Cum priveste Big 4 noile reguli fiscale care se contureaza in sectorul financiar mondial. Cat de atractiva ramane Romania?
Romania ramane deocamdata o locatie atractiva in peisajul international marcat de reglementari mai stricte pentru sectorul financiar si impozitare a bonusurilor bancherilor si ar putea atrage banci puternice, insa doar ca intentie de extindere a operatiunilor, si nu ca intentie de mutare a sediilor principale.
Totusi, atunci cand vor fi finalizate noile reguli in domeniul bancar exista si posibilitatea sa fie implementate in mod unitar, astfel ca ar disparea sansa de a face arbitraj pe partea de reglementare, in cautarea unor tari cu reguli mai "blande".
In ceea ce priveste nivelul taxelor care ar putea fi aplicate in sectorul financiar, la nivel european este destul de dificil de gasit o pozitie comuna in conditiile in care chestiunile legate de impozite sunt decise la nivel national. In prezent exista cote diferite de impozit pe profit, venit sau TVA. "Este o locatie atractiva, bineinteles, si speram ca tot mai multe grupuri financiare si banci vor alege sa investeasca in Romania. Pe langa cota unica de impozit pe profit, avem o forta de munca bine calificata si apreciata ca atare in Vest, avem un sistem de reglementari bancare aliniat la standardele europene", spune Rodica Segarceanu, partener, International & Corporate Tax, Deloitte Romania.
Ea considera ca atragerea unor banci puternice ar veni probabil doar ca intentie a extinderii operatiunilor pe teritoriul Romaniei si nu ca intentie de mutare sau dislocare catre Romania a functiei de management a respectivelor institutii financiare.
De asemenea, Ramona Jurubita, Partner, Taxation Services KPMG Romania, spune ca decizia de mutare a unor operatiuni intr-o alta tara are la baza o gama larga de considerente, impozitarea fiind un aspect secundar.
"Romania are o cota de impozitare a profiturilor interesanta, dar este greu de imaginat ca o banca puternica ar dori sa isi mute operatiunile in Romania doar pentru acest motiv. Pana la urma cota unica de 16% exista din 2005 si nu a avut un astfel de efect in acest rastimp. In plus, este foarte probabil ca atunci cand noul val de reglementari in domeniul financiar-bancar va fi finalizat, acesta sa fie implementat in mod unitar la nivel european, reducand posibilitatea bancilor de a face un arbitraj pe partea de reglementare intre diferite tari membre UE".
Atunci cand o banca straina decide mutarea operatiunilor in alte tari, trebuie avute in vedere in primul rand considerente de business - cum ar fi aspecte legate de economie, infrastructura, climat politic etc., taxele fiind un aspect secundar de reglaj in luarea unei astfel de decizii, sustine si Andra Casu, manager, departamentul de Asistenta Fiscala, Ernst & Young Romania. "Asadar, chiar si in conditiile unei impozitari cu 50% a anumitor bonusuri in Anglia, este posibil ca pe termen scurt bancile din Londra sa nu aleaga piete straine cu impozite reduse si, astfel, sa nu fie atrase de posibilitatea de a-si muta operatiunile catre o alta piata cum ar fi spre exemplu cea romaneasca", spune reprezentanta E&Y.
In Romania sunt prezente banci din Grecia (26,8% din capital, la sfarsitul lunii septembrie 2009), Austria (17,1% din capital), Olanda (9% din capital), Ungaria (4,2% din capital), Franta (4% din capital) si alte tari.
La ce taxe s-au gandit europenii
Practicile salariale excesive sunt considerate ca fiind unul dintre factorii declansatori ai crizei financiare actuale, bancherii fiind acuzati ca si-au asumat riscuri mari in cautarea profiturilor. Bonusurile excesive ale bancherilor au generat anul trecut o serie de critici atat in Statele Unite, cat si in Europa, in special in cazul bancilor care au primit ajutor de la stat pentru a se salva. Insa, in ciuda scandalurilor izbucnite pe acest subiect, o serie de banci de top au pus deoparte sume destul de mari pentru a-si rasplati angajatii.
"Eforturile internationale de a regulariza politicile de remunerare au la baza consensul cu privire la faptul ca practicile din sectorul serviciilor financiare au condus la abordarea pe termen scurt a obiectivelor de afaceri si la asumarea unor riscuri excesive ce au contribuit la criza mondiala pe care o traversam", spune Ruxandra Stoian, partner PwC, liderul grupului de consultanta in resurse umane.
