LA FRONTIERA ISTORIEI/ Un cronicar al Bucurestiului fantast: Radu Tudoran
Autor:
Majuru Adrian Aurel
05.01.2010
Bucurestiul fantast este orasul sfarsitului de
mileniu; mereu altfel, cu fiecare inceput de veac, inmanusat cu
idealuri cumpanite si intoarse spre un viitor adesea
nesigur.
O adevarata cascada
de mode, gusturi, gesturi, tipologii umane, apucaturi, reusite sau
dezastre traite in insingurari nefiresti, toate acestea au
remodelat Bucurestiul atunci cand locuitorii lui de tot felul au
rupt ultima fila a anului 1899. A inceput a se naste un alt
Bucuresti sufletesc, cu primele manifestari publice ale
feministelor, imbracate in noua moda apuseana - pantalonii stransi
pe pulpa - si alergate pe Calea Victoriei de barbatii aflati din
intamplare in calea lor; ce nerusinare!
O reconstituire a unui Bucuresti
fantast, imagine aflata candva in trecutul sau sufletesc, imagine
care a reusit sa respire intr-o succesiune de romane, traite si
scrise de un personaj fantast prin propria-i istorie, Radu Tudoran.
Este un drum de initiere printr-un joc de destine aparent anonime
care-si povestesc traseele trecute precum si pe cele gandite si
pastrate pentru un viitor indoielnic. Sapte romane compun aceasta
cronica a Bucurestiului fantast, o cronica despre transfigurarile
unui oras forfecat de doua mari razboaie si prabusit precum
Titanicul in malul social al inversarilor de valori petrecute dupa
1945. Astfel, case, oameni si strazi traiesc simultan variate
transfigurari in numai cincizeci de ani; cincizeci de ani in care
Bucurestiul fantast, acela la care visam sa-l retraim prin colturi
de strada sau camera de bloc, a exisat cu adevarat in sufletul unui
scriitor de mare initiere literara. Radu Tudoran face si o
descriere amanuntita a evolutiei sufletelor basculate in mizerii si
traume cotidiene pentru ca, apoi, o revenire aproape spectaculara
la normal, la fantastul visat de noi, cei de acum, pentru ca
finalmente sa urmeze iremediabila prabusire in mizerie si uitare,
adica in ignoranta si subcultura proletara.
Inceputul de secol XX il aflam
in "Casa Domnului Alcibiade", iar cataclismul marelui
razboi, in "Retragerea fara torte". Sfortarile de
revenire, reusite cu mari neajunsuri, le aflam in romanul
"Iesirea la mare", pentru a-si gasi implinirea in
"Victoria neinaripata". Ultimii ani de liniste aparenta ai
Bucurestiului fantast sunt traiti in romanul "Privighetoarea de
ziua", pentru ca inceputul declinului sa fie parcurs prin
romanul "O suta una lovituri de tun". Lovituri care
au criogenizat Bucurestiul, in timp ce supravietuitorii s-au trezit
traind "Sub zero grade". Cum se poate trai intr-o astfel de
atmosfera, intr-un astfel de oras? Sau cum poate arata un oras
murind? "Era vremea cand incepusera arestarile; pe baza unor
denunturi sau a unor banuieli, oameni nevinovati erau scosi din
asternut noaptea si dusi in locuri necunoscute. (…) Asemenea stare,
prelungita cu anii, a lasat urme dezatruoase; niciodata de atunci
inainte, nici chiar in momente de satisfactie si bucurie, nu am
putut sa ma socotesc om liber" (pp. 69-70). Era vremea "oamenilor
noi", smecherii ajunsi la putere care "urandu-i pe oamenii de
cultura, voiau sa coboare intreg poporul la nivelul lor, spre a nu
se mai simti in inferioritate. Un titrat isi gasea cu greu un post
corespunzator studiilor sale si era mult mai prost platit decat cei
care munceau cu bratele" (pp.72-73).
