CRONICA LITERARA/ G. Calinescu: „Poetice sunt diamantul si puroiul”

Autor: Andrei Terian 10.02.2010

Ultimele doua volume din seria Publicisticii lui G. Calinescu*, aparute de curând la Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, acopera perioada 1948-1957 si cuprind, fara indoiala, cele mai compromitatoare articole pe care criticul le-a publicat in anii realismului socialist.

Cu toate acestea, cele doua volume nu se reduc doar la atât: pe lânga textele maculate ideologic, ele cuprind si câteva eseuri in care il mai putem inca regasi pe Calinescu cel "vechi". Printre acestea se numara si Universul poeziei, un dialog cu un fals interlocutor, a carui prima redactare a aparut in foileton intre 1943 si 1945, pentru a fi reluat apoi, intr-o forma unitara, in Jurnalul literar (1948).
"Poezia - scrie aici Calinescu - isi are universul ei, asa cum un continent are fauna si flora lui. Ea constituie o lume separata de aceasta, cu rânduiala ei proprie." Asadar, "sunt lucruri poetice, care intra in universul poeziei, si lucruri prozaice, refractare. (...) Nu toate lucrurile din natura intra in universul poeziei, ci numai acelea care pot constitui niste hieroglife, niste embrioane de poem, datorite imaginatiei omenirii." Provocat de convorbitorul sau imaginar sa produca un criteriu de departajare intre "poetic" si "prozaic", criticul ii ofera urmatorul raspuns: "Criteriul il gasesc in sensul general al lumii. Universul incepe (in inchipuirea noastra) printr-un moment genetic, atinge un punct de vitalitate juvenila, trece apoi printr-o faza variabila de desfasurare, apoi declina, se stinge si inceteaza. Simbolurile noastre definesc momentele cele mai caracterizate (sic!), prin toate mijloacele sensibilitatii si fanteziei." Si, pentru a fi mai convingator, Calinescu recurge la câteva exemple: "Un focar orbitor de lumina simbolizeaza punctul solar, un miros suav, materia in viguroasa agregatie, formele, carnurile tinere, vitalitatea in faza ei cea mai proaspata. O bezna deasa, o materie putreda, un trup in ruina, un miros pestilential simbolizeaza directia declinanta a universului, dezagregarea. Tot ce e la mijloc, curent, e in general prozaic. Iata, iti prezint trei materii: diamantul, catifeaua si puroiul. (...) Poetice sunt diamantul si puroiul, unul reprezentând un succedaneu al soarelui, altul o imagine a infernului, a coruptiei finale. Catifeaua e agreabila, decorativa, dar indiferenta."
Comentând Universul poeziei, Nicolae Manolescu a semnalat aici o dubla eroare. Mai intâi, Calinescu ar reactiva in acest eseu opozitia desueta dintre "poetic" si "nepoetic". Si, intr-adevar, s-ar zice ca pasajele citate mai sus nu lasa loc de indoiala. Numai ca, pe de o parte, autorul textului din 1948 tine sa relativizeze distinctia respectiva prin deplasarea accentului de pe obiect pe cititor: la urma urmei, lirismul unui simbol depinde de doi factori (eul si universul), dintre care cel putin primul va ramâne intotdeauna o variabila. In plus, Calinescu insusi ne avertizeaza ca "e gresit sa consideram lucrurile in sine, trebuie sa le raportam la ideea generala". De unde si preceptul pe care il avanseaza criticul: "Unele obiecte sunt prozaice o vreme, apoi devin deodata poetice, fiindca se adapteaza sensurilor." Pe de alta parte, Calinescu a negat in mai multe rânduri existenta unei presupuse diviziuni intre obiectele/cuvintele "poetice" si cele "nepoetice". A facut-o inca din 1932, atunci când, recenzând volumul lui Const. I. Emilian (Anarhismul poetic), cronicarul Adevarului literar si artistic ii imputase autorului cartii prejudecata ca purecele ar fi "un element inestetic prin sine insusi".