Guvernul britanic a anuntat, pe langa inasprirea reglementarilor din sectorul financiar-bancar, introducerea unei taxe de 50% pe bonusurile anuale care depasesc 25.000 de lire. Intentia introducerii unor astfel de masuri a fost anuntata si de Franta.
Pe de alta parte, guvernul austriac se gandeste sa impoziteze bancile dupa modelul planului prezentat recent de presedintele american Barack Obama, pentru a majora veniturile bugetare. Astfel, se urmareste introducerea "unei contributii de solidaritate", echivalenta cu 0,7%-1% din veniturile bancilor. Noul impozit ar putea aduce aproape 500 de milioane de euro pe an la buget, incepand din 2011. In plus, FMI analizeaza mai multe optiuni pentru a ajuta guvernele sa recupereze fondurile investite in salvarea institutiilor de credit, printre care impunerea unei taxe asupra tranzactiilor financiare ale bancilor. La circa doi ani de la aparitia celei mai grave crize financiare si economice de dupa Marea Depresiune din anii '30, la nivel mondial se incearca construirea unui nou sistem de reglementare si supraveghere a sectorului financiar. Insa, desi au existat discutii despre necesitatea existentei unor reglementari coordonate la nivel mondial, primele semnale indica tendinta de implementare a unor reguli unilateral, la nivel national.
Ce efecte poate avea impozitarea bonusurilor
Reprezentanta KPMG considera ca reactia oponentilor acestei masuri (marile banci britanice) ar putea fi mutarea operatiunilor de tip Investment Banking in alte centre financiare ce nu aplica in prezent un astfel de impozit, pentru a preveni plecarea angajatilor proprii catre firme concurente ce nu sunt afectate de acest impozit.
Ea nu exclude posibilitatea ca bancile mari sa-si mute operatiunile din marile centre financiare spre alte zone, in masura in care impozitarea suplimentara a bonusurilor ar deveni o masura permanenta.
"Totusi, decizia de a desfasura operatiuni financiare intr-un anumit loc nu ia in calcul doar regimul de impozitare, ci o intreaga gama de considerente, cum ar fi: regimul de reglementare si nivelul de liberalizare al pietelor financiar-bancare, infrastructura de tranzactionare, nivelul de trai si de dezvoltare al zonei respective, disponibilitatea fortei de munca inalt calificata, regimul politic stabil etc.".
De aceea, in cazul in care o mare corporatie financiar-bancara ar dori mutarea unor operatiuni din Londra sau din alt centru financiar, alternativele ar fi tot centre financiar-bancare mondiale sau regionale, preferabil centre in care desfasoara deja operatiuni, in opinia lui Jurubita.
Nici Rodica Segarceanu de la Deloitte nu exclude posibilitatea mutarii operatiunilor bancilor spre zone unde reglementarile sunt mai laxe si impozitele mai reduse.
"Bineinteles ca exista si aceasta posibilitate, insa motivele pentru care astfel de institutii au ales Marea Britanie in prima instanta ca centru al operatiunilor nu sunt deloc legate de sistemul fiscal de acolo. Exista rationamente comerciale, istorice, de reglementare specifica a operatiunilor care primeaza in fata regimului de impozitare".
Pe de alta parte, e bine stiut ca in ciuda unor "cote de impunere" mai crescute, Marea Britanie are un sistem fiscal extrem de stabil si predictibil, mult mai dezvoltat decat al Romaniei spre exemplu, or, acest fapt reprezinta in sine un argument mult mai puternic pentru deciziile de investitie, de mentinere si de extindere a operatiunilor in Marea Britanie, mai spune Segarceanu. "In Regatul Unit, oficialii au declarat ca probabil un numar foarte mic dintre managerii bancari isi vor muta domiciliul fiscal si vor parasi Marea Britanie ca urmare a cresterii cotei de impozitare, subliniind ca aceasta cota se aplica probabil unui procent mai mic de 2% din totalul persoanelor angajate din Marea Britanie", spune reprezentanta Deloitte.
Se vehiculeaza deja ca se cauta solutii alternative, din care una ar fi chiar amanarea de catre banci a acordarii acestor bonusuri anuale sau transformarea lor in planuri de actiuni care sa permita impozitarea lor pe o perioada mai lunga de timp, dar la o cota mai redusa.
