ARTELE VIZUALE DUPA 1990/ Cristian Raduta, Gelsominul
E o dulce ironie, ca o baie de lapte de pasare peste formele nascocite de Raduta. Nimic agresiv sau straniu - din cele ce se poarta obsesiv -, ci jovialitate inventiva si atasament sugubat fata de bazarul naturii. Mai recent, stilizarile bizantine ale palmei gigantizate sau hainele agobate ne trimit spre inventarul cultural. Oricum, in statuara lui Raduta isi face loc fragilul, moalele, imponderabilul penei sau detaliul hipertrofiat, precum spinul. Colectia de labute stilizate de la cateii de plus sau seria de rinoceruti se compun spatial modular cu sincope umoristice. Excelent antrenor de imaginar al unei noi epoci in sculptura noastra, Raduta nu a mai gasit locul liber la Universitatea de Arte, dupa intoarcerea de la bursa. Este, in schimb, invitat sa lucreze vara la conacul Druga de la Cetate, pe Dunare, si sa expuna apoi la Munchen. In loc de autoportet cu deghizament, ce poate fi mai potrivit pentru actualul Cristian decât lucrarea lunga de 2,5 m, "Revelatie": posteriorul cu codita in vânt al unui câine, ce se ascunde pe dinainte sub pled, dizolvând partea latratoare si muscatoare in fine pliuri.