MEMORIA CARTII POSTALE/ Gheorghiu-Dej, preferatul lui Stalin
Autor:
Calin Hentea
05.01.2010
Desi a detinut functia de presedinte al
Consiliului de Stat doar in ultimii patru ani ai vietii, iar pe cea
de presedinte al Consiliului de Ministri din 1952 până in 1955,
muncitorul electrician Gheorghe Gheorghiu-Dej (cu patru clase
primare si trei industriale) a fost cel care a condus de fapt
statul român din clipa in care Stalin si-a arătat, in mai 1952,
preferinta pentru el.
Era o preferinta in defavoarea
"triumviratului deviationist de dreapta" Ana Pauker, Vasile Luca si
Teohari Georgescu, alături de care Dej trebuise să impartă puterea
in stat după ce fusese ales secretar general al PCR la 21 octombrie
1945, tot ca urmare a indicatiilor lui Stalin.
Gheorghiu-Dej se afirmase ca
unul dintre principalii organizatori ai grevei ceferistilor de la
Uzinele Grivita, din 1933, pentru care fusese judecat si condamnat
la 12 ani de muncă silnică, evadând cu ajutorul avocatului comunist
Ion Gheorghe Maurer, cu putin inainte de 23 august
1944.
In ciuda aparentelor de bonomie
si modestie, Dej a fost obsedat de putere si complexat de
intelectuali, ceea ce explică implicarea decisivă atât in executia
lui Stefan Foris (fost secretar general al partidului) in 1946, cât
si in arestarea, judecarea si executarea intelectualului Lucretiu
Pătrăscanu, in 1954.
S-a sprijinit in acapararea si
exercitarea puterii absolute pe Securitatea condusă de Pintilie
Bodnarenko si Alexandru Nicolschi, declansând mai multe valuri de
teroare soldate cu ani grei de deportare, muncă silnică, inchisoare
pentru sute de mii de români, fie acestia fosti oameni politici,
potentiali rivali, intelectuali dizidenti sau tărani ce se
impotriveau colectivizării fortate.
După destalinizarea incepută de
Hrusciov in URSS, stalinist convins fiind, Gheorghiu-Dej s-a opus
unui proces similar in România si a adoptat un joc politic dublu,
de cvasiindependentă fată de Moscova si apropiere de Occident,
concomitent cu mentinerea represiunii in tară. Astfel, el a respins
planul Valev si a fortat industrializarea tării, a initiat
(sprijinit de Ion Gheorghe Maurer) contacte si acorduri economice
si comerciale cu Occidentul si mai ales cu SUA (pentru care R.P.
România a devenit un taste case).
Stăpân pe situatia politică din
tară, Gheorghe Gheorghiu-Dej a permis la inceputul anilor 60 unele
acte de liberalizare in domeniul culturii prin publicarea unor
texte marxiste până atunci cenzurate, schimburi culturale cu tări
occidentale (cărti, filme, ziare, teatru, turism) si chiar
incetarea bruierii unor posturi de radio occidentale.
Cele mai cunoscute acte ale sale
rămân deportarea in Bărăgan si Moldova a tăranilor din Banat,
deschiderea Canalului Dunăre - Marea Neagră ca loc de calvar si
martiraj pentru zeci de mii de detinuti politici, "Declaratia din
aprilie" 1964 cu privire la problemele miscării comuniste si
muncitoresti internationale, prin care a fost oficializată politica
de distantare fată de Moscova, precum si gratierea unui mare număr
de detinuti politici in 1963 si 1964, atunci când se simtea sigur
pe stabilitatea regimului său.
CALIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginer politehnist (1983) si doctor (Magna cum Laude) in stiinte militare, a fost ofiter in cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalist militar de televiziune si presa scrisa si apoi ca ofiter specialist in operatii psihologice in cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO in Kosovo si Afganistan. A publicat mai multe volume despre propaganda, razboi mediatic si istorie militara in România si Statele Unite. Din 2008 este colaborator al "Ziarului de Duminica" si revistei "Flacara".