Sa fim solidari cu Grecia

Autor: Doru Lionachescu 10.03.2010

Avem, ca natie, acest talent pacatos de a ne uita prietenii in momentele lor cele mai grele. Cel mai recent exemplu il reprezinta atitudinea reprezentantilor Romaniei, a opiniei publice romanesti, fata de ceea ce se intampla in Grecia. Nu am auzit inca un cuvant de sprijin, o vorba buna, o imbarbatare adresata grecilor din partea vreunui factor de decizie roman in aceste clipe de grea cumpana cu care se confrunta confratii nostri ortodocsi.

Mai mult, reflectarea profundei crize pe care o traverseaza Grecia s-a facut si in mass-media romanesti intr-un registru ingust, egoist si in buna masura incorect, baleand undeva intre justitiarul "Asa le trebuie daca au trait mai bine decat isi puteau permite!" si pedagogicul "Aveti grija, ni se poate intampla si noua!".

Mai dezamagitor mi se pare insa ca niciuna dintre autoritatile romane nu gaseste de cuviinta sa-si exprime solidaritatea fata de cel mai apropiat prieten al nostru la ora actuala, fata de unul dintre cei mai mari investitori straini in Romania, in ultima instanta fata de un popor de care suntem legati de peste doua mii de ani de istorie comuna. Cum au dat de greu, cum uitam tot ce a insemnat Grecia pentru civilizatia romaneasca de-a lungul secolelor, uitam cat de mult a contat sprijinul lor pentru intrarea noastra in UE si in organismele transatlantice.

Conducerea BNR bunaoara pare ca uitat ce mult a insemnat capitalul grecesc pentru dezvoltarea sistemului bancar romanesc, din care detine acum peste o patrime. Uitam ca Alpha Bank a deschis o sucursala in Romania, pe care a numit-o cu modestie Banca Bucuresti, intr-o vreme cand nicio mare banca a lumii nu se gandea la noi. Cu totii am uitat cat de mult a contat faptul ca grecii de la EFG Eurobank au cumparat Bancpost intr-o vreme in care nimeni nu voia sa investeasca in Romania. E atat de greu de rostit o vorba de sprijin intr-o aparitie publica a guvernatorului, a altora dintre marii bancheri ai tarii, a guvernantilor actuali?!

Uitam cu prea multa usurinta cat de mult au pretuit banii pe care i-a platit OTE pentru Romtelecom intr-o perioada in care Romania se confrunta cu riscul real al incapacitatii de plata. Uitam ca oamenii de afaceri greci au fost printre primii investitori in sectorul imobiliar romanesc, creand astfel avere pentru mii de romani. Uitam cate avantaje a adus consumatorului roman intrarea agresiva dar profesionista a Cosmote pe piata telefoniei mobile, uitam ca bem Coca-Cola de la imbuteliatorul grec, ca ne cumparam haine din mall si bem cafele "americane" in mare parte tot de la francizori greci.

Unde a disparut prea-fericitul Daniel, intai-statatorul Bisericii Ortodoxe romane, biserica al carei cult si a carei istorie deriva din Bizant, deci de la greci?! Muntele Athos? O amintire stearsa, buna doar in campaniile electorale, de care ne lepadam in vremuri de restriste. Cat poate fi de grea o simpla binecuvantare, o rugaciune sincera pentru soarta fratilor intru credinta greci?!

Am uitat dintr-o data tot ce ne leaga de acest popor care a dat lumii marile concepte civilizatoare ale Europei: democratia, urbanitatea, dialogul, matematica si fizica, filozofia si artele frumoase. Uitam ca ne simtim mai bine ca acasa cu sutele de mii in fiecare vara populandu-le plajele, vizitandu-le insulele, admirandu-le sfiosi manastirile Meteorei, ascultand bouzukia, band ouzo si dansand umar la umar cu ei sirtaki. Cat ne costa ca Minister al Turismului sau ca premier sa recomandam de exemplu agentiilor sa promoveze anul acesta cu prioritate Grecia, pentru a-i sprijini pe greci?! Gesturi marunte, dar care ne pot aduce in timp simpatia intarita a grecilor intr-o Europa in care nu ne putem lauda cu prea multi prieteni.

Departe de mine gandul de a contesta cat de indreptatit economic este ceea ce se intampla acum in Grecia. E clar ca, la fel ca si noi, s-au intins mai mult decat le e plapuma, e clar ca buna parte din resursele imprumutate s-au "volatilizat" ori au fost cheltuite pentru a sustine un aparat birocratic excedentar si, probabil, un sistem de protectie sociala prea ofertant pentru puterea economica a tarii. Nu exista nicio indoiala ca aceste dezechilibre cronice vor trebui ajustate, iar gesturile politice ale guvernului grec ma fac sa cred ca masurile se vor pune in practica. Sa nu uitam ca premierul Papandreou este a treia generatie de politicieni de varf in familia sa, un om sobru, puternic si scolit la rigoarea scandinava. Proaspat numitul responsabil al Trezoreriei statului este unul dintre cei mai reputati bancheri de investitii din Grecia - iar rezultatele acestei numiri curajoase nu s-au lasat asteptate: emisiunea de obligatiuni grecesti de joia trecuta a fost suprasubscrisa de trei ori, in conditiile in care nimeni nu-i dadea vreo sansa.

Iesirea din criza a unei tari presupune promovarea unor oameni responsabili la conducere, persoane publice care pot coagula resursele de speranta ale tarii si pot mobiliza increderea neconditionata a partenerilor straini. Din acest punct de vedere, am convingerea ca Grecia a interpretat fara greseala partitura corecta in ultimele saptamani si ca, mergand inainte cu reformele - dureroase dar strict necesare - va invinge. Ce face acum guvernul grec, cu sindicatele in strada si uneori asediindu-i ministerele, trebuie salutat cu respect si admiratie, trebuie sprijinit! Desi nu cunoastem inca pretul acestor reforme, in mod cert putem ghici deja rezultatul.

Pentru grecul de rand vin insa vremuri grele; e datoria noastra morala sa fim alaturi de cei de care ne leaga istoria, proximitatea geografica, interdependenta economica si afinitatea culturala. Sa nu ne lepadam de Grecia!

Doru Lionachescu este partener principal in cadrul Capital Partners