Florin Pogonaru: Descurajarea consumului se poate transforma in consum din import si stagflatie
Exista, in randul specialistilor, consens asupra faptului ca
exportul va fi motorul cresterii economiei romanesti in 2010. De
asemenea exista consens, in randul acelorasi specialisti in
macroeconomie, ca orice crestere generata de consum induce deficite
si deci nu e buna.
Exista insa o limita dincolo de care descurajarea consumului se
poate transforma exact in contrariul ei: incurajarea consumului din
import si stagflatie.
Acest lucru se intampla cand prabusirea cererii locale duce la
disolutia lanturilor nationale de creare a valorii ("supply
chains") prin care resursele locale sunt transformate in produse
finite avand ca destinatar consumatorul roman. Din acel moment
consumatorul roman nu se va aproviziona decat din import,
producatorii locali prabusindu-se.
La concret, un exemplu asupra modului in care reactioneaza altii
pentru a isi conserva supply chain-urile este edificator.
La inceputul crizei, conducerea Dacia era cel putin la fel de
preocupata de modul in care isi poate sustine subfurnizorii, de
obicei IMM-uri, pe cat era de propria supravietuire. Exista
constiinta ca daca unul din subfurnizorii importanti da faliment,
productia Dacia va fi periclitata pentru cel putin un an. In
consecinta, fabrica a inceput sa isi schimbe modelul de afaceri,
mergand pana la a finanta in avans furnizorii locali aflati in
dificultate.
Asa functioneaza economia de piata moderna in care concurenta nu
mai are loc la nivelul corporatiilor, ci ia forma luptei "supply
chain versus supply chain".
Distrugerea lanturilor interne de creare de valoare genereaza
stagflatie.
Un exemplu concret, al unei fabrici romanesti de procesare de
granule PVC (competitiva la nivel european), arata ca in momentul
in care producatorul local, cat si cei cativa producatori de PVC
din Ungaria si Ucraina si-au intrerupt productia, granulele a
trebuit sa fie aduse din Thailanda si SUA.
Costurile inputurilor au fost mult mai mari, iar discontinuitatile
de productie au generat somaj. Extins la scara mai larga, aceasta
inseamna inflatie si somaj.
Este deja un truism faptul ca productia romaneasca este departe de
a satisface cererea de consum interna si ca, incepand cu produsele
alimentare, in mare parte cererea interna se duce in
importuri.
Pe de alta parte, intrucat exporturile contribuie cu numai 30% la
PIB, este evident ca nu poti avea crestere economica numai din
exporturi si ca sub o forma sau alta trebuie facut ceva pentru a
stimula consumul care se duce in productie interna.
Altfel spus, principala problema a economiei romanesti pentru
perioada urmatoare va fi sa gaseasca mijloacele de stimulare de
"supply chains", respectiv a unor sisteme organizate de
transformare a resurselor locale in produse finite avand ca
destinatar consumatorul roman si sa nu fie preocupata obsesiv de
drobul de sare al consumului.
In acest sens banii de la UE utilizati pentru ajutoare de stat
trebuie sa aiba drept criteriu salvarea lanturilor de creare a
valorii la nivel national si nu sa fie repartizati pe baza
lanturilor de influenta.
Florin Pogonaru este presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR)