IASII LUI CRETU/ Costache Conachi, boierul de femei iubet
Autor:
Cretu Bogdan
20.01.2010
Ilustrându-si harul poetic pe la inceputul
secolului al XIX-lea, boierul pofticios Costache Conachi, de femeie
iubet, dar pe masura de talentat in a-i inchina, petrarchian, ode
pline de oftaturi lirice, a incalcat, prin verva-i lubrica, destule
conventii ale pudibondei epoci.
Daca anumite gesturi ale sale au
socat contemporanii, obisnuiti a trage groase straturi de catifea
intre isravile de alcov si ochii lumii, poemele sale au ajuns,
rapid, foarte populare, devenind adevarate slagare prin periferiile
oraselor.
Respectând in treacat conventia
preromantica a veacului, Conachi tinde sa se lase inlantuit de
sonoritatile conventionale, alegorice, la moda atunci, brodând
versuri cuminti, lipsite de lascivitatea care-l va inscrie printre
primii nostri moderni.
"Cine-i Amorul?", se intreaba el
intr-un lung text, ce abia catre final anunta poetul erotic care
nici azi nu are cum sa ne lase indiferenti: "Doua firi are-ntr-o
fire, si de om si ingereasca:/ Una-i dragostea curata, cealalta ii
trupeasca,/ Cu una la simtamânturi se pleaca si se inchina,/
Doreste cele de lipsa, in despartire suspina,/ Cu ceealalta potoale
si impaca imbulzirea/ Ce aduce la om pofta care i-a daruit firea".
Cuminte, prea cuminte se arata inca cinstita fata boiereasca,
versificând sec, conformist, pe marginea unei indelung teoretizate
dihotomii a amorului, care poate fi, nu-i asa? (pai nu e!), curat,
imaculat chiar si mârsav, trupesc. Paradoxal, desi faptele-i il
aratau altfel, in scris Conachi ramâne deocamdata adeptul iubirii
spiritualizate, punând sufletul deasupra trupului. Conventiile
epocii, deh!
Câtiva ani mai târziu, el isi
revine si, viril, nu se mai intreaba, patetic, dulceag, ce este
amorul, ci, mult mai pragmatic, atâtator (iata cum limba româna ne
poate juca nedorite renghiuri) "Ce este nurul?" Abia pe
terenul senzulitatii neingradite Costache Conachi inceteaza a mai
fi un "Petrarca ras in cap", cum il numea Calinescu, rob al
Catincai, dar mai ales al Zulniei, ci devine un om de carne, ca sa
spun asa, mult mai interesat de femeia cunoscuta nu "pe
dinlauntru", cum preventiv isi indemna fiii Neagoe Basarab, ci in
latura sa strict epidermica. Poemul se vrea, declarat, daca tinem
cont de primul vers, un imn adresat nu femeii ca atare, ci, mai
nuantat, farmecelor sale. Sablonul idealizarii petrarchiene a
iubitei se lasa aici inabusit de un alt soi de extaz, mai lumesc,
poate, dar nu mai putin incitant (ba dimpotriva!). Nurul este, nici
mai mult, dar nici mai putin decât "imparat al podoabelor firesti".
Conachi pare a pricepe care este motorul lumii si nu pregeta a o
spune, deloc ingrijorat: "Si stapânesti lumea toata numai prin plac
si prin haz". Amorul adevarat, intelege perfect poetul, nu se poate
debarasa de experienta esentiala a cunoasterii carnale, chiar daca
aceasta este dispretuita de anumiti filosofi de buna seama
devitalizati. Cum ne-ar mai fi stârnit interesul in lipsa
magnetismului erotic, ce ar mai face farmecul femeii? Sfintele din
icoanele rafaelite sunt frumoase, dar excesul de virtute lasa
impresia unor fiinte reci, lipsite de viata. Explicatia o gasim tot
in acest poem mai intelept decât ar putea unii sa priceapa:
"Frumusetea fara tine este un chip zugravit/ Ce nu-nghimpa la
simtire, nici porneste la-ndragit".
Astfel, tocmai arsenalul lubric,
senzual ale femeii il mâna in lupta pe barbat, iar acest aspect
esential nu trebuie dispretuit. S-ar putea ca istoria sa se miste
prin intermediul altor resorturi decât cele politice. Masculul tine
intotdeauna, chiar inconstient, sa câstige favorurile (nu, nu
spirituale) ale vreunei domnite, iar eroismul nu este de conceput
fara acest imbold. Iata un astfel de strigat (de lupta, curat de
lupta): "Ah, Nurule imparate, tie numai ma inchin…/ Pentru tine
slavesc lumea, pentru tine eu suspin!"
Dupa ce se specializase in
tânguiri petrarchiene, din care rezulta, restrictiv, cum ca in
mestesugul amorului sufletul e cel care face cartile, Conachi se
decide sa-si incerce pana si intr-un registru prea putin acceptat
in epoca oficial, insa gustat cu asupra de masura in intimitate:
poezia erotica, senzuala, care aduce cu desucheatele cântece
lautaresti. "Eram hotarât sa mor/ Si sa nu mai fac amor,/
Lunecându-m-a gândi/ C-oi trai far-a iubi", se jeleste poetul
intr-un pueril text care incepe, totusi, promitator, clacând la
final si punând marele farmec al femeii pe seama ochilor: "Caci
numai la ochii tai/ Au fost scris ochilor mei/ A se inchina
curând,/ De vreme ce foc aprind". Poetul isi pastreaza inca rangul,
ramânând in limita conventiei pudice a vremii.
