VITRALII/ Cu Grigore Vieru, la Paris

Autor: Ion Andreita 03.02.2010
(un an de la moartea poetului: 18 ianuarie 2009; 75 de ani de la nastere: 14 februarie 1935)
Nu fac parte dintre cei care l-au cunoscut de mult si indelungat pe Poet, desi citisem cam tot ce se publicase din poezia lui in tara, cu mult timp inainte de Decembrie 1989. Mi s-a parut a fi un sfânt, si tocmai de aceea nu am cautat cu orice pret sa ma strecor in inima lui. Cele câteva intâlniri intâmplatoare, "de grup", m-au convins cu atât mai mult sa-l iubesc de la distanta, mai ferit si mai trainic, intr-o tainuita complicitate cu opera lui, asa cum te inchini unui sfânt din Calendar, in singuratate, cu sfiala, dupa ce i-ai cunoscut viata de martir.
Dar a venit (si) clipa fasta, pe care n-o puteam ocoli - si, marturisesc, nici n-as fi dorit. Grigore Vieru sosise la Paris, in primavara anului 1999, cu un grup de scriitori din Basarabia. Trebuie, mai intâi, sa dau o mica explicatie: Ma aflam la Paris, in calitate de corespondent (voluntar) al ziarului "România libera" (in redactia caruia lucram, de fapt, de aproape 20 de ani) ca insotitor al nevestei mele, Lia-Maria Andreita (doctor in Drept si artist plastic) diplomat al Ministerului Afacerilor Externe, in post la Ambasada României in Franta. Inca o explicatie necesara: Impreuna cu un francez, românofil si românofon, descoperit intâmplator (a carui deviza este: "România nu-mi apartine, dar eu apartin României") Jean-Yves Conrad (mai târziu, autor al unei carti valoroase: "România, capitala… Paris", aparuta si la noi, la Editura "Junimea" din Iasi; devenit doctor Honoris Causa al Universitatii din Suceava) - impreuna, deci, cu acest prieten ad-hoc (si ramas pe viata) editam, in conditii grafice modeste, publicatia bimestra "Scrisoare din România" ("La lettre de Roumanie") in franceza, in care cele doua pagini din mijloc erau consacrate fratilor de peste Prut: "La carte postale de Bessarabie" ("Carte postala din Basarabia") si "Telex de Bucovine". Pâna sa-l fi intâlnit, la Paris, pe Grigore Vieru, noi pusesem drept moto sectiunii despre Basarabia celebrul si induiosatorul citat: "Si l'un de nos reves a été ou est de parvenir jusqu'au Cosmos; j'ai personellement revé de traverser le Prut" ("Daca visul unora a fost ori este sa ajunga in Cosmos, eu viata intreaga am visat sa trec Prutul") - alaturi de zicerea lui Eminescu: "Prononcer le nom Bessarabie este une protestation contre la domination russe" ("A pronunta numele Basarabia este una cu a protesta contra dominatiei ruse").
…si a venit clipa. La invitatia profesorului (basarabean, de origine) Valeriu Rusu, de la Universitatea din Aix-en-Provence (Departamentul Filologie Romanica si Româna) au sosit in Franta câtiva scriitori de la Chisinau: poetii Grigore Vieru, Ion Hadârca, Iulian Filip, Vasile Romanciuc; editorii Ana si Alexandru Bantos - insotiti de criticul si istoricul literar, acad. Mihai Cimpoi, presedintele Uniunii Scriitorilor din Basarabia. A urmat o intâlnire in Salonul de Aur al Palatului B'haque, al Ambasadei, in care s-a vorbit numai româneste. A fost o marturisire cu sufletul pentru toti cei prezenti, o dovada de iubire si solidaritate - sub Steaua lui Eminescu (de la a carui trecere in eternitate se implineau o suta de ani).
Când dorurile s-au mai molcomit, continuând a murmura pe un pahar de vin frantuzesc, Grigore Vieru se indreapta spre mine, ma ia de brat tragându-ma spre un colt mai linistit al incaperii. "Vino, frate Ioane - zice - vreau sa-ti daruiesc ceva". si acolo, pe marginea ferestrei de care se va fi rezemat cândva Contesa de B'haque, si-a rezemat Grigore coatele - si a scris, intr-o carticica nu mai mare decât podul palmei: "Fratelui Ion, cu dragoste si credinta in izbânda Dreptatii Românesti. Hristos a Inviat! Gr. Vieru. 4 mai 1999. Paris". Iar pe cealalta paginuta a adaugat: "Eminescu a fost si ramâne manualul meu de baza de Limba si Istorie Româna, de Credinta si Nadejde" - semnând.
De unde sa ma fi stiut? sa-mi fi aflat numele? - m-am intrebat atunci, ma intreb si azi. Nu facusem, cum se zice, cunostinta; statusem in "stal", printre auditori. Ma cunostea mai dinainte numai Mihai Cimpoi, dar inca nu apucasem sa stam de vorba. La el sa fi fost enigma? Nici astazi n-am dezlegat-o - si nici nu doresc s-o dezleg. Asa cum nu voi "desconspira" niciodata cuvintele de frateasca iubire ce s-au rostit intre noi, in cele câteva minute cât am fost unul lânga altul.
