SPIRITUALIA/ "Flacara violet” sau magia second-hand

Isteria declansata de asa-numita "flacara violet" si de ipotetica folosire a diferitelor forme de influente extrasenzoriale in recenta campanie electorala m-a determinat sa ma intorc melancolic la dulcele stil clasic. Adica la cei care au scris ceva mai coerent despre magie - caci despre asta vorbim, chiar daca astazi aceasta poarta numele de "parapsihologie" sau "psihotronica" si isi cauta, fara sa fi gasit inca, explicatii in stiinte. Nu am calitatea sa vorbesc (si nici nu este cazul aici) despre uriasul avânt pe care l-a luat cercetarea acestui domeniu in foarte serioase laboratoare mai mult sau mai putin discrete ori despre folosirea copioasa - reala sau inchipuita, in scop de manipulare & intimidare - a acestor "puteri psy" in societatea actuala.

Am preferat sa apelez la una dintre cartile care ar merita o mai mare atentie in astfel de discutii: "Fundamentele filosofice ale magiei" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2000), care-l are ca autor pe talentatul eseist, scriitor si filosof Vianu Muresan. Astazi conferentiar universitar, profesorul si doctorul in filosofie - cu o foarte complexa si rafinata teza: "Heterologie. Introducere in etica lui Levinas" (Ed. Limes, Cluj-Napoca, 2005) - Vianu Muresan ar trebui sa fie mai des consultat in astfel de discutii fiindca demonstreaza ca este printre putinii capabili de o expertiza coerenta.

Practic, lucrarea lui Vianu Muresan se ocupa de una dintre constantele istoriei omenirii. Caci, demonstreaza autorul, magia si identitatea acesteia cu erosul pot fi regasite pe toate meridianele, in toate epocile - de la orfici si Platon ori neoplatonicieni pâna la Marsilio Ficino sau Ioan Petru Culianu, ca sa exemplificam doar din spatiul civilizatiei europene.

"Intrega putere a magiei este totuna cu iubirea. Puterea magiei este atractia reciproca a lucrurilor unele spre altele prin asemanarile ce sunt in natura lor. Partile acestei lumi atârna toate, ca partile unei singure fiinte, de o singura Iubire; astfel ele se unesc intre ele prin natura lor comuna (…), partile acestei mari fiinte, adica toate corpurile Lumii inlantuite intre ele isi cer unele altora si isi imprumuta reciproc naturile lor. Din aceasta inrudire a tuturor se naste iubirea tuturor; din aceasta iubire se naste atractia tuturor intre ele si aceasta este adevarata magie", citeaza autorul din Marsilio Ficino ("Asupra iubirii, comentariu la Banchetul lui Platon", Editura de Vest, Timisoara, 1992, p. 201-202). Cu alte cuvinte, "unitatea cosmica trebuie structurata ca un organism viu, insufletit, sa aiba parti reciproc corespondente, analogice, intre care sa fie posibila atractia erotica sau parti non-corespondente care sa favorizeze repulsia. Analogia si disanalogia hotarasc locul partilor in unitatea relationala" (p. 180), subliniaza Vianu Muresan. Se sparie gândul la ideea nastrusnica a posibilitatii ca astfel de cestiuni grave sa fie dezbatute pe la talk-show-uri de vreun politician contemporan…

