GENEALOGII/ Familia Busila

Autor: Mihai Sorin Radulescu 23.02.2010

In locul in care se intâlnesc Aleea Alexandru, strada Rabat - altădată Aleea Modrogan, numită aşa după porecla unui membru al familiei Filipescu - şi strada Ermil Pangratti, există o casă - monument de arhitectură modernă - care găzduieşte astăzi ambasada unei ţări din Golf.

Proiectată de arhitectul Duiliu Marcu, casa, fostă Buşilă, din Parcul Filipescu este amintită in multe cărţi de istoria arhitecturii româneşti, fiind una dintre realizările artistice remarcabile din perioada interbelică. In anii dintre cele două războaie mondiale şi in vremea celui de-al doilea a fost locuită de inginerul Constantin D. Buşilă şi familia sa. Ministru al Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor intre iulie 1941 si octombrie 1943, Constantin D. Buşilă a fost un om cu stare materială foarte prosperă, proprietar şi al unei vile somptuoase la Sinaia. Funcţia deţinută in vremea regimului Antonescu avea să ii aducă insă sfârşitul, in 1951, in inchisoarea de la Aiud, dar casa sa bucureşteană rămâne ca un memento al unei figuri din trecut şi al unei epoci revolute.
Nu demult a fost rememorat de regretata Tutu Georgescu, soţia dirijorului George Georgescu, in cartea sa "Amintiri dintr-un secol", apărută la Editura Muzicală in anul 2001. O evocare plină de farmec a vechii lumi româneşti, in care se perindă multe personaje ce au dat viaţă Micului Paris. Stiindu-mă iubitor de cărţi şi colecţionar de lucruri vechi, un prieten din altă generaţie, regretatul Şerban Ghica - strănepot al scriitorului Ion Ghica - şi soţia sa Graziela - artistă plastică in domeniul tapiseriei - mi-au dăruit cândva două tomuri, literalmente uriaşe, publicate la zece ani de la unirea cu Regatul a Transilvaniei şi a celorlalte provincii cu populaţie majoritar românească, probabil cele mai mari cărţi - ca dimensiuni - pe care le am: două tomuri ce se aflaseră in biblioteca lui Constantin D. Buşilă, cu iniţialele sale pe cotorul elegant de piele.
Ministrul Buşilă era covurluian de obârşie, familia sa fiind, potrivit cuvintelor paharnicului Constandin Sion, de "moldovan, răzăş vechi, mazil; din acest neam au rădicat la boierie Mihai vodă Sturza pe un Aleco Buşilă, făcându-l serdar" (ediţia a II-a a "Arhondologiei Moldovei", p. 36). Un izvor preţios de epocă, "Vidomostie de boierii Moldovei aflaţi in ţară la 1829", inregistra pe "Sandu Buşâlă, stolnic, născut la satul Găneşti, ţin. Covurlui, de 35 ani, fiul lui Ştefan Buşâlă; locuieşte la Bârlad; stăpânitor pe părţi de moşie" (partea a II-a a "Vidomostiei", in "Arhiva Genealogică", serie nouă, I/VI, 3-4, 1994, p. 294). Aceasta era forma iniţială a numelui, in pronunţie moldovenească: "Buşâlă", iar satul de baştină există şi astăzi lângă Bereşti şi Vârlezi, la nord de Galaţi şi de Târgu Bujor.
Buşileştii se inrudiseră cu familia Plesnilă, despre care am mai avut prilejul să scriu in această rubrică, pe vremea când Ziarul de Duminica apărea pe suport de hârtie, in nr. 38 (370), din 28 septembrie 2007, p. 4, supliment cultural al Ziarului Financiar, anul IX, nr. 2.233, 28 septembrie 2007). Din familia Plesnilă provenea o bunică a istoricului şi criticului de artă Radu Ionescu. Constantin D. Buşilă a fost căsătorit cu Elena (cunoscută in protipendada românească interbelică drept "Lily") născută Mănciulescu, care, din căsătoria sa anterioară cu Iancu Oroveanu, proprietar de moşie la Văleni, in apropiere de Caracal, judeţul Olt, a avut doi copii: Petre şi Ecaterina, zisă Tutu, care avea să devină soţia dirijorului George Georgescu. Petre Oroveanu a fost căsătorit cu Marie-Jeanne Argetoianu, fiica lui Constantin Argetoianu, având două fiice. Dincolo de apartenenţa politică, toată lumea politică românească era inrudită şi doar instaurarea regimului totalitar a putut să şteargă cu buretele ceea ce ţinea de trecut. De ce să ne amintim astăzi de toţi aceşti oameni? Oare dacă i-am uita ar fi mai bine sau mai rău?

MIHAI SORIN RADULESCU - n. 1966, Bucureşti. Profesor universitar doctor la Facultatea de Istorie a Universităţii Bucureşti. Specialist in istorie socială românească şi genealogii. Volume publicate: "Elita liberală românească, 1860-1900", Ed. All, 1998, "Genealogii", Ed. Albatros, 1999, "Genealogia românească", Editura Istros, 2000, "Memorie si stramosi" (2002) si "Cu gandul la lumea de altadata" (2005).