MEMORIA CARTII POSTALE/ Gheorghiu-Dej, preferatul lui Stalin

Autor: Calin Hentea 05.01.2010
Desi a detinut functia de presedinte al Consiliului de Stat doar in ultimii patru ani ai vietii, iar pe cea de presedinte al Consiliului de Ministri din 1952 până in 1955, muncitorul electrician Gheorghe Gheorghiu-Dej (cu patru clase primare si trei industriale) a fost cel care a condus de fapt statul român din clipa in care Stalin si-a arătat, in mai 1952, preferinta pentru el.
Era o preferinta in defavoarea "triumviratului deviationist de dreapta" Ana Pauker, Vasile Luca si Teohari Georgescu, alături de care Dej trebuise să impartă puterea in stat după ce fusese ales secretar general al PCR la 21 octombrie 1945, tot ca urmare a indicatiilor lui Stalin.
Gheorghiu-Dej se afirmase ca unul dintre principalii organizatori ai grevei ceferistilor de la Uzinele Grivita, din 1933, pentru care fusese judecat si condamnat la 12 ani de muncă silnică, evadând cu ajutorul avocatului comunist Ion Gheorghe Maurer, cu putin inainte de 23 august 1944.
In ciuda aparentelor de bonomie si modestie, Dej a fost obsedat de putere si complexat de intelectuali, ceea ce explică implicarea decisivă atât in executia lui Stefan Foris (fost secretar general al partidului) in 1946, cât si in arestarea, judecarea si executarea intelectualului Lucretiu Pătrăscanu, in 1954.
S-a sprijinit in acapararea si exercitarea puterii absolute pe Securitatea condusă de Pintilie Bodnarenko si Alexandru Nicolschi, declansând mai multe valuri de teroare soldate cu ani grei de deportare, muncă silnică, inchisoare pentru sute de mii de români, fie acestia fosti oameni politici, potentiali rivali, intelectuali dizidenti sau tărani ce se impotriveau colectivizării fortate.
După destalinizarea incepută de Hrusciov in URSS, stalinist convins fiind, Gheorghiu-Dej s-a opus unui proces similar in România si a adoptat un joc politic dublu, de cvasiindependentă fată de Moscova si apropiere de Occident, concomitent cu mentinerea represiunii in tară. Astfel, el a respins planul Valev si a fortat industrializarea tării, a initiat (sprijinit de Ion Gheorghe Maurer) contacte si acorduri economice si comerciale cu Occidentul si mai ales cu SUA (pentru care R.P. România a devenit un taste case).
Stăpân pe situatia politică din tară, Gheorghe Gheorghiu-Dej a permis la inceputul anilor 60 unele acte de liberalizare in domeniul culturii prin publicarea unor texte marxiste până atunci cenzurate, schimburi culturale cu tări occidentale (cărti, filme, ziare, teatru, turism) si chiar incetarea bruierii unor posturi de radio occidentale.
Cele mai cunoscute acte ale sale rămân deportarea in Bărăgan si Moldova a tăranilor din Banat, deschiderea Canalului Dunăre - Marea Neagră ca loc de calvar si martiraj pentru zeci de mii de detinuti politici, "Declaratia din aprilie" 1964 cu privire la problemele miscării comuniste si muncitoresti internationale, prin care a fost oficializată politica de distantare fată de Moscova, precum si gratierea unui mare număr de detinuti politici in 1963 si 1964, atunci când se simtea sigur pe stabilitatea regimului său.

CALIN HENTEA (n. 2 mai 1958), inginer politehnist (1983) si doctor (Magna cum Laude) in stiinte militare, a fost ofiter in cadrul M.Ap.N. (1986-2008), lucrând ca jurnalist militar de televiziune si presa scrisa si apoi ca ofiter specialist in operatii psihologice in cadrul NATO. A efectuat misiuni NATO in Kosovo si Afganistan. A publicat mai multe volume despre propaganda, razboi mediatic si istorie militara in România si Statele Unite. Din 2008 este colaborator al "Ziarului de Duminica" si revistei "Flacara".