CONTRIBUTII/ Elitele si arhitectura rezidentiala (VIII). Cine a proiectat Banca Nationala a Romaniei
Autor:
Narcis Dorin Ion
10.03.2010
Narcis Dorin Ion este directorul Muzeului
National Bran. In anul 2006 si-a sustinut teza de doctorat cu tema
Elitele si arhitectura rezidentiala in Tarile Române (sec.
XIX-XX), in fata unei comisii din care au facut parte acad. Dan
Berindei, acad. Dinu C. Giurescu si acad. Razvan Theodorescu.
Coordonator stiintific - prof. univ. dr. Ioan Opris. Lucrarea
urmeaza sa apara la Editura Oscar Print, in primavara acestui an.
Publicam in continuare fragmente din lucrare.
Revenind la opera arhitectului
Paul Gottereau, o alta lucrare purtând semnatura sa este palatul
principelui George Bibescu din Bucuresti, situat pe Cheiul
Dâmbovitei - Splaiul Justitiei, reconstruit in anul 1900.
Aici este
vorba de o resedinta mai veche, construita de spatarul Toma
Cantacuzino si trecuta apoi in posesia familiei Brâncoveanu,
ultimul proprietar fiind banul Grigore Brâncovanu, care l-a lasat
mostenire fiicei sale adoptive, Zoe Mavrocordat-Brâncoveanu,
casatorita in 1826 cu domnitorul Gheorghe Bibescu. Palatul a fost
mostenit de principele George Bibescu (1834-1902), fiul
domnitorului si al Zoei Brâncoveanu, dar era aproape inutilizabil
(multe elemente decorative - coloane sculptate, soclurile cu lei
sculptati - fiind folosite la restaurarea palatului de la
Mogosoaia) si de aceea acesta i-a solicitat lui Gottereau nu numai
o restaurare, ci si o transformare radicala. De dimensiuni
impunatoare (42 m x 22 m), "cladirea - isi amintea Emanoil
Hagi-Mosco - era mareata, cu numeroase incaperi, cu fata spre Podul
Mogosoaiei, aceasta incepând chiar din poarta palatului, si cu
spatele catre Dâmbovita, gradinile proprietatii coborându-se pâna
in albia ei. (...) Cladirea era impunatoare, ca mai toate marile
case boieresti ale vremii. De o arhitectura foarte sobra, cu
oarecare caracter clasic, dobândit prin prefaceri mai târzii.
Parter inalt cu etaj, avind treisprezece ferestre la fatada, cele
trei mediane de la etaj incadrate de patru coloane rotunde
sprijinite pe un iesind de zidarie, suficient pentru a le sustine,
depasind cornisa cladirii si sfârsind prin sustinerea unui fronton
triunghiular". La doi ani dupa restaurare, in 1902, principele
George Bibescu a incetat din viata, in palat locuind sporadic
vaduva sa, principesa Valentina Bibescu (nascuta contesa de
Caraman-Chimay), care a preferat apoi sa il inchirieze Institutului
Antirabic. Cladirea a fost demolata in jurul anului 1920, in urma
lucrarilor de canalizare a Dâmbovitei.
O capodopera a arhitectului Paul
Gottereau realizata in România este palatul Dinu Mihail din
Craiova, cladire care adaposteste din anul 1954 sediul Muzeului
de Arta. Eleganta desavârsita a arhitecturii sale, bogatia si
rafinamentul decoratiei interioare, precum si frumusetea
colectiilor de arta pe care le adaposteste au facut din somptuosul
palat al familiei Mihail un reper fundamental al istoriei orasului,
ce merita a fi vizitat de toti iubitorii de frumos. Palatul a fost
construit de Constantin (Dinu) N. Mihail (1837-1908), un bogat
macedonean, a carui familie se stabilise la Craiova in jurul anilor
1860 si a reusit sa strânga o imensa avere funciara, devenind unul
dintre cei mai bogati oameni din România.
