LA FRONTIERA ISTORIEI/ Un cronicar al Bucurestiului fantast: Radu Tudoran

Autor: Majuru Adrian Aurel 05.01.2010
Bucurestiul fantast este orasul sfarsitului de mileniu; mereu altfel, cu fiecare inceput de veac, inmanusat cu idealuri cumpanite si intoarse spre un viitor adesea nesigur.
O adevarata cascada de mode, gusturi, gesturi, tipologii umane, apucaturi, reusite sau dezastre traite in insingurari nefiresti, toate acestea au remodelat Bucurestiul atunci cand locuitorii lui de tot felul au rupt ultima fila a anului 1899. A inceput a se naste un alt Bucuresti sufletesc, cu primele manifestari publice ale feministelor, imbracate in noua moda apuseana - pantalonii stransi pe pulpa - si alergate pe Calea Victoriei de barbatii aflati din intamplare in calea lor; ce nerusinare!
O reconstituire a unui Bucuresti fantast, imagine aflata candva in trecutul sau sufletesc, imagine care a reusit sa respire intr-o succesiune de romane, traite si scrise de un personaj fantast prin propria-i istorie, Radu Tudoran. Este un drum de initiere printr-un joc de destine aparent anonime care-si povestesc traseele trecute precum si pe cele gandite si pastrate pentru un viitor indoielnic. Sapte romane compun aceasta cronica a Bucurestiului fantast, o cronica despre transfigurarile unui oras forfecat de doua mari razboaie si prabusit precum Titanicul in malul social al inversarilor de valori petrecute dupa 1945. Astfel, case, oameni si strazi traiesc simultan variate transfigurari in numai cincizeci de ani; cincizeci de ani in care Bucurestiul fantast, acela la care visam sa-l retraim prin colturi de strada sau camera de bloc, a exisat cu adevarat in sufletul unui scriitor de mare initiere literara. Radu Tudoran face si o descriere amanuntita a evolutiei sufletelor basculate in mizerii si traume cotidiene pentru ca, apoi, o revenire aproape spectaculara la normal, la fantastul visat de noi, cei de acum, pentru ca finalmente sa urmeze iremediabila prabusire in mizerie si uitare, adica in ignoranta si subcultura proletara.
Inceputul de secol XX il aflam in "Casa Domnului Alcibiade", iar cataclismul marelui razboi, in "Retragerea fara torte". Sfortarile de revenire, reusite cu mari neajunsuri, le aflam in romanul "Iesirea la mare", pentru a-si gasi implinirea in "Victoria neinaripata". Ultimii ani de liniste aparenta ai Bucurestiului fantast sunt traiti in romanul "Privighetoarea de ziua", pentru ca inceputul declinului sa fie parcurs prin romanul "O suta una lovituri de tun". Lovituri care au criogenizat Bucurestiul, in timp ce supravietuitorii s-au trezit traind "Sub zero grade". Cum se poate trai intr-o astfel de atmosfera, intr-un astfel de oras? Sau cum poate arata un oras murind? "Era vremea cand incepusera arestarile; pe baza unor denunturi sau a unor banuieli, oameni nevinovati erau scosi din asternut noaptea si dusi in locuri necunoscute. (…) Asemenea stare, prelungita cu anii, a lasat urme dezatruoase; niciodata de atunci inainte, nici chiar in momente de satisfactie si bucurie, nu am putut sa ma socotesc om liber" (pp. 69-70). Era vremea "oamenilor noi", smecherii ajunsi la putere care "urandu-i pe oamenii de cultura, voiau sa coboare intreg poporul la nivelul lor, spre a nu se mai simti in inferioritate. Un titrat isi gasea cu greu un post corespunzator studiilor sale si era mult mai prost platit decat cei care munceau cu bratele" (pp.72-73).
Apoi, sa nu uitam ca "in anumite zile din saptamâna, decretate de primarie, nu era voie sa mananci carne; asta nu insemna ca in zilele celelalte, de dulce, puteai gasi carne la macelarie" (p. 203); "foametea punea oamenii pe drumuri, mergeau sute de km in trenuri aglomerate, pe scari, pe tampoane (precum in Hindustan, n.m.), pe acoperisul vagoanelor, ca sa se intoarca vlaguiti cu o desaga de malai sau de faina" (p. 356). Era orasul unde un "cizmar necalificat avea doua doctorate, unul in istorie si altul in stiinte economice, sau academician doctor inginer docent cu trei clase primare" (p. 383) si aceasta in "indiferenta majoritatii, care dormea linistita pe salteaua ei moale" (p. 79) precum astazi, in plina disolutie sociala. Se nastea o lume noua care a produs primele manele, prin 1945-1946, urlate de "o tata in talcioc", nevasta unui tigan mustacios, "murdarind tot ce daduse lumii Chopin si Debussy" (p. 303) Era perioada cand casele se luau cu japca (astazi pastrate cu orice pret de nepotii celor in discutie, n.m.): "in toamna lui 1945, pe Stefania o evacuara din casa, de unde nu putu sa-si ia decat o parte dintre lucrurile personale. In locul ei se muta un personaj important dupa semne; intâmplator, masina pe care o avea la dispozitie ziua si noaptea era Stuebakerul rosu al lui Dinu Persu, confiscat impreuna cu toata averea" (p. 312).
Era perioada cand unele diplome de studii se luau "pe puncte", adica pe baza unei ingaduinte sociale, ca un supliment la punctele pentru imbracaminte. S-a umplut tara atunci de ingineri "pe puncte", de profesori si vai! - chiar de medici cu studii reduse, recompensare a devotamentului fata de clasa muncitoare. "Daca lucrurile merg prost astazi, sa nu se mire nimeni - prea multi conducatori politici care ies in fruntea altora si-au facut cariera pe puncte" (p. 355,vezi "Hagi al finantelor", n.m.).
Cu decembrie 1947, "se putea vedea o clasa in curs de saracire, in timp ce o alta clasa o absorbea, chivernisindu-se"; clasa nou nascuta si-a luat automobile mult mai luxoase decat clasa invinsa. Si mult mai numeroase… Incetand sa mai umble pe jos, componentii ei au inceput sa se ingrase. Grasimea a fost un stil al vremii si, daca unii n-au dobândit-o, cauza au fost glandele endocrine, nu sobrietatea".
Daca sunt asemanari intre aceste realitati ale anilor 1945-1955 si cele ale vremurilor pe care le traim, asa puteti afla raspunsul de ce a disparut Bucurestiul fantast si traim intr-o perpetua periferie umana si istorica. Iar in curand, antropologica.

ADRIAN MAJURU (n. 1968) este cercetator la Muzeul Municipiului Bucuresti si coordoneaza Muzeul Dr. Nicolae Minovici. Este autorul mai mulor carti despre Bucuresti, precum Bucurestiul mahalalelor sau periferia ca mod de existenta si Bucuresti. Povestea unei geografii umane. In sfera preocuparilor sale se afla si zona de underground social urban. In sprijinul celor care studiaza acest domeniu din perspectiva antropologica, a editat lucrari cu referire la cersetorie, delincventa, vagabondaj, sinucidere, nebunie, prostitutie, incepand cu anul 2005. Intre alte titluri publicate, amintim aici selectiv Copilaria la romani, Familia Minovici - univers spiritual si Destin valah in ilustratii si 101 texticulete. In prezent, coordoneaza seriile "Antropologia urbana" si "Periferii nocturne" la Editura Paralela 45.