SPIRITUALIA/ "Flacara violet” sau magia second-hand
Autor:
Vasileanu Marius
03.02.2010
Isteria declansata de asa-numita "flacara violet" si de
ipotetica folosire a diferitelor forme de influente extrasenzoriale
in recenta campanie electorala m-a determinat sa ma intorc
melancolic la dulcele stil clasic. Adica la cei care au scris ceva
mai coerent despre magie - caci despre asta vorbim, chiar daca
astazi aceasta poarta numele de "parapsihologie" sau "psihotronica"
si isi cauta, fara sa fi gasit inca, explicatii in stiinte. Nu am
calitatea sa vorbesc (si nici nu este cazul aici) despre uriasul
avânt pe care l-a luat cercetarea acestui domeniu in foarte
serioase laboratoare mai mult sau mai putin discrete ori despre
folosirea copioasa - reala sau inchipuita, in scop de manipulare
& intimidare - a acestor "puteri psy" in societatea
actuala.
Am preferat sa apelez la una dintre cartile care ar merita o
mai mare atentie in astfel de discutii: "Fundamentele filosofice
ale magiei" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000), care-l are ca autor pe
talentatul eseist, scriitor si filosof Vianu Muresan. Astazi
conferentiar universitar, profesorul si doctorul in filosofie - cu
o foarte complexa si rafinata teza: "Heterologie. Introducere in
etica lui Levinas" (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2005) - Vianu Muresan
ar trebui sa fie mai des consultat in astfel de discutii fiindca
demonstreaza ca este printre putinii capabili de o expertiza
coerenta.
Practic, lucrarea lui Vianu Muresan se ocupa de una dintre
constantele istoriei omenirii. Caci, demonstreaza autorul, magia si
identitatea acesteia cu erosul pot fi regasite pe toate
meridianele, in toate epocile - de la orfici si Platon ori
neoplatonicieni pâna la Marsilio Ficino sau Ioan Petru Culianu, ca
sa exemplificam doar din spatiul civilizatiei europene.
"Intrega putere a magiei este totuna cu iubirea. Puterea
magiei este atractia reciproca a lucrurilor unele spre altele prin
asemanarile ce sunt in natura lor. Partile acestei lumi atârna
toate, ca partile unei singure fiinte, de o singura Iubire; astfel
ele se unesc intre ele prin natura lor comuna (…), partile acestei
mari fiinte, adica toate corpurile Lumii inlantuite intre ele isi
cer unele altora si isi imprumuta reciproc naturile lor. Din
aceasta inrudire a tuturor se naste iubirea tuturor; din aceasta
iubire se naste atractia tuturor intre ele si aceasta este
adevarata magie", citeaza autorul din Marsilio Ficino ("Asupra
iubirii, comentariu la Banchetul lui Platon", Editura de Vest,
Timisoara, 1992, p. 201-202). Cu alte cuvinte, "unitatea cosmica
trebuie structurata ca un organism viu, insufletit, sa aiba parti
reciproc corespondente, analogice, intre care sa fie posibila
atractia erotica sau parti non-corespondente care sa favorizeze
repulsia. Analogia si disanalogia hotarasc locul partilor in
unitatea relationala" (p. 180), subliniaza Vianu Muresan. Se sparie
gândul la ideea nastrusnica a posibilitatii ca astfel de cestiuni
grave sa fie dezbatute pe la talk-show-uri de vreun politician
contemporan…
Putina lume stie ca unul din ultimile proiecte ramase in eter
in urma mortii lui Ioan Petru Culianu era si o mare enciclopedie a
magiei din toate timpurile. N-a fost sa fie. Insa discipoli români
care-si onoreaza magistrul se mai gasesc, precum autorul cartii de
fata, Vianu Muresan, cercetator de forta care gaseste abilitatea de
a dansa pe taisul de sabie ce desparte filosofia de ocultismul
minor. Adica acolo unde reintâlnim "stiintele" hermetice si
esoterismul de buna calitate. Iar instrumentul sau principal este
tot cel al ratiunii si intuitiei filosofice - fapt pentru care
decriptarea pe care o face aforismelor trismegistului constituie
sarea si piperul cartii. Dar aceasta nu este o laudatio tardiva, ci
un apel la o abordare decenta a unui domeniu al cunoasterii prea
adesea parazitat de inchipuiri si prostie. Vianu Muresan opereza cu
un exemplar bun-simt, nu departe de taiosenia stilului cioranian:
"Cu cât iti revendici mai zelos apartenenta la vesnicie, cu atât
pare mai nostim sa-ti recunosti originea natural-umila; cu cât te
flatezi arogându-ti calificatii transcendentale, cu atât te
sustragi lumii imediate pe care-o consideri nevrednica de
aprecierea ta si improprie pentru orice valoare/calitate" (p. 324).
