IASII LUI CRETU/ Cum si ce mancau clasicii nostri

Autor: Cretu Bogdan 16.02.2010

Cu vreo doi ani in urma, la Editura Timpul din Iasi a aparut o noua editie din celebra culegere culinara compilata de M. Kogalniceanu si C. Negruzzi in 1841, "200 de retete cercate de bucatarie româneasca si alte trebi gospodaresti". Sunt un degustator al unor astfel de lucrari, de la cele din secolul al XVII-lea, la "Gastronomicele" lui Pastorel si la celebra carte a Sandei Marin.

Bucoavna celor doi pasoptisti cu greu mai poate fi utilizata astazi ca ghid in bucatarie, interesându-l mai curând pe filologul cu gust pentru limba neaosa, inca neasezata in prima parte a veacului al XIX-lea, decât pe gospodinele deschise, spre incântarea rasfatatilor consorti, experimentelor (in bucatarie). In al doilea rând, pentru ca nu avem de-a face cu o reeditare oarecare, ci cu una care isi propune sa imbine fericit gustul pentru trufandale gastronomice cu cel pentru poezia inspirata din arta culinara. Sa le iau pe rând.
Desigur, cei doi autori intelegeau foarte bine ca rafinamentul festinelor merge mâna in mâna cu un ridicat etalon de civilizatie, iar inedita lor preocupare nu este straina de programul revistei "Dacia literara", care incerca sa forteze o dezvoltare a literaturii autohtone prin mijloace care tineau de realitatile si posibilitatile locului. Cine consulta "scara" volumului, s-ar putea sa nu fie tocmai dumirit in privinta unor feluri tare plastic denumite pe atunci; imaginati-va ca ati descoperi in meniul unui restaurant bucate precum "uger de vaca" (da, se pare ca stramosii nostri il consumau ca pe o delicatesa), "brânza zburata", "lapte zburat", "babe oparite tare bune", mai ceva - "babe fara lapte", iar ca desert "zalatina de toporasi" ori "rahatlocum", totul asezonat din belsug cu "visinap". Dincolo de concluzia evidenta ca inainte arta culinara cerea mult mai multa pricepere si rabdare, masa nereprezentând un moment grabit, apt sa adoarma o cerinta fiziologica, ci fiind vazuta ca unul dintre mijloacele de a te respecta pe tine si pe ceilalti, retetele propriu-zise indeamna in macar aceeasi masura la bulimie stilistica pe cât stârnesc apetitul. Aleg, la intâmplare, un exemplu mai concis (Supa cu galuscele de raci): "Sa ferbi grasime de rarunchi puhav, pui un ou, putin posmag, putin petrinjel verde hacuiti maruntel, sare si piperi, codite de raci, hacuite maruntel, si faina cât poate tine in trei degete. Frecând toate la un loc, le faci galuscele si le ferbi in supa". Precizând ca expresivitatea era a limbii, mai putin a autorilor, ca ea este un efect al distantarii noastre temporale, sa trec si la cei care au trudit alcatuind editia, inainte de a irosi spatiul acordat.
Mai intâi sa citez din frontispiciul volumului: "Selectii lirice, oenologice, gastronomice de Lucian Vasiliu. Prefata de Liviu Papuc. Glosar si Postfata de Bogdan Ulmu". Sa mai adaug grafica si vignietele cât se poate de potrivite, datorate lui Florin Buciuleac. Ideea este intru totul fericita, caci a pune fata in fata retetele pasoptistilor cu versuri, pe teme inrudite, din Eminescu, Bacovia, Ion Barbu, Arghezi, Emil Brumaru, Leonid Dimov, Cezar Ivanescu, M. Ursachi, Matei Visniec si atâtia altii sporeste placerea lecturii si intareste convingerea ca poezia, cu toata "puritatea" ei, nu este straina de mai empiricele preocupari lumesti. Initiativa lui Lucian Vasiliu este, prin urmare, demna de toata lauda. Liviu Papuc se achita de sarcina prefatarii cartii scotând la lumina din presa secolului al IX-lea nestiute articole, care rezoneaza perfect cu materia cartii. In fine, Bogdan Ulmu, fin cunoscator al domeniului, alcatuieste un glosar, astfel incât (atentie, gospodine!), "in fine, se va putea gati dupa acest volum", indicându-ne, intr-un documentat si zglobiu studiu, "Cum si ce mâncau clasicii nostri". Retin, in semn de neretinuta adeziune, o inspirata apoftegma a sa, exilata nemeritat intr-o nota de subsol: "Cartile mari de bucate - paradoxal - nu se adreseaza gospodinelor, ci eruditilor…"
Exemplul cel mai potrivit este chiar volumul succint comentat in acest colt de pagina, care reprezinta, dupa mine, cea mai frumoasa editie din culegerea lui Kogalniceanu si a lui Negruzzi. Bon apetit!

BOGDAN CRETU (nascut la 21 ianuarie 1978, in judetul Constanta) este lector la Catedra de Literatura Romana din cadrul Facultatii de Litere, Universitatea "Al.I. Cuza" din Iasi. Doctor in filologie, cu distinctia magna cum laudae, din iulie 2006. Volume publicate: Arpegii critice. Explorari in critica si eseistica actuale (Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din Romania; Premiul pentru debut al revistei "Convorbiri literare"); Matei Visniec - un optzecist atipic (Premiul pentru debut al "Ziarului de Iasi", nominalizat la Premiul pentru debut al revistei "Romania literara"), Lecturi actuale. Pagini despre literatura romana contemporana (Premiul pentru critica al revistei "Ateneu"), Utopia negativa in literatura romana. Cronicar literar, eseist; a publicat in jur de 500 de articole in diferite reviste culturale. Semneaza prefete la numeroase volume, antologii etc. Redactor al revistei "Paradigma". Membru al Uniunii Scriitorilor din Romania si al Asociatiei pentru Literatura Generala si Comparata. Din 2006, semneaza o rubrica saptamanala in "Ziarul de Iasi". Colaborator la emisiunea "Convorbiri literare" a Radio Iasi, din 2006.