Putina lume stie ca unul din ultimile proiecte ramase in eter in urma mortii lui Ioan Petru Culianu era si o mare enciclopedie a magiei din toate timpurile. N-a fost sa fie. Insa discipoli români care-si onoreaza magistrul se mai gasesc, precum autorul cartii de fata, Vianu Muresan, cercetator de forta care gaseste abilitatea de a dansa pe taisul de sabie ce desparte filosofia de ocultismul minor. Adica acolo unde reintâlnim "stiintele" hermetice si esoterismul de buna calitate. Iar instrumentul sau principal este tot cel al ratiunii si intuitiei filosofice - fapt pentru care decriptarea pe care o face aforismelor trismegistului constituie sarea si piperul cartii. Dar aceasta nu este o laudatio tardiva, ci un apel la o abordare decenta a unui domeniu al cunoasterii prea adesea parazitat de inchipuiri si prostie. Vianu Muresan opereza cu un exemplar bun-simt, nu departe de taiosenia stilului cioranian: "Cu cât iti revendici mai zelos apartenenta la vesnicie, cu atât pare mai nostim sa-ti recunosti originea natural-umila; cu cât te flatezi arogându-ti calificatii transcendentale, cu atât te sustragi lumii imediate pe care-o consideri nevrednica de aprecierea ta si improprie pentru orice valoare/calitate" (p. 324). In fine, autorul identifica o intreaga turma de relationari gratie carora magul avizat (citeste initiat) considera ca poate opera intervenind astfel in metabolismul cosmic. Caci afirma Hermes Trismegistul: "provenind de la acelasi principiu si ajungând la acelasi final, pasiunea si senzatia sunt deopotriva produsul energiilor" (vezi Hermes Mercurius Trismegistus, "Filosofia hermetica", Ed. Univers enciclopedic, Bucuresti, p. 186). Ceea ce il determina pe autor sa rezume: "energia ne permite comuniunea/fiintarea impreuna cu alteritatea, lasând chiar libera posibilitatea suspendarii dihotomiei blânde eu-altul, identic-diferit. Impresiile ca moduri continuu reactive ne mentin in totalitate ca si corp; ne permit sa functionam in aparenta exterioritate, sa fim intregul onto-cosmic." (p. 328).

Nu sustin prin spicuirea celor de mai sus ca un spirit rational prin excelenta le va putea accepta. Nici macar teoriile recente inspirate de fizica cuantica nu sunt in masura sa convinga un rationalist. Ceea ce vreau sa spun este altceva: cea mai tonica si, totodata, pragmatica modalitate de a rezona fundamental cu o asemenea problematica este recurgerea la sursele prime. Initierea devine sine qua non. Iar a promova teorii ieftine pe toate canalele media este o boala care nu face decât sa contribuie la entropia cunoasterii oneste. Din fericire, Vianu Muresan ne ofera o alta perspectiva prin aceasta lucrare, care trebuie trecuta in specia studiilor lui Culianu precum "Eros si Magie in Renastere. 1484" (Nemira, 1994 si Polirom, 2003). Chiar daca stilistic se situeaza undeva intre Blaga si Cioran, cum indreptatit subliniaza in prefata Aurel Codoban.

In fine, iata inca un exemplu referitor la ultimul principiu care leaga si face posibile toate operatiunile de ordin magic, "pneuma": "Ea este fundamentul a tot ceea ce apare intr-un mod sau altul, intr-o dimensiune sau alta, intr-un timp sau altul, ceea ce se constituie ca lume si se pierde, ceea ce se reprezinta si se retrage in absenta. Asa cum nu vedem vântul dar ii simtim puterea, ii auzim susotelile printre frunze, il banuim agitând valurile marii si suflând norii lenesi si avem certitudinea ca e acolo, tot astfel nu experimentam pneuma, dar vedem nascându-se stele, galaxii, lumi, fiinte vii, fenomene ordonate si le vedem apoi disparând si fiind inlocuite, intelegem ca o fiinta unica atotprezenta si stapâna le face si desface pe toate, tese pânza cosmica si o destrama cu aceeasi solemna indiferenta cu care ziua urmeaza noptii si noaptea zilei" (p. 346).

Personal, prefer astfel de exegeze ale hermetismului si nicidecum vulgarizarile mediatice ale noilor mame Omida deghizate in oameni politici. In lumina spiritualitatii autentice, a spune ca isteria "flacarii violet" tine de magia second-hand este deja o apreciere generoasa.