CTP despre ziaristii de dupa '89: Duplicitatea, oportunismul, chiar fripturismul n-au fost considerate niciodata pacate capitale in Romania

Am ajuns in presa in ianuarie 1990, tarat de o femeie pe culoarele sediului "Scanteii". Dand cu ochii de stelele in cinci colturi si de secerile cu ciocane basoreliefate pe pereti, ma smuceam ca sa fac cale-ntoarsa la fiecare cativa metri. Ea a rezistat. Si nu erau numai simbolurile comuniste. Holul lung si cufundat intr-o penumbra verzuie, radioactiva, gemand de tacere, o tacere vie, strivitoare, te imbrancea sa mergi in genunchi pana la biroul redactorului-sef. Acolo, odata ce deschideai usa, dadeai cu ochii de biroul propriu-zis la vreo 15 m distanta, incaperea fiind inalta de aproape 5 m. Totul era gandit sa te cocoseze.

Ziarele comuniste se reciclasera peste noapte, practic cu aceiasi oameni in redactii. Cu naturalete, ziaristi care pana ieri omagiasera familia Ceausescu, laudasera distrugerea satelor si ii infierasera pe "huliganii" de la Timisoara, vorbeau acum despre grozaviile dictaturii si binefacerile democratiei. Duplicitatea, oportunismul, chiar fripturismul n-au fost considerate niciodata pacate capitale in Romania.

Despre ziaristii reciclati si despre cum s-au "adaptat" ziarele comuniste curentului capitalist cititi intr-un editorial scris de Cristian Tudor Popescu pe www.gandul.info.