MELEAGURI POETICE/ Evadarea din Iad a lui Sherko Bekas

Invitată fiind de către organizatori la Festivalul Internaţional de Poezie "Şiir Istanbul" 2008, am avut şansa de a cunoaşte un mare poet: Sherko Bekas, proeminent om de cultură şi unul dintre cei mai importanţi scriitori din Kurdistan..

S-a născut la 2 mai 1940, la Sulemani (Kurdistanul irakian), intr-o familie cu preocupari literare. Tatăl poetului, Fayq Bekas (1905-1948), a fost un important om de litere şi un insemnat poet naţional, unul dintre simbolurile naţionale ale Kurdistanului.

După moartea tatălui său, o lungă perioadă, poetul a avut parte de mai multe drame, adesea fiind ameninţat cu moartea de către regimul politic al lui Saddam Hussein. Reintâlnind rezistenţa kurdă in Munţii Kurdistanului irakian, poetul a lucrat la serviciul de presă al acesteia si tot aici a scris prima carte de poezie. A fost deportat in sudul Irakului timp de trei ani.

Bekas spune: "Am fost o pasăre intr-o cuşcă. Am avut aripi, dar pur şi simplu nu puteam să zbor." In 1992, după primele alegeri libere din Kurdistan, poetul a ocupat funcţia de ministru al Culturii, funcţie din care a demisionat in 1993.

Sherko Bekas este un innoitor al mişcării poetice din Kurdistan. Poetul are o activitate literară impresionantă, iar volumele sale au fost traduse in peste 40 de limbi. Pe lângă poezie şi critică literară, Bekas a tradus din limba arabă in limba kurdă romanul "Bătrânul şi marea" de Ernest Hemingway. Incepând cu 1987, autorul a fost invitat la Florenţa, Italia, pentru colocvii literare consacrate studierii şi lecturării din opera sa, iar după acest moment, călătoriile şi vizitele poetului in ţări occidentale au cunoscut o cadenţă rapidă. După ce a poposit in Norvegia, Franţa, Danemarca, Austria, Germania şi Anglia, poetul s-a stabilit in Suedia.

Poezia lui Sherko Bekas se caracterizează prin umanismul ei şi prin ştiinţa poetului de a mânui cele două laturi, viaţa şi moartea, in aşa fel incât imaginile poetice pe care le oferă sunt acelea ale unui "concret imediat". Deşi dragostea, natura şi flacăra pasiunii romantice ocupă un loc important in poezia sa, il găsim adesea resemnat in faţa rememorării valorilor patrimoniale kurde. Despărţirea reală şi brutală de aceste valori poetul a reuşit să o transforme intr-o confesiune revelatoare. Elementelor mici, aparent lipsite de importanţă, autorul le dă o strălucire inălţătoare prin importanţa maximă pe care le-o acordă. Poemele sale işi păstrează limpezimea sursei, dar şi tenacitatea unei amintiri pregătite să intre in memoria colectivă.

Intrucât mai am foarte puţin de lucrat la traducerea din limba franceză in română a unuia dintre volumele poetului, sper ca la apariţia cărţii o promisiune să se concretizeze in invitaţia acestuia de a veni in România pentru "a citi in faţa publicului şi a vizita locuri istorice", dupa cum imi spune insusi Sherko Bekas in corespondenţa noastră.

Agitate sunt degetele vântului,

el suflă

rămânâdu-i coama in urmă.

Umede sunt degetele vântului,

ochii ii sunt plini de rouă.

Il văd venind dinspre Eufrat,

se rostogoleşte

improşcând cu noroi

insoritele grădini de palmieri.

Se apropie şi se leagănă epuizat,

jumătate cufundat in umbră

- razele soarelui dansează deasupra altuia -,

merge precum gazela, vai!,

mâinile i se frământă

sub greutatea ciuturii,

se opreşte vântul câteva clipe : acum

e in faţa mea precum

florile trandafirului atunci când strălucesc

Pe chipul lui

tremură picături de rouă.

O, trista mea companie,

dacă nu ar fi fost

dragostea ta şi apele Eufratului,

acest vers nu ar fi văzut

lumina zilei.