CRONICA DE TEATRU/ Tennessee Williams, vedere de pe scena si din biblioteca (I)

Autor: Cristina Modreanu 20.01.2010
Motto: "O piesa de teatru e supusa gusturilor atâtor oameni si succesiunilor atâtor conditii, care pot fi schimbate sau nu, si atâtor interpretari, uimitor de variabile, ale celor carora le este destinata, incât e de mirare ca autorul nu cade intr-un incurabil vertij sau nu se arunca, definitiv, intr-o gaura de serpi si de nebunie." (Tennessee Williams - "Memoriile unui crocodil")
Cartea "Memoriile unui crocodil" tradusa de Antoaneta Ralian si publicata de Editura Minerva, a fost lansata la finele anului trecut inaintea premierei cu piesa "Doamna noastra din Pascagoula" (in original "A House Not Meant to Stand") de Tennessee Williams, o productie a Teatrului Mic. Desi atât spectacolul, cât si volumul de memorii aveau "ingrediente" de calitate, cartea, iar nu spectacolul, ramâne adevaratul eveniment.
Cartea. Despre carte am aflat intâmplator, trecând prin Târgul Gaudeamus in graba: incercând sa evit aglomeratia extrema, am zarit-o in fata unui stand pe Eugenia Voda vorbind cu entuziasm. Apropiindu-ma, am descoperit-o, asezata pe un scaun micut, ca si cum ar fi vrut sa iasa din vizorul public, pe Antoaneta Ralian, aceasta minune a traducerii din limba engleza, care, de fiecare data când transpune o carte in româneste, pare sa o rescrie, dând cititorului o opera cât se poate de vie. Nu s-a scris si nu s-au spus destule despre ce inseamna Antoaneta Ralian pentru conectarea noastra cu literatura engleza, nici despre "Biblioteca Ralian" construita in decenii - traducerile marilor romane ale literaturii engleze si americane. Abia dupa 1990, când piata traducerilor a fost invadata de mici "intreprinzatori" care faceau de neinteles operele traduse, am devenit cu totii mai constienti de importanta priceperii traducatorului - un fel de vrajitor ce stapâneste arta de a deveni invizibil, ascuns in fibra scriiturii celui pe care il aduce intr-o noua limba. "Invizibila" Antoaneta Ralian a tradus memoriile lui Tennessee Williams, personaj complex si inselator, capabil sa-si reinventeze propria viata transformând-o in fictiune. De fapt, cum spune el insusi, aceasta ii este meseria: "Ce altceva inseamna profesiunea mea decât a trai si a transpune tot ce traiesc in povestiri si piese de teatru si, acum, in cartea asta?"
"Cartea asta", adica memoriile aparute in 1975 (cu ani buni inainte ca dramaturgul sa plece dintre noi, in 1983) a fost scrisa exclusiv din considerente materiale, asa cum autorul recunoaste de la bun inceput. Pe masura ce intra insa in acest joc menit sa-i aduca bani intr-un moment nu prea prosper din viata (o viata din care nu au lipsit asemenea momente, in ciuda succesului pieselor si scenariilor autorului), Ten, cum i se spune de cei apropiati, devine pasionat de joc. Sedus de ideea de a-si aminti, se intoarce in trecut cautând momentele din care s-ar putea face o povestire si le combina apoi cu reflectii produse in momentul scrierii cartii, un moment in care declinul succesului sau incepuse deja, iar frustrarea produsa de rarele montari incepea sa creasca. Treptat regasim in amintirile aduse in pagina atmosfera si temele din piesele lui celebre - sufocarea din casa parinteasca, pe care o si paraseste de indata ce i se ofera ocazia, iubirea pentru sora lui, Rose, care va fi mai târziu internata cu diagnosticul de schizofrenie, tensiunea dintre el si mama lui, o femeie cvasiautoritara pe care o invinuieste de declinul psihic al lui Rose, anxietatile lui, aparute foarte devreme, pe fondul inclinatiilor sexuale de neadmis in societatea purista din Sud, unde a crescut. Aventurile personale si cele din teatru, primul agent si prima montare, gustul trecator al succesului si tensiunile din culise, intreaga epoca - anii 50-70 - ne apar sub ochi desenate in fuga de un grafician atent nu la detalii, ci la stilistica intregului. Ten ne apare azi ca un tip care facea eforturi pentru a fi "cool", sau "hype" cum spun americanii, deopotriva autentic in pornirea lui de a scrie si de a capta in scrisul lui toate contorsiunile interioare ale individului sortit sa fie singur, captiv in propria-i piele (spre deosebire de Arthur Miller, scriitorul militant, Williams se intoarce spre lumea interioara a individului din care face aproape un fetis) dar si fals prin dorinta de a impresiona, de a placea, uneori chiar de a soca.
E uimitoare in acest volum capacitatea autorului sau de a se dezgoli, de a opera in fata cititorilor sai o vivisectie, plonjând in trecutul sau care l-a definit ca autor dramatic, pastrându-si deopotriva distanta si umorul savuros. In traducerea Antoanetei Ralian, volumul devine imposibil de lasat din mâna, indiferent ca ai, ca cititor, vreo legatura cu teatrul sau nu. Daca nu i-ai citit pâna atunci piesele iti vine sa o faci, iar daca le-ai citit deja, categoric le intelegi mai bine.

CRISTINA MODREANU este jurnalist si critic de teatru. Semnatura ei s-a regasit de-a lungul celor 13 ani de scris despre teatru in ziarele "Adevarul" si "Gandul", in revistele culturale "Rampa", "Adevarul literar si artistic", "Teatrul Azi" si "Dilema veche". A realizat o serie de emisiuni culturale pentru canalul TVR Cultural, sub titlul "Arta versus Arta". A publicat volumele Sah la Regizor, Mastile lui Alexander Hausvater si Casa dinauntru si a sustinut conferinte internationale despre teatrul romanesc de azi la Valladolid (2004), Berlin (2006) si Stockholm (2007). Este doctorand al Universit`]ii de Art` Teatral` [i Cinematografic` din Bucure[ti. Din 2008, este director artistic al Festivalului National de Teatru de la Bucuresti.