Segarceanu sustine ca alternativele gen dislocarea unor departamente si centralizarea anumitor operatiuni in alte tari trebuie puternic argumentate de ratiuni comerciale.
"Orice astfel de demers este oricum supus unor reglementari puternice privind evaziunea fiscala existente la nivelul fiecarei tari in parte si dublate de eforturi de reglementare la nivelul OCDE care isi intareste pozitia in legatura cu eliminarea "paradisurilor fiscale".
La finalul anului trecut, CEO-ul celui mai mare grup financiar bancar din Franta (BNP Paribas) a anuntat inchiderea tuturor sucursalelor bancii din jurisdictiile fiscale aflate pe lista gri a OCDE.
Ernst &Young enumera printre posibilele reactii la impozitarea bonusurilor faptul ca schema de remunerare a personalului din sectorul bancar prin intermediul bonusurilor anuale ar putea fi eventual inlocuita cu o schema alternativa prin includerea acestor bonusuri in salariul de baza in scopul evitarii potentialei metode de taxare (cu 50% a bonusurilor).
O alta reactie adversa care ar putea aparea ar fi decizia de mutare partiala sau totala a operatiunilor bancilor spre zone mai tentante din punct de vedere fiscal, dar care sa permita in acelasi timp si desfasurarea afacerilor cu o profitabilitate similara.
"Totusi, nu credem ca multe dintre ele vor face acest pas, cel putin intr-un orizont de timp apropiat, luand in considerare eventualele costuri de relocare ce ar trebui suportate si de asemenea tinand cont de faptul ca bancile respective nu au ales sa isi desfasoare activitatea in Anglia doar datorita nivelului redus al taxelor, ci din alte motive de business prioritare, cum ar fi spre exemplu infrastructura".
Reprezentanta E&Y mai spune ca pentru evitarea impozitelor ridicate, de genul celor generate de noile masuri de taxare decise in Anglia si Franta de exemplu, bancile ar putea recurge la relocarea anumitor departamente catre alte tari in care climatul fiscal le-ar putea fi mai favorabil. De asemenea, acestea ar putea considera schimbarea statutului din punct de vedere juridic, in masura in care o astfel de modificare ar conduce la aplicarea unor impozite mai favorabile (ex.: taxarea unei sucursale vs. a unei filiale).
Regulile BNR pentru remunerarea in banci
- Stabilirea unui raport rezonabil intre nivelul salariului de baza si bonusuri. Bonusul de performanta trebuie "amanat" (alocat/prelungit) pentru o perioada care sa permita evaluarea corespunzatoare a riscurilor si a performantei. In cazul acordarii unui bonus semnificativ ca valoare, acesta trebuie sa fie platit o parte in numerar, dar sa contina si o componenta flexibila, precum actiuni sau alte fonduri. Politica de remunerare sa nu incurajeze asumarea excesiva a riscurilor.
- Ajustarea remunerarii la risc - indicatorii de performanta trebuie sa ia in considerare elementele de risc precum costul capitalului sau lichiditatea, sa favorizeze performanta pe termen lung, sa existe o balanta intre indicatorii financiari si cei nefinanciari, sa fie distribuiti echitabil intre indicatorii individuali si cei de grup.
- Reprezentantii Consiliului de Administrare trebuie sa aprobe principiile generale de remunerare si sa se asigure ca politicile nu genereaza conflicte interne. In paralel, organele de supraveghere interne au obligatia sa asigure implementarea politicilor generale de remunerare si sa constituie un comitet de remunerare care sa le asiste.
- Politicile de remunerare trebuie sa fie transparente, clare, documentate si comunicate in interiorul companiei. Procesul de evaluare a personalului din corporatiile financiare trebuie formalizat in mod corespunzator.
