LA FRONTIERA ISTORIEI/ Moartea cotidiana a unei tinereti ciudate
Autor:
Majuru Adrian Aurel
09.03.2010
Jurnalul oricarui adolescent
interbelic abunda de intamplari plicticoase, asemanatoare de la o
zi la alta. Din cand in cand, scrisul pulsa catre o mica revolta
impotriva monotoniei agresive.
Iata cum noteaza intr-o zi
insuportabil de fada ceea ce traieste de ani: "M-am sculat din pat.
M-am imbracat. Mi-am luat ceaiul. Tata a plecat la regiment. Mama a
inceput sa se certe cu bucatareasa. …Dejunul. Ne-am asezat la masa:
mama, tatal si fiul lor. Am mancat doua feluri si un desert. Tata a
deschis aparatul de radio. A potrivit ceasornicul dupa ora
oficiala. A ascultat stirile. S-a scobit in dinti. Apoi s-a culcat
in odaia lui.
Mama ramanand singura in salon a dat un telefon
amantului ei. …Masa de seara. Ne-am asezat la masa, mama, tatal si
fiul lor. Am mancat doua feluri si desert. Tata a deschis aparatul
de radio. A potrivit ceasornicul dupa ora oficiala. A ascultat
stirile. S-a scobit in dinti. Fiecare din noi s-a culcat in urma,
intinzandu-se in pat ca intr-un sicriu. Maine filmul va rula de la
inceput. Aceasta se numeste viata. Scriitorii o socotesc demna de a
umple paginile romanelor lor. Filosofii ii gasesc tot felul de
semnificatii. Si eu ma intreb de ce nu ma sinucid mai curand"
(Tinerete ciudata).
Dincolo de casa se intinde iadul
cotidian, "acel fund de cartier, cu vecini care se barfeau pe
ascuns toata ziua, mereu la panda de dincolo de ziduri, parca nu ar
avea ceva mai bun de facut decat sa isi piarda vremea uitandu-se
reciproc prin gaura cheii" (Moarte cotidiana).
Apoi, la scoala, acei ani de
liceu "cimitir al tineretii mele" (Bacovia), erau "un calvar" in
care "colegii de clasa il privisera totdeauna cu dispret, avand
reactiunea golanilor in fata copilului de familie buna", care "nu
supara pe profesori, care nu copia la teze, care nu injura, care nu
stia anecdote (bancuri n.m.), care nu fuma pe furis, care nu
juca fotbal, care nu umbla dupa fete". Iar profesorii sunt o alta
poveste. Ce se discuta intr-o cancelarie interbelica? Comentarii
despre Rimbaud sau vreun termen lingvistic? Nici gand. Dupa ce au
sorbit din cafeaua adusa de servitor (asa se obisnuia pe atunci,
din partea scolii!, n.m.), "incepura comentariile in legatura
cu cafeaua. Bineinteles, pentru unul nu era de-ajuns de fierbinte,
pentru un al doilea de-ajuns de dulce, pentru un al treilea
de-ajuns de amara."
Pe marginea mesei, cineva uitase
ziarul "Universul". Acolo, cu litere de-o schioapa, era prezentat
colegul lor "Stefan Teodorescu, profesor la Colegiul <<Regele
Fedinand>> din Capitala", care isi pusese capat
zilelor.
Intr-un colt de cancelarie,
tanarul profesor Justin privea aceasta atmosfera de lancezeala
dintr-un mare liceu al Capitalei, nefiind "impresionat de moartea
oricum neasteptata a colegului de muzica. Pentru el nenea Fanica
murise inca de mult, gestul sinuciderii venind acum ca o confirmare
revelatoare doar pentru altii. Ajunsese un maniac al materiei
predate, un abrutizat de anii de cariera, un imbecil cu varsta. In
aceeasi masura ca profesorii mai vechi din jur. Ca el insusi"
(Moarte cotidiana).
