LUMEA ROMANEASCA LA 1900/ Carol I, colecţionarul (II)
Autor:
Ion Bulei
10.03.2010
Intr-o ediţie de lux, pusă de Carol I la
dispoziţia marilor muzee europene, catalogul colecţiei va
populariza valorile artistice adunate de rege. Alături de
originale, colecţia de pictură a lui Carol I cuprinde copii după
mari maeştri. Ele sunt adunate in spiritul epocii pentru a imprima
"un caracter fastuos reşedinţei regale" şi arată predilecţia
regelui pentru subiecte cu caracter religios şi romantic. Sunt şi
copii executate de tineri artişti români aflaţi la studii in Europa
cu burse din caseta regală, cum sunt Ottilia Oteteleşanu sau
Gheorghe Bălănescu. Copiile erau executate iniţial in forme reduse,
apoi trimise regelui care făcea o selecţie in funcţie şi de locul
stabilit pentru a fi expuse şi abia după aceea erau realizate pe
pânză in ulei, reproducând in cele mai mici detalii originalul
(până la pete sau degradări).
Intre copii sunt şi reproducerile
strămoşilor, preluate de la castelul din Sigmaringen (intre
1883-1886).
Pe lângă originale şi copii ale
unor renumiţi pictori europeni, regele se inconjoară şi de imagini
documentare din lumea valahă peste care domnea. Sunt acuarelişti
care il insoţiseră pe Carol in vizitele sale prin ţară, intre care
un loc aparte il deţin Amedeo Preziosi şi Carol Popp de Szatmari,
amândoi aflaţi in slujba curţii princiare.
După modelul tatălui său regele
crează la Peleş şi o colecţie de sticlărie artistică, cu piese
germane, austriece, franceze, din cristal de Boemia sau englezesc
de Webb, cu piese din manufacturile din Murano sau de Meissen. O
colecţie preţioasă a suveranului era cea de arme, pentru el o
colecţie de suflet. Reper i-au fost colecţiile din castelul de la
Sigmaringen. Cele mai importante achiziţii de arme le face regele
intre 1900-1910, adică in perioada in care arhitectul Karel Liman
amenajează Marea sală de arme de la Peleş cu piese probabil
provenind din colecţii particulare austriece, cum presupune Ruxanda
Beldiman, care studiază catalogul colecţiei de arme, al lui Julius
Scheurer, rămas manuscris. Colecţia avea circa 4000 de piese şi
cele mai multe erau la Peleş. In Marea sală de arme erau 1300. Erau
apoi in Sala Mică, in Vechiul Tezaur şi in Sala Maură. Cele mai
vechi erau din sec. al XV-lea (deci au şi valoare istorică). Piese
germane, spaniole, franceze şi italiene. O altă colecţie era cea de
numismatică, al cărui fond principal era constituit din circa 200
de piese de proveninţă grecească şi romană, cărora li s-au alăturat
piese rare de proveninţă munteană sau moldavă din secolul al
XV-lea. Pentru această colecţie regele amenajează in aripa de
nord-est un cabinet numismatic in miniatură şi comandă sculptorului
Martin Stohr un mobilier special.
Carol colecţionarul participă cu
colecţiile sale la expoziţii in străinătate sau in ţară: la
Expoziţia internaţională de la Viena din 1873, la aceea de la
Amsterdam din 1898 dedicată lui Rembrandt, la aceea de la Hotel
Herdan din Bucureşti... Are chiar iniţiativa deschiderii Peleşului
publicului după 1900, transformării lui intr-un muzeu privat
(primul muzeu privat la noi e Muzeul Simu, deschis in
1910).
Cu colecţiile sale Carol I
apropie şi mai mult România de Europa, introduce şi mai mult ţara
de reşedinţă in circuitul european- ţelul său de la inceputul
domniei sale. O dată in plus Carol se dovedea a fi un rege
providenţial. A fost exact regele de care românii aveau nevoie in
acel moment al istoriei lor.
ION BULEI (n. in
1941). Profesor universitar la Facultatea de Istorie a
Universitatii din Bucuresti, a fost atasat cultural la Roma,
director al Institutului Roman de Cultura de la Venetia. In prezent
este si director al Institutului de Stiinte Politice si Relatii
Internationale al Academiei Romane. Membru al Uniunii Scriitorilor,
al Comisiei Internationale de Relatii Internationale si in colegiul
de redactie al mai multor reviste de specialitate. Specializat in
problematica evolutiei fenomenului politic romanesc, a participat
la editarea unor instrumente de lucru privind istoria moderna a
Romaniei, la diverse proiecte de cercetare internationale, a
publicat un numar considerabil de articole, studii si carti pe teme
dintre cele mai diverse, privind istoria Romaniei si a primit
Premiul Academiei Romane si Premiul special al Uniunii
Scriitorilor. Cartea sa "Scurta istorie a romanilor" a aparut nu
numai in numeroase editii in romaneste, dar si in traduceri in
franceza, engleza, germana, italiana si greaca. A fost decorat cu
ordinul Steaua Romanei in grad de Ofiter, in anul 2000.