In fine, autorul identifica o intreaga turma de relationari gratie
carora magul avizat (citeste initiat) considera ca poate opera
intervenind astfel in metabolismul cosmic. Caci afirma Hermes
Trismegistul: "provenind de la acelasi principiu si ajungând la
acelasi final, pasiunea si senzatia sunt deopotriva produsul
energiilor" (vezi Hermes Mercurius Trismegistus, "Filosofia
hermetica", Ed. Univers enciclopedic, Bucuresti, p. 186). Ceea ce
il determina pe autor sa rezume: "energia ne permite
comuniunea/fiintarea impreuna cu alteritatea, lasând chiar libera
posibilitatea suspendarii dihotomiei blânde eu-altul,
identic-diferit. Impresiile ca moduri continuu reactive ne mentin
in totalitate ca si corp; ne permit sa functionam in aparenta
exterioritate, sa fim intregul onto-cosmic." (p. 328).
Nu sustin prin spicuirea celor de mai sus ca un spirit
rational prin excelenta le va putea accepta. Nici macar teoriile
recente inspirate de fizica cuantica nu sunt in masura sa convinga
un rationalist. Ceea ce vreau sa spun este altceva: cea mai tonica
si, totodata, pragmatica modalitate de a rezona fundamental cu o
asemenea problematica este recurgerea la sursele prime. Initierea
devine sine qua non. Iar a promova teorii ieftine pe toate canalele
media este o boala care nu face decât sa contribuie la entropia
cunoasterii oneste. Din fericire, Vianu Muresan ne ofera o alta
perspectiva prin aceasta lucrare, care trebuie trecuta in specia
studiilor lui Culianu precum "Eros si Magie in Renastere. 1484"
(Nemira, 1994 si Polirom, 2003). Chiar daca stilistic se situeaza
undeva intre Blaga si Cioran, cum indreptatit subliniaza in prefata
Aurel Codoban.
In fine, iata inca un exemplu referitor la ultimul principiu
care leaga si face posibile toate operatiunile de ordin magic,
"pneuma": "Ea este fundamentul a tot ceea ce apare intr-un mod sau
altul, intr-o dimensiune sau alta, intr-un timp sau altul, ceea ce
se constituie ca lume si se pierde, ceea ce se reprezinta si se
retrage in absenta. Asa cum nu vedem vântul dar ii simtim puterea,
ii auzim susotelile printre frunze, il banuim agitând valurile
marii si suflând norii lenesi si avem certitudinea ca e acolo, tot
astfel nu experimentam pneuma, dar vedem nascându-se stele,
galaxii, lumi, fiinte vii, fenomene ordonate si le vedem apoi
disparând si fiind inlocuite, intelegem ca o fiinta unica
atotprezenta si stapâna le face si desface pe toate, tese pânza
cosmica si o destrama cu aceeasi solemna indiferenta cu care ziua
urmeaza noptii si noaptea zilei" (p. 346).
Personal, prefer astfel de exegeze ale hermetismului si
nicidecum vulgarizarile mediatice ale noilor mame Omida deghizate
in oameni politici. In lumina spiritualitatii autentice, a spune ca
isteria "flacarii violet" tine de magia second-hand este deja o
apreciere generoasa.
MARIUS VASILEANU (n. 14 apr. 1964 la Gura
Humorului, Bucovina) are o licenta in filosofie (Universitatea
Bucuresti) si un master in antropologia spatiului sacru
(Universitatea de Arhitectura ''Ion Mincu''). Este doctorand al
Universitatii Bucuresti, Facultatea de Litere, cu o tema
interdisciplinara in care continua studiile de antropologie a
religiei. A fost director al Editurii Muzicale si profesor de
istorie a religiilor in invatamantul preuniversitar. A sustinut o
bogata activitate in presa: studii, articole, eseuri, recenzii,
proza scurta, editoriale, interviuri - in jurnale, reviste
culturale si cu profil spiritual -, producator si realizator de
emisiuni radio, numeroase colaborari la principalele televiziuni
centrale. In ultimii ani a fost editorialist si editor coordonator
(departamentul cultura-religie) la ziarul ''Adevarul'' si
redactor-sef al revistei ''Adevarul literar si artistic''; ulterior
a fost senior editor la agentia de presa ''NewsIn'', coordonand
departamentele de cultura-religie si media-publicitate. Actualmente
semneaza o rubrica saptamanala in suplimentul ''Aldine'' al
ziarului ''Romania libera'' si preda istoria religiilor la
Universitatea Bucuresti.