Scolit la Viena, de unde s-a
intors "cu o destul de bogata cultura, cu un gust pronuntat pentru
muzica clasica si cu o nevasta", Dinu Mihail isi va construi in
centrul Craiovei o resedinta demna de pozitia sa sociala, resedinta
ale carei planuri vor fi realizate de Paul Gottereau. Edificiul a
fost ridicat intre anii 1900 si 1907, sub directa supraveghere a
arhitectului italian Costantino Cichi. Inaugurat in 1909 de catre
cei doi fii ai lui Dinu Mihail, Nicolae si Jean, palatul a fost
construit in stilul academismului francez, dominante fiind
elementele barocului târziu. Exteriorul cladirii se remarca prin
bogata ornamentatie a fatadelor, ancadramentele ferestrelor,
lucrarile de feronerie, cele patru coloane adosate etajului
corpului central decrosat, loggia centrala de pe fatada sudica a
palatului. In interior, vizitatorul este coplesit de fastul
decoratiei, realizata din cele mai bune materiale: coloanele
scarilor sunt din marmura de Carrara, candelabrele din cristal de
Murano, oglinzile venetiene, stucatura aurita, plafoanele pictate,
luminatoarele cu vitralii, peretii tapisati cu matase de Lyon,
plafoanele si lambriurile din lemn sculptat.
Dinu Mihail a avut grija ca
aceasta bijuterie arhitectonica sa fie inconjurata si de un parc
care sa o puna in valoare. De aceea, el i-a incredintat, in 1907,
sarcina crearii parcului arhitectului peisagist francez Ernest
Redont, cel care crease si parcul Bibescu-Romanescu din Craiova,
lucrare cu care a câstigat Marele Premiu la Expozitia
Internationala de la Paris. Din pacate, parcul a fost distrus dupa
1950, când au fost construite câteva blocuri in partea de vest,
spre strada Romul, fara a se tine cont de speciile de arbori rari
care existau aici.
Si alti artisti români sau
straini au lucrat pentru familia Mihail. Pictorul francez C.
Fastaing este autorul celor trei tablouri care ii reprezinta pe
Dinu Mihail si pe cei doi fii ai sai: Jean si Nicolae. Sculptorul
Carol Storck a realizat in 1896 cavoul familiei Mihail din
cimitirul Ungureni (Craiova), monument in fata caruia strajuiesc
doi lei maiestuosi din bronz (turnati de atelierul Durenne din
Paris). Tot Carol Storck a sculptat bustul Aretiei Fotino (sora lui
Dinu Mihail), in timp ce Constantin Balacescu l-a semnat pe cel al
lui Dinu Mihail.
Arhitectul peisagist Ernest
Redont a mai realizat in judetul Dolj - impreuna cu arhitectul E.
Pinard - o amenajare peisagera: parcul conacului Cotofeanu de la
Cotofenii din Fata, lucrare executata in anul 1906. Parcul continea
specii de copaci intâlnite si in parcul Romanescu din Craiova:
platani, tei, stejari, frasini, pini si brazi.
*
Un alt arhitect francez care a
lucrat in România a fost Albert Galleron, care a inzestrat
Bucurestiul cu doua monumente emblematice - Ateneul Român
(construit intre anii 1886-1897 si decorat in interior de pictorii
Napoleon D'Este, Henry Kubler, Nicolas Schwalbach, Fritz Elsner si
Costin Petrescu) si Banca Nationala a României (realizata in
colaborare cu conationalul sau Cassien Bernard, intre anii
1883-1885, cu decoratii interioare semnate de G.D. Mirea, Nicolae
Grigorescu si Eugen Voinescu), dar a construit si mai multe case
boieresti in Bucuresti si in provincie. Intre acestea, in Capitala
Galleron a desenat planurile urmatoarelor resedinte: casa Eliza
Filipescu din Calea Victoriei nr. 129-131 (proiect realizat
impreuna cu Paul Gottereau in 1884), casele dr. Steiner din strada
Brezoianu nr. 7 si Bulevardul Elisabeta (1889), casa
Costescu-Comaneanu din strada Clementei nr. 12 (1889), casa Iacob
Negruzzi din strada Romana nr. 25 (1889), casele Zoe Slatineanu din
Calea Dorobantilor nr. 96 (1890) si din strada Corabia nr. 2 (1891)
sau casa dr. N. N. Turnescu din strada Dionisie Lupu nr. 37
(construita intre anii 1893-1895).
In provincie, Albert Galleron a
realizat planurile casei lui Constantin Valimarescu din Craiova
(construita pe Calea Unirii nr. 10, intre 1892-1893, adapostind
astazi Sectia Colectiilor de Arta) si ale palatului lui Dimitrie
Ghica din Comanesti (judetul Bacau), construit in 1890, in
mijlocul unuia dintre cele mai mari parcuri din Moldova (mutilat si
mult diminuat in anii regimului comunist.
Din volumul in pregatire la
Editura Oscar Print