In spatele cresterii economice de 8,7% a Chinei sta un munte de probleme

China reusesete sa surprinda inca o data. Intr-un moment in care cele mai mari economii ale lumii abia ies din recesiune, si sunt in continuare in stare de convalescenta, China reuseste sa isi depaseasca propriile tinte - crestere economica de 8% in 2009.

Produsul Intern Brut al celei mai populate tari din lume a avansat cu 8,7% anul trecut, depasind asteptarile economistilor, dintre care cei mai pesimisti vorbeau de o crestere de doar 5%. China se afla acum mai aproape ca oricand de Japonia, pe care ar putea sa o depaseasca pentru a deveni a doua economie a lumii.
Care sunt insa costurile pe care trebuie sa le suporte China? Este evident ca economia statului a fost animata in ultimul an de procesul de creditare care practic a explodat, volumul creditelor crescand cu 30%, si de programele de stimulare fiscala.

Fluxurile masive de capital ridica semne de intrebare cu privire la presiunile inflationiste si la posibilele fenomene de tip bubble, in special de pe piata imobiliara. Dupa aproape un an de deflatie, indicele preturilor de consum a urcat la 1,9% in decembrie comparativ cu perioada similara a anului trecut. Preturile proprietatilor rezidentiale noi cresc cu peste 10% pe an, in special in orasele mari. Pe termen lung, este important insa sa se tina cont de ceea ce ar putea dezechilibra acum solida economie a Chinei.

Scenarii ingrijoratoare

In conditiile in care datoria guvernamentala se afla la sub 20% din PIB, iar creditele neperformante nu reprezinta mai mult de 2% din total in cazul marilor banci, nici situatia fiscala, nici sectorul financiar nu par a avea probleme.
Creditele acordate in 2009 nu vor lasa insa bancile chineze neatinse de probleme. Daca, spre exemplu 20% din noile credite acordate in 2009 se dovedesc neperformante, si 10% din cele ce urmeaza a fi oferite in 2010 vor fi acordate unor persoane care nu isi pot oora obligatiile, totalul creditelor neperformante ar urca la 381 mld. dolari, respectiv 8% din PIB-ul din acest an al Chinei, potrivit calculelor lui Tao Wang, economist la UBS.
China nu a solutionat cu adevarat nici problemele similare pe care le-a sters din bilanturile bancilor in urma cu un deceniu.
Datoria administratiilor locale a crescut la randul sau. Cifrele referitoare la acest indicator nu sunt prezentate de guvernul central atunci cand face o radiografie a datoriei. Daca acest indicator ar fi contorizat, raportul datorie fiscala-PIB s-ar dubla, potrivit estimarilor.
Este cu siguranta incorect sa se spuna ca programul de stimulare al economiei chineze nu a avut si beneficii. Cu prilejul crizei, China si-a modernizat sistemul de cale ferata invechit.
Asemenea proiecte ar trebui sa ajute economia pe viitor, desi este greu sa se estimeze cat de mult o va ajuta. Daca insa China doreste sa puna bazele unei cresteri mai sustenabile, urmatorul pas este sa introduca mai multe reforme - precum liberalizarea sectorului financiar - care va ajuta la obtinerea de capital ce va putea fi alocat mai rapid si mai eficient acolo unde va fi nevoie.
Este cert, China ar putea sa invete din unele dintre problemele sale - precum datoria toxica - care apar acum. Acest lucru este posibil doar dupa ce economia se va liberaliza. Altfel, rezultatul creditarii excesive si al injectiei de capital de la stat se va doveni a nu avea nici un rezultat.