei arata la fel in fiecare zi, un perpetum mobile, oprit din cand in cand de zambetul unui copil vindecat, sau de lacrimile unei mame.

In urma cu 11 luni, fetita Sara era supusa unui transplant cu celule stem prelevate de la fratele ei mai mic, Iosif, iar cea care o salva de la moarte era Margit Serban. Azi, fetita e sanatoasa si se joaca fericita pe holurile spitalului. Sara si fiecare copil salvat de la moarte ii dau doctoritei puterea sa mearga mai departe. N-are cinismul oamenilor in alb, ce-si numesc pacientii - cazuri. Simte drama fiecare mame ce-si pierde copilul, si traieste prin fiecare suflet salvat.

Margit Serban a reusit sa transforme o drama personala intr-o misiune pe care a dus-o la bun sfarsit. Inca mai cauta leacul pentru durerea mamei ce-si pierde copilul, dar stie ca nu-l va gasi. Insa pentru munca ei, pentru fiecare zi petrecuta alaturi de bolnavi, pentru marele merit de a-si urma calea, merita un Jos Palaria!