LUMEA ROMANEASCA LA 1900/ Carol I, colecţionarul (II)

Autor: Ion Bulei 10.03.2010
Intr-o ediţie de lux, pusă de Carol I la dispoziţia marilor muzee europene, catalogul colecţiei va populariza valorile artistice adunate de rege. Alături de originale, colecţia de pictură a lui Carol I cuprinde copii după mari maeştri. Ele sunt adunate in spiritul epocii pentru a imprima "un caracter fastuos reşedinţei regale" şi arată predilecţia regelui pentru subiecte cu caracter religios şi romantic. Sunt şi copii executate de tineri artişti români aflaţi la studii in Europa cu burse din caseta regală, cum sunt Ottilia Oteteleşanu sau Gheorghe Bălănescu. Copiile erau executate iniţial in forme reduse, apoi trimise regelui care făcea o selecţie in funcţie şi de locul stabilit pentru a fi expuse şi abia după aceea erau realizate pe pânză in ulei, reproducând in cele mai mici detalii originalul (până la pete sau degradări). Intre copii sunt şi reproducerile strămoşilor, preluate de la castelul din Sigmaringen (intre 1883-1886).
Pe lângă originale şi copii ale unor renumiţi pictori europeni, regele se inconjoară şi de imagini documentare din lumea valahă peste care domnea. Sunt acuarelişti care il insoţiseră pe Carol in vizitele sale prin ţară, intre care un loc aparte il deţin Amedeo Preziosi şi Carol Popp de Szatmari, amândoi aflaţi in slujba curţii princiare.
După modelul tatălui său regele crează la Peleş şi o colecţie de sticlărie artistică, cu piese germane, austriece, franceze, din cristal de Boemia sau englezesc de Webb, cu piese din manufacturile din Murano sau de Meissen. O colecţie preţioasă a suveranului era cea de arme, pentru el o colecţie de suflet. Reper i-au fost colecţiile din castelul de la Sigmaringen. Cele mai importante achiziţii de arme le face regele intre 1900-1910, adică in perioada in care arhitectul Karel Liman amenajează Marea sală de arme de la Peleş cu piese probabil provenind din colecţii particulare austriece, cum presupune Ruxanda Beldiman, care studiază catalogul colecţiei de arme, al lui Julius Scheurer, rămas manuscris. Colecţia avea circa 4000 de piese şi cele mai multe erau la Peleş. In Marea sală de arme erau 1300. Erau apoi in Sala Mică, in Vechiul Tezaur şi in Sala Maură. Cele mai vechi erau din sec. al XV-lea (deci au şi valoare istorică). Piese germane, spaniole, franceze şi italiene. O altă colecţie era cea de numismatică, al cărui fond principal era constituit din circa 200 de piese de proveninţă grecească şi romană, cărora li s-au alăturat piese rare de proveninţă munteană sau moldavă din secolul al XV-lea. Pentru această colecţie regele amenajează in aripa de nord-est un cabinet numismatic in miniatură şi comandă sculptorului Martin Stohr un mobilier special.
Carol colecţionarul participă cu colecţiile sale la expoziţii in străinătate sau in ţară: la Expoziţia internaţională de la Viena din 1873, la aceea de la Amsterdam din 1898 dedicată lui Rembrandt, la aceea de la Hotel Herdan din Bucureşti... Are chiar iniţiativa deschiderii Peleşului publicului după 1900, transformării lui intr-un muzeu privat (primul muzeu privat la noi e Muzeul Simu, deschis in 1910).
Cu colecţiile sale Carol I apropie şi mai mult România de Europa, introduce şi mai mult ţara de reşedinţă in circuitul european- ţelul său de la inceputul domniei sale. O dată in plus Carol se dovedea a fi un rege providenţial. A fost exact regele de care românii aveau nevoie in acel moment al istoriei lor.

ION BULEI (n. in 1941). Profesor universitar la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti, a fost atasat cultural la Roma, director al Institutului Roman de Cultura de la Venetia. In prezent este si director al Institutului de Stiinte Politice si Relatii Internationale al Academiei Romane. Membru al Uniunii Scriitorilor, al Comisiei Internationale de Relatii Internationale si in colegiul de redactie al mai multor reviste de specialitate. Specializat in problematica evolutiei fenomenului politic romanesc, a participat la editarea unor instrumente de lucru privind istoria moderna a Romaniei, la diverse proiecte de cercetare internationale, a publicat un numar considerabil de articole, studii si carti pe teme dintre cele mai diverse, privind istoria Romaniei si a primit Premiul Academiei Romane si Premiul special al Uniunii Scriitorilor. Cartea sa "Scurta istorie a romanilor" a aparut nu numai in numeroase editii in romaneste, dar si in traduceri in franceza, engleza, germana, italiana si greaca. A fost decorat cu ordinul Steaua Romanei in grad de Ofiter, in anul 2000.