Adevaratul amor, stie prea bine
autorul (ca orice barbat care se respecta), nu se poate intemeia
doar pe ipotetice si atât de imprevizibile legaturi sufletesti,
exclusivismul fiind, in acest caz, pur utopic. Dimpotriva,
arsenalul care stârneste pasiuni, prin care el, Amorul, subjuga
fiinta tine de ordinul trupescului: "Ochi si gene si gurita,/
Obraji rotunzi, albi si rumeni, piepturi, sânuri cu mici tâte (nu
inteleg de ce musai mici - n.m.)/ Sunt a sale vânatoare, si
intru a sa trufie/ Mai are inca un lucru - care-l tac, ca lumea-l
stie". Ce sa fie, ce sa fie? Elipsa poetului nu e neaparat semn de
pudoare, ci si de incitare, caci uneori lucrurile nerostite sunt
mult mai evidente decât cele date ferm in vileag. Astfel de versuri
constituie, totusi, nivelul teoretic al intelegerii iubirii, in
complexitatea sa trupeasca si abia apoi spirituala.
Atunci când se scutura de toate
prejudecatile, socându-si contemporanii prin lubrica-i verva
lirica, Costache Conachi devine un poet de o modernitate care poate
mira azi, anuntând un discurs dezinhibat ce va face destule victime
printre poeti si in plin secol XX. Iata unul dintre cele mai
indraznete indemnuri la amor liber, descatusat. Poemul cu pricina
nu a fost inclus in editiile clasice ale operei sale, semn ca a
fost nevoie ca discursul liric sa se descotoroseasca de toate
pudibonderiile tipice romantismului Biedermeyer, persistente pentru
o buna bucata de vreme in literatura noastra. Iata textul: "Sânii,
peptul desveleste,/ Tatisoare rumineste,/ Arunca de pe picioare/
Orice feliu de-nvelitoare/ Si spune cu indrazneala/ C-am sa dau
mare navala". Nimic idealizat aici, dimpotriva, silueta pâna atunci
maculata, diafana, cetoasa a femeii devine cât se poate de
concreta. Plasat in traditia poetilor trubaduri, Conachi se decide
sa dea atacul, cucerind o reduta care, de regula, ar fi trebui
supusa asediului unor strategii lirice ce riscau sa consume toata
vlaga amorezului.
Un Emil Brumaru, un Octavian
Soviany (din recenta-i "Dilecta") de aici isi extrag
resursele, din aceste prime semne de poezie eliberata de conventii.
Versuri precum: "Ti-i rotunjimea tâtei geluita/ Si la mijloc cu
cafeniu buton,/ Si coapsa ta cu fiebinteli de plita/ L-ar fierbe
pâna si pe Solomon" sau toata "Infernala comedie" ale celui
dintâi ori distihuri de genul: "Când te sarut, Dilecta, pe
pântecu-ti balan,/ Amorul nostru poate parea cam lesbian" sau: "Am
invatat, Dilecta, anume siretlicuri/ Ca sa iti scriu cu limba, sub
pântece, distihuri", apartinându-i celui din urma, sunt de factura
livresca, in primul rând pentru ca avem tendinta de a le raporta nu
la o autenticitate prima, ci la un manierism ale carui radacini se
afla in poezia lui Conachi.
In privinta poeziei erotice,
Costache Conachi a deschis, in literatura noastra, un fagas
trainic.
BOGDAN CRETU (nascut la 21
ianuarie 1978, in judetul Constanta) este lector la Catedra de
Literatura Romana din cadrul Facultatii de Litere, Universitatea
"Al.I. Cuza" din Iasi. Doctor in filologie, cu distinctia magna
cum laudae, din iulie 2006. Volume publicate: Arpegii
critice. Explorari in critica si eseistica actuale (Premiul
pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romania; Premiul pentru
debut al revistei "Convorbiri literare"); Matei Visniec - un
optzecist atipic (Premiul pentru debut al "Ziarului de Iasi",
nominalizat la Premiul pentru debut al revistei "Romania
literara"), Lecturi actuale. Pagini despre literatura romana
contemporana (Premiul pentru critica al revistei "Ateneu"),
Utopia negativa in literatura romana. Cronicar literar,
eseist; a publicat in jur de 500 de articole in diferite reviste
culturale. Semneaza prefete la numeroase volume, antologii etc.
Redactor al revistei "Paradigma". Membru al Uniunii Scriitorilor
din Romania si al Asociatiei pentru Literatura Generala si
Comparata. Din 2006, semneaza o rubrica saptamanala in "Ziarul de
Iasi". Colaborator la emisiunea "Convorbiri literare" a Radio Iasi,
din 2006.