Mai mult, razboiul pe care autorul cartii amintite il declansase impotriva inofensivei insecte va da nastere unei veritabile obsesii calinesciene, adica "teoriei puricelui", pe care Calinescu o va expune intr-un sir de articole publicate intre 1932 si 1964 cu scopul de a combate prejudecatile criticii academizante si, mai ales, de a dovedi "poeticitatea" nefericitei vietati. Si nu s-ar putea spune ca autorul Principiilor de estetica nu si-a atins macar cea din urma tinta. Ba, dimpotriva, si-a adjudecat-o atât de categoric, incât am fi tentati sa credem ca ectoparazitologul improvizat demonstreaza mai degraba caracterul poetic inerent al puricelui, si nu caracterul poetic virtual al oricarui obiect/cuvânt. In definitiv, o asemenea interpretare nu ar fi deloc fortata: o confirma chiar ambiguitatea definitiilor din Universul poeziei, unde, in ciuda nuantarilor aferente, criticul tot nu izbuteste sa rezolve tensiunea dintre "poetic" si "nepoetic", dat fiind ca lirismul e descris aici in egala masura si ca fenomen obiectiv, si ca proiectie afectiva a cititorului.
Celalalt inconvenient pe care il identificase Nicolae Manolescu era ca pentru G. Calinescu "poeticul are un criteriu in afara poeziei". Insa mai potrivit ar fi sa recunoastem ca, de fapt, autorul textului din 1948 a renuntat la ambitia de a ne mai oferi un astfel de criteriu. Caci, daca de bine, de rau am putea reusi cumva sa distingem intre poetic si nonpoetic, adica intre realitatea literara si realitatea extraliterara, atunci cu siguranta ca, potrivit indicatiilor din Universul poeziei, nu vom putea izola niciodata poeticul de nepoetic, adica de epic, dramatic s.a.m.d. De altfel, o atare disolutie - a poeziei in literatura si a literaturii in realitate - era inevitabila pentru autorul Vietii lui Mihai Eminescu. Pentru ca doar in acest mod se putea rezolva tensiunea dintre arta si valoare, altfel decât prin expertiza "formala" a operei, pe care criticul român o detesta. Cu alte cuvinte: fie poezia este un monolit independent, dar atunci va trebui sa renuntam la orice pretentie interpretativa asupra ei (in Cursul de poezie din 1938), fie poezia este analizabila - desigur, doar din punctul de vedere al "continutului" -, dar atunci ne va fi imposibil sa o mai separam nu doar de proza, ci si de "lume" ca atare (in Universul poeziei). Asadar, in cazul din urma, riscul este de a pierde cu totul specificul fenomenului; insa aceasta pierdere se compenseaza prin câteva avantaje considerabile. Mai intâi, doctrina expusa in textul din 1948 se arata extrem de utila in demersul de a explica originalitatea operelor lirice, pe care criticul român o aproximeaza acum prin natura "simbolurilor" selectate de imaginatia creatoare si prin gradul lor de semnificare. Dovada sta chiar Poezia "realelor", un alt eseu din1948, unde Calinescu asaza bazele unei clasificari a scriitorilor români in functie de atitudinea lor fata de "natura" ("realisti" vs "idealisti"), dar si de "hieroglifele" dominante ale fiecarui univers poetic ("realele numerice", la Heliade-Radulescu; poezia insasi, la Macedonski; "haoticul formelor", la Bacovia s.a.m.d.). Pe de alta parte, acceptând caracterul antropomorf al universului poetic, in care oricarui element fizic ii corespunde un fenomen psihic, Calinescu pare sa prefigureze intrucâtva anumite directii ale criticii europene din anii '50-'60 ai secolului trecut - in special orientarea tematist-fenomenologica. Dar asta e deja o alta poveste.
*) G. Calinescu, Opere. Publicistica, vol. VII (1948-1955) si VIII (1955-1957), editie coordonata de Nicolae Mecu, text ingrijit, note si comentarii de Alexandra Ciocârlie, Alexandru Farcas, Nicolae Mecu, Pavel Tugui si Daciana Vladoiu, Academia Româna - Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, Bucuresti, 2009, c. 3.000 p.

ANDREI TERIAN (n. 30 noiembrie 1979) este lector la Facultatea de Litere si Arte a Universitatii "Lucian Blaga" din Sibiu, cercetator la Institutul de Istorie si Teorie Literara "G. Calinescu" din Bucuresti, redactor la revistele Cultura si Euphorion. Este doctor in filologie - cu distinctia Summa cum laude - al Universitatii din Bucuresti (2007). A mai colaborat la revistele Adevarul literar si artistic, Bucurestiul cultural, Cuvântul, Euresis, România literara, Vatra s.a., totalizând peste 400 de studii si articole publicate in periodice si in volume colective. Dintre criticii generatiei sale, a obtinut cel mai mare numar de voturi la anchetele BEST ("Bursa tinerilor scriitori", organizata de Bucurestiul cultural in 2006) si "Cei mai buni 5 tineri scriitori ai momentului" (Colocviul Tinerilor Scriitori, Cluj-Napoca, 2007).