Jumatate din banci au dat bonusuri in 2009
Potrivit celui mai recent studiu al companiei de audit si consultanta PwC, o mare parte din angajatorii din sistemul bancar romanesc nu au renuntat anul trecut la acordarea de prime de vacanta, de Craciun sau de Paste si nici la cel de-al 13-lea salariu. Studiul HR Barometer a fost realizat in luna decembrie a anului trecut pe un esantion de 98 de companii locale, din care 20 provin din sectorul serviciilor financiare. Jumatate din bancile participante la studiu au pastrat primele de Craciun si in 2009, in timp ce 45% au acordat si cel de-al 13-lea salariu. De asemenea, peste 20% din angajatorii din sistemul bancar au acordat prime de vacanta sau de Paste si anul trecut. De altfel, nici beneficiile precum tichete de masa sau asigurari de accidente nu au fost eliminate pentru majoritatea angajatilor din sistemul bancar. Numai 60% din banci au acordat anul trecut cresteri salariale tuturor angajatilor. Cu toate acestea, 2009 a fost primul an in care bancile au inregistrat scaderi in ceea ce priveste nivelul de cresteri salariale. In 2009 cresterea salariilor in banci a fost de 5,3% (la o rata a inflatiei de 4,7% - n.r.), iar PwC estimeaza pentru 2010 o crestere de 5,5% pentru acest sector. Bancherii sunt cel mai bine platiti salariati din economie, cu un castig lunar net de 4.111 lei (980 de euro), potrivit datelor de la Institutul National de Statistica din luna decembrie.
Va exista o taxa unica asupra tranzactiilor financiare?
O taxa asupra tranzactiilor financiare ale bancilor a fost propusa pentru prima data de laureatul Premiului Nobel pentru economie James Tobin la inceputul anilor '70. El considera ca taxa ar trebui impusa doar tranzactiilor speculative de pe pietele valutare, pentru a le face mai stabile, prin reducerea volatilitatii.
Reprezentanta Deloitte spune ca desi tendinta, cel putin la nivel european, este de unificare a sistemelor de impunere directa, eforturile se indreapta spre stabilirea unui cadru unic in care baza de impunere este similara, si nu cota efectiva.
"Dar si acest drum este lung, pentru ca vorbim de suveranitatea fiscala a fiecarui stat, iar acest drept nu e impartit cu niciun alt stat, iar modul in care isi exercita acest drept nu raspunde fata de nicio instanta sau organism international", considera Segarceanu.
Ea apreciaza ca nu putem vorbi de "necesitatea" impunerii unei astfel de taxe unice pentru ca ea ar veni in contradictie cu politicile fiscale ale diferitelor state, cata vreme tipurile de impozite si modul de folosire a acestora sunt instrumente folosite in mod diferit de fiecare stat in parte, in vederea implementarii eficacitatii fiscale asa cum a fost gandita de fiecare stat in parte. Pe de alta parte, reprezentanta E&Y spune ca, in contextul actual, este posibila impunerea unei taxe unice asupra tranzactiilor financiare, avandu-se in vedere taxarea globala a tranzactiilor financiare in scopul penalizarii speculatiilor valutare pe termen scurt.
"Totusi, dintr-o perspectiva practica introducerea unei astfel de masuri nu pare a fi usor de realizat intrucat o astfel de taxa unica ar fi greu de reglementat in toate statele (intr-un mod similar si simultan), operatiunile ar putea fi mutate, in consecinta, catre statele in care taxa nu a fost introdusa - in scopul evitarii acesteia, si nu in ultimul rand impartirea corecta a veniturilor taxabile intre diverse state ar putea ridica de asemenea unele dificultati".
Ramona Jurubita, de la KPMG, sustine ca discutiile despre impozitarea tranzactiilor financiare ar putea avea la baza 3 motivatii posibile. Impozitarea tuturor tranzactiilor financiare pentru a reduce volumul activitatilor riscante, speculative, pe termen scurt ale bancilor, fiind considerat ca apetitul de risc crescut al bancilor le-a condus in situatia dezastruoasa din 2008, cand multe a trebuit sa fie salvate cu bani publici.
O alta motivatie ar fi impozitarea tuturor tranzactiilor financiare pentru a creste volumul impozitelor platite de banci, in acest fel statul recuperand sumele platite in 2008 si 2009 pentru salvarea bancilor. Totodata, s-ar putea urmari impozitarea tranzactiilor valutare pe termen scurt pentru a reduce presiunea speculativa asupra unor valute (aceasta fiind versiunea originala a propunerii lui Tobin).
"Taxa pe tranzactii poate avea efecte contrare majore, asa cum au descoperit tarile ce au aplicat-o (de exemplu Suedia in anii '80): mutarea tranzactiilor in alte tari intr-un interval scurt de timp, prabusirea volumului tranzactiilor pe pietele interne, scaderea eficientei pietelor financiare, cresterea costurilor de tranzactionare ale clientilor".