Pariul lui James Cameron: Ce aduce anul 2154 in constelatia Alpha Centauri
Autor:
Andreea Chiriac Hentea
13.01.2010
Un
miliard de dolari incasari la nivel international in primele 17
zile de la lansare. Este cel mai spectaculos record - dar nu
singurul - al filmului Avatar, primul lungmetraj de fictiune
al lui James Cameron dupa Titanic.
Asadar, Avatar a obtinut,
in SUA si Canada, 27 de milioane de dolari in prima zi de difuzare
si 77.025.481 USD in primul sau weekend pe ecrane. La nivel
international, filmul a câstigat 232.180.000 $ in primul weekend -
plasându-se pe locul 9 din punctul de vedere al incasarilor in
primele trei zile de rulare obtinute vreodata de o productie
cinematografica si pe primul loc la categoria veniturilor obtinute,
in aceeasi perioada, de un film care nu face parte dintr-o
franciza.
In trei saptamâni de la lansare,
datorita incasarilor pe plan mondial, Avatar a devenit al
doilea film profitabil din istorie dupa
Titanic.
Ce se afla, insa, in spatele
acestor performante si recorduri carora, probabil, li se adauga
altele, in vreun colt al lumii, chiar in clipa de fata? La fel ca
in Titanic, Cameron ne livreaza un spectacol grandios, de
dimensiuni capabile sa infrânga chiar retinerile celui mai sceptic
spectator si sa acceseze, sustiunut, fondul sau
emotional.
Daca regizorul a pornit insa, in
filmul precedent, de la o tragedie reala, aici el face pasul total
in teritoriul fanteziei si ne invita sa ne lasam subjugati de vraja
alaturi de el. Pentru ca, in fond, Avatar este verificarea
disponibilitatii noastre de-a ne (mai) lasa captivati in fata unui
basm. Pâna la urma, Cameron - care visa din copilarie la un
asemenea film si isi umplea caietele de scoala cu desene ale
eroilor sai - si toata echipa filmului, care a depus eforturi
uriase sa creeze lumea magica de pe Pandora (50 de ore de munca
necesare crearii fiecarui cadru), au reusit performanta de-a ne
prezenta un univers uluitor si de-a ne transporta fara efort in el.
Nici nu mai conteaza, in clipa in care te afli in sala, ca povestea
in sine e de-a dreptul simplista, ca dialogurile sunt rudimentare,
iar mesajul ecologist - evident si previzibil.
Cameron pune in scena un razboi
spatial care se petrece in anul 2154, pe o planeta din constelatia
Alpha Centauri. Conflictul e vechi de când lumea. Eroii negativi
vin sa invadeze lumea celor pozitivi, sa-i alunge de pe pamântul
lor si sa le distruga credinta, pentru a le lua in stapânire
teritoriul, cu toate resursele lui aducatoare de prosperitate.
Faptul ca distrugatorii sunt inarmati cu tehnologie
ultraperformanta, iar "cotropitii" sunt in perfecta comuniune cu
natura, traind conform unui panteism naiv, dar delicat ilustrat de
Cameron, trimite direct catre ingrijorarile ecologiste cu privire
la planeta. Cei care vad in Avatar in primul rând un mesaj
ecologist nu-l evalueaza insa gresit ca semnificatie, ci ca
amploare. Pentru ca nu mesajele au rost si rol aici, oricât de
asumate si vizibile sunt, ci farmecul pe care regizorul stie sa-l
dea povestirii. Ca intotdeauna in cinema, conteaza cum se spune
povestea, iar la acest capitol Cameron ne lasa cu gura cascata.
Odata intrati - impreuna cu eroul Jake Sully, imbracat in pielea
unei fapturi Na'vi - in atmosfera misterioasa a Pandorei, unde
creaturile, culorile, sunetele, luminile, umbrele formeaza o
intreaga lume de basm, cu fapturi inalte, agile si albastre, care
aluneca pe liane, vâneaza si se strecoara, printr-o flora si fauna
nemaivazute, cu insecte fosforescente si flori uriase si
ultrasensibile, prin perdele de lumina, o lume cu munti suspendati
si fapturi zburatoare ce amintesc de dragoni, cu legi nescrise,
care exercita insa o putere formidabila asupra fapturilor ce o
populeaza, suntem de-a dreptul fermecati. Iar faptul ca aceste
creaturi si lumea lor te absorb complet pe tine, cel aflat pe
scaunul din sala de cinema, evocându-ti o multime de carti si filme
ale copilariei si adolescentei, de la Cartea junglei la
Calatorie spre centrul Pamântului, de la Razboiul
stelelor la Pocahontas si Winnetou, inseamna ca
regizorul si-a atins scopul, iar tu, adultul coplesit de griji si
inghesuit prin autobuze in drumul spre serviciu, nu ti-ai uitat de
tot copilaria.
Asa ca pariul facut de Cameron e
câstigat, iar magia functioneaza in cele 162 de minute de rulare.
Iar toate argumentele logice care, pe de alta parte, stau in
picioare si ne spun, rational, ca Avatar este doar cea mai
ambitioasa performanta de pâna acum in materie de efecte speciale
si ca, neindoielnic, va ramâne un punct de referinta pentru filmul
de gen, dar nu trebuie nicidecum luat mult prea in serios in alte
privinte, nu pot sterge bucuria pe care o simtim in sala,
participând cu tot sufletul, copilareste, la asemenea basm, si
redescoperind in noi ceva extrem de pretios.
Avatar.
Producţie SUA, 2009. Regia: James
Cameron. Cu:Sam Worthington, Zoe Saldana, Sigourney Weaver,
Giovanni Ribisi, Stephen Lang, Michelle Rodriguez, Joel Moore.
Premiera: 18 decembrie. Distribuit de: Odeon Cineplex.
ANDREEA-LAURA CHIRIAC (n. 21 ianuarie 1970, Bucuresti), absolventa (1994) a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea Bucuresti. A fost redactor cultural la "Tineretul Liber", "Cotidianul" si "Ziarul de Duminica", specializându-se in critica de film, semnând si in publicatii de specialitate precum "Pro Cinema", "Re:publik", "Apropo", "ProTV Magazin", "The One", "Playboy". A facut parte din staff-ul TIFF - editiile din 2007 si 2008 - ca redactor principal al caietului festivalului. Din 2009 colaboreaza tot la o rubrica de film la Radio România Cultural.