LA FRONTIERA ISTORIEI/ Moartea cotidiana a unei tinereti ciudate

Autor: Majuru Adrian Aurel 09.03.2010
Jurnalul oricarui adolescent interbelic abunda de intamplari plicticoase, asemanatoare de la o zi la alta. Din cand in cand, scrisul pulsa catre o mica revolta impotriva monotoniei agresive.
Iata cum noteaza intr-o zi insuportabil de fada ceea ce traieste de ani: "M-am sculat din pat. M-am imbracat. Mi-am luat ceaiul. Tata a plecat la regiment. Mama a inceput sa se certe cu bucatareasa. …Dejunul. Ne-am asezat la masa: mama, tatal si fiul lor. Am mancat doua feluri si un desert. Tata a deschis aparatul de radio. A potrivit ceasornicul dupa ora oficiala. A ascultat stirile. S-a scobit in dinti. Apoi s-a culcat in odaia lui. Mama ramanand singura in salon a dat un telefon amantului ei. …Masa de seara. Ne-am asezat la masa, mama, tatal si fiul lor. Am mancat doua feluri si desert. Tata a deschis aparatul de radio. A potrivit ceasornicul dupa ora oficiala. A ascultat stirile. S-a scobit in dinti. Fiecare din noi s-a culcat in urma, intinzandu-se in pat ca intr-un sicriu. Maine filmul va rula de la inceput. Aceasta se numeste viata. Scriitorii o socotesc demna de a umple paginile romanelor lor. Filosofii ii gasesc tot felul de semnificatii. Si eu ma intreb de ce nu ma sinucid mai curand" (Tinerete ciudata).
Dincolo de casa se intinde iadul cotidian, "acel fund de cartier, cu vecini care se barfeau pe ascuns toata ziua, mereu la panda de dincolo de ziduri, parca nu ar avea ceva mai bun de facut decat sa isi piarda vremea uitandu-se reciproc prin gaura cheii" (Moarte cotidiana).
Apoi, la scoala, acei ani de liceu "cimitir al tineretii mele" (Bacovia), erau "un calvar" in care "colegii de clasa il privisera totdeauna cu dispret, avand reactiunea golanilor in fata copilului de familie buna", care "nu supara pe profesori, care nu copia la teze, care nu injura, care nu stia anecdote (bancuri n.m.), care nu fuma pe furis, care nu juca fotbal, care nu umbla dupa fete". Iar profesorii sunt o alta poveste. Ce se discuta intr-o cancelarie interbelica? Comentarii despre Rimbaud sau vreun termen lingvistic? Nici gand. Dupa ce au sorbit din cafeaua adusa de servitor (asa se obisnuia pe atunci, din partea scolii!, n.m.), "incepura comentariile in legatura cu cafeaua. Bineinteles, pentru unul nu era de-ajuns de fierbinte, pentru un al doilea de-ajuns de dulce, pentru un al treilea de-ajuns de amara."
Pe marginea mesei, cineva uitase ziarul "Universul". Acolo, cu litere de-o schioapa, era prezentat colegul lor "Stefan Teodorescu, profesor la Colegiul <<Regele Fedinand>> din Capitala", care isi pusese capat zilelor.
Intr-un colt de cancelarie, tanarul profesor Justin privea aceasta atmosfera de lancezeala dintr-un mare liceu al Capitalei, nefiind "impresionat de moartea oricum neasteptata a colegului de muzica. Pentru el nenea Fanica murise inca de mult, gestul sinuciderii venind acum ca o confirmare revelatoare doar pentru altii. Ajunsese un maniac al materiei predate, un abrutizat de anii de cariera, un imbecil cu varsta. In aceeasi masura ca profesorii mai vechi din jur. Ca el insusi" (Moarte cotidiana).
Astazi avem scoli insalubre cu profesori plictisiti, deshainati cu priviri sordide, toropiti de lehamitea si saracia lunilor de vacanta. Singura alternativa pentru a schimba cotidianul monoton este inceperea anului scolar cu nebiruitele probleme: facturi de tot felul, copii zburataciti si nervosi, lectii predate in sila sau deloc si salariul mizer, de hamal analfabet dintr-un port flamand al secolului al XVIII-lea.
Vecinii aveau o fata, studenta. Si pentru ca "era urata si lipsita de avere" si "tot nu avea sa gaseasca usor un barbat, care sa o ceara in casatorie", "perspectiva profesoratului parea singura salutara pentru viitorul ei". Ajunsa profesoara, va imbatrani incet, va deveni ursuza si distrusa de probleme marunte in hainele din studentie. Isi va potoli furia pe baietii tineri, plini de viata si succes, care refuzau prabusirea sufletului in neputinta dar si pe colegele lor de clasa sau scoala. Va avea asupra lor doar puterea notelor de trecere sau a mediilor mici cu care va ameninta in stanga si-n dreapta pe bietii adolescenti. Si asta doar pentru a-si razbuna tineretea refuzata. La polul opus, se afla o alta vecina care "se credea inteligenta, fiindca fusese premianta in liceu. Se credea culta, fiindca urmase un an la Academia Comerciala. Se credea distinsa, fiindca parintii ei avusesera o avere insemnata".
Ii ramasese alternativa exilului, oriunde, caci "intr-adevar, la noi, nu se poate incepe nimic in mare. De altminteri, pentru aceasta, nici nu vreau sa raman aici" (Moarte cotidiana).
Altfel, nu se temea de moarte in cazul unui exil esuat, caci moartea parea sa fie "singura realitate in care mai cred. Si nu voi astepta sa mor istovit de tuberculoza, ca oricare bolnav. Nu. Ma voi sinucide inainte pastrandu-mi astfel pana la urma initiativa personala. Sinuciderea este de altminteri actul cel mai lucid si inteligent, din cate poate face un om" (Tinerete ciudata).
Pentru Dinu Pillat, "orice gand de viitor, orice plan, orice iluzie pare zadarnica. Capacul fatalitatilor imanente se poate inchide dintr-o clipa intr-alta asupra destinului fiecaruia dintre noi" (15 mai 1944). Si asta pentru ca "sentimentul prezentului este realitatea cea mai imperioasa, singura certitudine, poate unica dovada ca existam in tiparele unei contingente" (7 martie 1946).
P.S. In momentul de fata, "un procent enorm de 72% din populatia tanara, conform unui sondaj de opinie publicat de Gallup in 1998, doreste sa paraseasca tara din diverse motive", in timp ce estimarile din acelasi an aratau ca "70% din populatie are un nivel de viata mai scazut decat cel decent, existand chiar tendinta unei saraciri treptate" (pp.76-77 - Saracia si drepturile omului - 1998). De atunci au trecut cinci ani.

ADRIAN MAJURU (n. 1968) este cercetator la Muzeul Municipiului Bucuresti si coordoneaza Muzeul Dr. Nicolae Minovici. Este autorul mai mulor carti despre Bucuresti, precum Bucurestiul mahalalelor sau periferia ca mod de existenta si Bucuresti. Povestea unei geografii umane. In sfera preocuparilor sale se afla si zona de underground social urban. In sprijinul celor care studiaza acest domeniu din perspectiva antropologica, a editat lucrari cu referire la cersetorie, delincventa, vagabondaj, sinucidere, nebunie, prostitutie, incepand cu anul 2005. Intre alte titluri publicate, amintim aici selectiv Copilaria la romani, Familia Minovici - univers spiritual si Destin valah in ilustratii si 101 texticulete. In prezent, coordoneaza seriile "Antropologia urbana" si "Periferii nocturne" la Editura Paralela 45.