A doua zi (sau, poate, in aceeasi noapte) scriitorii basarabeni au plecat, cu trenul, spre Proventa, calauziti de profesorul Valeriu Rusu, impreuna cu sotia domniei sale. Eu si amicul Jean-Yves ne-am inhamat la revista, cu intentia de-a le-o oferi la intoarcere. Am relatat - in acel numar, mai-iunie, 1999 - despre vizita distinsilor oaspeti, publicând din fiecare versuri si opinii inchinate lui Eminescu. Am publicat, de asemenea, un articol al academicianului Mihai Cimpoi, "Anul Eminescu". Lui Grigore Vieru i-am consacrat o rubrica speciala, cu citate din zicerile lui, dar si cu o zicere a lui Aureliu Busuioc despre Poet: "Om cu merite, ca si noi, dar mai multe / Om cu pacate, ca si noi, dar mai putine" ("Homme méritant, comme nous, mai bien plus / Home avec des défauts, comme nous, mais bien moins"). Am reprodus, bilingv, poezia "Legamânt, lui Mihai Eminescu", pe care o transcriu aici numai in varianta franceza: "Promesse, à Mihai Eminescu": "Je sais: une fois à minuit / Ou au matin / Mes yeux s'éteindront / Toujours au-dessus de Son oeuvre // Alors parviendrai-je / A peu pr's en son centre / Mais ne fermez pas le livre / Comme mes paupi'res glacées / Vous le laisserez, ainsi, ouvert / Afin que mon fils ou ma fille / Découvre plus loin / Ce que leur p're n'a pu accomplir // Et s'ils n'entendent pas / La musique de l'écriture ancienne / Arrangez-le pour moi comme coussin / Avec toutes les forets en tourmente".
In numarul urmator al revistei - iulie-august, 1999 - am relatat despre volumul "Echos po'tiques de Bessarabie (Moldavie)" editat de prof. Valeriu Rusu la Aix-en-Provence, in care poeziile celor 32 de autori basarabeni antologati sunt traduse in franceza de catre studenti ai profesorului Rusu, care studiaza Limba Româna. Din fiecare am reprodus câte o poezie (in franceza, desigur). Cum nu le pot transcrie aici pe toate, voi mentiona numele poetilor tradusi, in ordine alfabetica: Stefan Bastovei, Lorina Balteanu, Leo Bordeianu, Leo Butnaru, Aura Christi, Eugen Cioclea, Vsevolod Ciornei, Lidia Codreanca, Nicolae Costenco, Nicolae Dabija, Liviu Damian, Iulian Filip, Emilian Galaicu-Paun, Mihai Garaz, Vasile Garnet, Ion Hadârca, Nina Josu, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi, Valeriu Matei, Irina Nechit, Nicolae Popa, Ghenadie Postolache, Vasile Romanciuc, Nicolae Spataru, Arcadie Suceveanu, Efim Tarlapan, Ianos turcan, Ion Vatamanu, Grigore Vieru, Ion Vieru, Gheorghe Voda. (In paranteza fie spus, pastrez pentru un eventual spatiu memorial Grigore Vieru toate acele numere de revista, pe care le-as darui bucuros. si, tot in paranteza, precizez ca revista "La lettre de Roumanie" a aparut vreme de doi ani - (1998) 1999-2000 (plecarea mea din Paris) - intr-un tiraj variind intre 500 si 800 de exemplare, având 100-150 de abonati, restul distribuindu-se gratuit la diverse institutii culturale, inclusiv unor scriitori).
La revenirea in Paris din Proventa, nu i-am mai intâlnit pe Grigore Vieru si colegii sai; se pare ca au fost dusi direct la aeroport.
Mi-a ramas, insa, carticica aceea cât podul palmei (cu titlul "Izbavirea") pe care o citesc si recitesc, incercând sa ma izbavesc de multe. Dar misterul revine, cu atât mai de nepatruns. si, atunci, recitesc poezia "In limba ta", pe care o recit si in aceasta pagina omagiala:
"In aceeasi limba
Toata lumea plânge,
In aceeasi limba
Râde un pamânt.
Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cânt.
In limba ta
ti-e dor de mama,
si vinul e mai vin,
si prânzul e mai prânz.
si doar in limba ta
Poti râde singur,
si doar in limba ta
Te poti opri din plâns.
Iar când nu poti
Nici plânge si nici râde,
Când nu poti mângâia
si nici cânta,
Cu-al tau pamânt,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atuncea
Tot in limba ta".
…In limba ta, in limba noastra, da-mi voie sa te imbratisez acum, târziu, Grigore Vieru.

Somn lin, Poete, pereche Poetului nepereche!