MELEAGURI POETICE/ Evadarea din Iad a lui Sherko Bekas
Autor:
Niculina Oprea
10.02.2010
Invitată fiind de către organizatori la Festivalul
Internaţional de Poezie "Şiir Istanbul" 2008,
am avut şansa de a cunoaşte un mare poet: Sherko Bekas,
proeminent om de cultură şi unul dintre cei mai importanţi
scriitori din Kurdistan..
S-a născut la 2 mai 1940, la Sulemani (Kurdistanul irakian),
intr-o familie cu preocupari literare. Tatăl poetului, Fayq Bekas
(1905-1948), a fost un important om de litere şi un insemnat poet
naţional, unul dintre simbolurile naţionale ale
Kurdistanului.
După moartea tatălui său, o lungă perioadă, poetul a avut
parte de mai multe drame, adesea fiind ameninţat cu moartea de
către regimul politic al lui Saddam Hussein. Reintâlnind rezistenţa
kurdă in Munţii Kurdistanului irakian, poetul a lucrat la serviciul
de presă al acesteia si tot aici a scris prima carte de poezie.
A
fost deportat in sudul Irakului timp de trei ani.
Bekas spune: "Am fost o pasăre intr-o cuşcă. Am avut aripi,
dar pur şi simplu nu puteam să zbor." In 1992, după primele
alegeri libere din Kurdistan, poetul a ocupat funcţia de ministru
al Culturii, funcţie din care a demisionat in 1993.
Sherko Bekas este un innoitor al mişcării poetice din
Kurdistan. Poetul are o activitate literară impresionantă, iar
volumele sale au fost traduse in peste 40 de limbi. Pe lângă poezie
şi critică literară, Bekas a tradus din limba arabă in limba
kurdă romanul "Bătrânul şi marea" de Ernest Hemingway. Incepând cu
1987, autorul a fost invitat la Florenţa, Italia, pentru colocvii
literare consacrate studierii şi lecturării din opera sa, iar după
acest moment, călătoriile şi vizitele poetului in ţări occidentale
au cunoscut o cadenţă rapidă. După ce a poposit in Norvegia,
Franţa, Danemarca, Austria, Germania şi Anglia, poetul s-a stabilit
in Suedia.
Poezia lui Sherko Bekas se caracterizează prin umanismul ei şi
prin ştiinţa poetului de a mânui cele două laturi, viaţa şi
moartea, in aşa fel incât imaginile poetice pe care le oferă sunt
acelea ale unui "concret imediat". Deşi dragostea, natura şi
flacăra pasiunii romantice ocupă un loc important in poezia sa, il
găsim adesea resemnat in faţa rememorării valorilor patrimoniale
kurde. Despărţirea reală şi brutală de aceste valori poetul a
reuşit să o transforme intr-o confesiune revelatoare. Elementelor
mici, aparent lipsite de importanţă, autorul le dă o strălucire
inălţătoare prin importanţa maximă pe care le-o acordă. Poemele
sale işi păstrează limpezimea sursei, dar şi tenacitatea unei
amintiri pregătite să intre in memoria colectivă.
Intrucât mai am foarte puţin de lucrat la traducerea din limba
franceză in română a unuia dintre volumele poetului, sper ca la
apariţia cărţii o promisiune să se concretizeze in invitaţia
acestuia de a veni in România pentru "a citi in faţa publicului şi
a vizita locuri istorice", dupa cum imi spune insusi Sherko Bekas
in corespondenţa noastră.
Sherko Bekas
Gazela, vai!
Agitate sunt degetele vântului,
el suflă
rămânâdu-i coama in urmă.
Umede sunt degetele vântului,
ochii ii sunt plini de rouă.
Il văd venind dinspre Eufrat,
se rostogoleşte
improşcând cu noroi
insoritele grădini de palmieri.
Se apropie şi se leagănă epuizat,
jumătate cufundat in umbră
- razele soarelui dansează deasupra altuia -,
merge precum gazela, vai!,
mâinile i se frământă
sub greutatea ciuturii,
se opreşte vântul câteva clipe : acum
e in faţa mea precum
florile trandafirului atunci când strălucesc
de roşu-aprins.
Pe chipul lui
tremură picături de rouă.
O, trista mea companie,
dacă nu ar fi fost
dragostea ta şi apele Eufratului,
acest vers nu ar fi văzut
lumina zilei.
In romaneste de Niculina Oprea