Astazi avem scoli
insalubre cu profesori plictisiti, deshainati cu priviri sordide,
toropiti de lehamitea si saracia lunilor de vacanta. Singura
alternativa pentru a schimba cotidianul monoton este inceperea
anului scolar cu nebiruitele probleme: facturi de tot felul, copii
zburataciti si nervosi, lectii predate in sila sau deloc si
salariul mizer, de hamal analfabet dintr-un port flamand al
secolului al XVIII-lea.
Vecinii aveau o fata, studenta.
Si pentru ca "era urata si lipsita de avere" si "tot nu avea sa
gaseasca usor un barbat, care sa o ceara in casatorie",
"perspectiva profesoratului parea singura salutara pentru viitorul
ei". Ajunsa profesoara, va imbatrani incet, va deveni ursuza si
distrusa de probleme marunte in hainele din studentie. Isi va
potoli furia pe baietii tineri, plini de viata si succes, care
refuzau prabusirea sufletului in neputinta dar si pe colegele lor
de clasa sau scoala. Va avea asupra lor doar puterea notelor de
trecere sau a mediilor mici cu care va ameninta in stanga si-n
dreapta pe bietii adolescenti. Si asta doar pentru a-si razbuna
tineretea refuzata. La polul opus, se afla o alta vecina care "se
credea inteligenta, fiindca fusese premianta in liceu. Se credea
culta, fiindca urmase un an la Academia Comerciala. Se credea
distinsa, fiindca parintii ei avusesera o avere
insemnata".
Ii ramasese alternativa
exilului, oriunde, caci "intr-adevar, la noi, nu se poate incepe
nimic in mare. De altminteri, pentru aceasta, nici nu vreau sa
raman aici" (Moarte cotidiana).
Altfel, nu se temea de moarte in
cazul unui exil esuat, caci moartea parea sa fie "singura realitate
in care mai cred. Si nu voi astepta sa mor istovit de tuberculoza,
ca oricare bolnav. Nu. Ma voi sinucide inainte pastrandu-mi astfel
pana la urma initiativa personala. Sinuciderea este de altminteri
actul cel mai lucid si inteligent, din cate poate face un om"
(Tinerete ciudata).
Pentru Dinu Pillat,
"orice gand de viitor, orice plan, orice iluzie pare zadarnica.
Capacul fatalitatilor imanente se poate inchide dintr-o clipa
intr-alta asupra destinului fiecaruia dintre noi" (15 mai 1944). Si
asta pentru ca "sentimentul prezentului este realitatea cea mai
imperioasa, singura certitudine, poate unica dovada ca existam in
tiparele unei contingente" (7 martie 1946).
P.S. In momentul de fata, "un
procent enorm de 72% din populatia tanara, conform unui sondaj de
opinie publicat de Gallup in 1998, doreste sa paraseasca tara din
diverse motive", in timp ce estimarile din acelasi an aratau ca
"70% din populatie are un nivel de viata mai scazut decat cel
decent, existand chiar tendinta unei saraciri treptate" (pp.76-77 -
Saracia si drepturile omului - 1998). De atunci au trecut
cinci ani.
ADRIAN MAJURU (n. 1968)
este cercetator la Muzeul Municipiului Bucuresti si coordoneaza
Muzeul Dr. Nicolae Minovici. Este autorul mai mulor carti despre
Bucuresti, precum Bucurestiul mahalalelor sau periferia ca mod
de existenta si Bucuresti. Povestea unei geografii
umane. In sfera preocuparilor sale se afla si zona de
underground social urban. In sprijinul celor care studiaza acest
domeniu din perspectiva antropologica, a editat lucrari cu referire
la cersetorie, delincventa, vagabondaj, sinucidere, nebunie,
prostitutie, incepand cu anul 2005. Intre alte titluri publicate,
amintim aici selectiv Copilaria la romani, Familia
Minovici - univers spiritual si Destin valah in ilustratii
si 101 texticulete. In prezent, coordoneaza seriile
"Antropologia urbana" si "Periferii nocturne" la Editura Paralela
45.