Apoi, sa nu uitam ca "in anumite
zile din saptamâna, decretate de primarie, nu era voie sa mananci
carne; asta nu insemna ca in zilele celelalte, de dulce, puteai
gasi carne la macelarie" (p. 203); "foametea punea oamenii pe
drumuri, mergeau sute de km in trenuri aglomerate, pe scari, pe
tampoane (precum in Hindustan, n.m.), pe acoperisul
vagoanelor, ca sa se intoarca vlaguiti cu o desaga de malai sau de
faina" (p. 356). Era orasul unde un "cizmar necalificat avea doua
doctorate, unul in istorie si altul in stiinte economice, sau
academician doctor inginer docent cu trei clase primare" (p. 383)
si aceasta in "indiferenta majoritatii, care dormea linistita pe
salteaua ei moale" (p. 79) precum astazi, in plina disolutie
sociala. Se nastea o lume noua care a produs primele manele, prin
1945-1946, urlate de "o tata in talcioc", nevasta unui tigan
mustacios, "murdarind tot ce daduse lumii Chopin si Debussy" (p.
303) Era perioada cand casele se luau cu japca (astazi pastrate
cu orice pret de nepotii celor in discutie, n.m.): "in toamna
lui 1945, pe Stefania o evacuara din casa, de unde nu putu sa-si ia
decat o parte dintre lucrurile personale. In locul ei se muta un
personaj important dupa semne; intâmplator, masina pe care o avea
la dispozitie ziua si noaptea era Stuebakerul rosu al lui Dinu
Persu, confiscat impreuna cu toata averea" (p. 312).
Era perioada cand unele diplome
de studii se luau "pe puncte", adica pe baza unei ingaduinte
sociale, ca un supliment la punctele pentru imbracaminte. S-a
umplut tara atunci de ingineri "pe puncte", de profesori si vai! -
chiar de medici cu studii reduse, recompensare a devotamentului
fata de clasa muncitoare. "Daca lucrurile merg prost astazi, sa nu
se mire nimeni - prea multi conducatori politici care ies in
fruntea altora si-au facut cariera pe puncte" (p. 355,vezi "Hagi
al finantelor", n.m.).
Cu decembrie 1947,
"se putea vedea o clasa in curs de saracire, in timp ce o alta
clasa o absorbea, chivernisindu-se"; clasa nou nascuta si-a luat
automobile mult mai luxoase decat clasa invinsa. Si mult mai
numeroase… Incetand sa mai umble pe jos, componentii ei au inceput
sa se ingrase. Grasimea a fost un stil al vremii si, daca unii n-au
dobândit-o, cauza au fost glandele endocrine, nu sobrietatea".
Daca sunt asemanari
intre aceste realitati ale anilor 1945-1955 si cele ale vremurilor
pe care le traim, asa puteti afla raspunsul de ce a disparut
Bucurestiul fantast si traim intr-o perpetua periferie umana si
istorica. Iar in curand, antropologica.
ADRIAN MAJURU (n. 1968)
este cercetator la Muzeul Municipiului Bucuresti si coordoneaza
Muzeul Dr. Nicolae Minovici. Este autorul mai mulor carti despre
Bucuresti, precum Bucurestiul mahalalelor sau periferia ca mod
de existenta si Bucuresti. Povestea unei geografii
umane. In sfera preocuparilor sale se afla si zona de
underground social urban. In sprijinul celor care studiaza acest
domeniu din perspectiva antropologica, a editat lucrari cu referire
la cersetorie, delincventa, vagabondaj, sinucidere, nebunie,
prostitutie, incepand cu anul 2005. Intre alte titluri publicate,
amintim aici selectiv Copilaria la romani, Familia
Minovici - univers spiritual si Destin valah in ilustratii
si 101 texticulete. In prezent, coordoneaza seriile
"Antropologia urbana" si "Periferii nocturne" la Editura Paralela
45.