CARTEA DE POEZIE/ Dublu impact
Autor:
Lucian Vasilescu
17.03.2010
La ultima ediţie a Târgului de
Carte Gaudeamus, in decembrie 2009, Ion Zubaşcu şi-a lansat volumul
"Omul disponibil", apărut la Editura Brumar. Am ajuns cu o mică
intârziere la eveniment, dar la timp pentru horincă. Am ciocnit cu
autorul şi am primit cartea.
Ajuns acasă, am deschis volumul,
pentru o puţină şi liniştită citanie de seară. Dar lectura nu a
fost nici scurtă, nici "liniştită". Am terminat cartea şi am scris,
pe ultima pagină: "zguduitor". Cuvântul acesta avea să se dovedescă
insă neincăpător peste numai două luni, când acelaşi Zubaşcu şi-a
lansat un nou volum de poezie - "Moarte de om - o poveste de viaţă"
(Editura Limes).
Asta s-a intâmplat la sediul Uniunii Scriitorilor,
in salonul cu oglinzi, in cadrul ediţiei care a inaugurat proiectul
"Poezie la prima vedere" iniţiat de Dan Mircea Cipariu. Cu acel
prilej, Ion Zubaşcu a citit din noua sa carte, iar când s-a oprit,
"zguduitor" era deja un cuvânt prea mic.
Volumul "Omul disponibil" este
alcătuit din "Cânturi", douăsprezece la număr. Ele au temperatura
oţelului adus la incandescenţă. Un oţel cu o reţetă secretă,
inventată şi ştiută doar de Zubaşcu. Pentru a-l incinge până la
roşu, Zubaşcu a făcut un foc mare, mare de tot, in care şi-a
aruncat, la vremea potrivită şi fără grabă, zilele, nopţile, anii,
amintirile, pe el insuşi. Când oţelul Zubaşcu se va răci, din el se
vor putea bate săbii cărora nimeni şi nimic şi niciodată nu le va
putea sta impotrivă. (...) "Am ştiut dinainte că va veni ziua când/
va trebui să plătesc totul in scrum şi cenuşă./ Fiecare dram de
cuvânt. In valuta forte a morţii./ Dar greu mai trag moartea şi
nebunia la kilogram!/ Le poţi măsura direct pe cântarele vitelor/
acolo unde se cântăresc remorcile incărcate cu mari baloturi de
fân./ Am inceput să plătesc cu viaţa şi cu mari bucăţele de nervi/
fiecare cuvânt iraţional rostit in beatitudine./ M-a ajuns şi pe
mine nemărginirea din urmă. Imi anulează/ legitimaţiile
ontogenetice şi rândunica din cortex/ cu care n-am reuşit nici până
acum/ să fac şi eu măcar o primăvară ca lumea./ Multe cuvinte ne
vor ucide cu timpul./ Exact in acelaşi timp care le rezolvă pe
toate.(...)
Ca şi cum toate acestea n-ar fi
fost de ajuns, Ion Zubaşcu a mai scris şi publicat, cum am spus, şi
volumul "Moarte de om - o poveste de viaţă". Aici, cuvintele se
succed după legea unică a Apocalipsei; in fiecare frântură e tot
intregul şi tot intregul nu-i altceva decât frântură. Cititul
insuşi devine aici dificil, anevoios, copleşitor, fierbinte,
insuportabil. Sunetele sunt atât de tari incât nici nu se mai aud -
doar risipesc aerul şi liniştea in ţăndări. Nicicând n-am citit
poezie mai "grea". Plecăciune, Ion Zubaşcu...
(...) te vei trezi de pe masa de operaţie cu aceste intrebări simple/ care te vor urmări tot restul zilelor tale până la moarte:/ cui iţi dăruieşti tu cuvintele?/ cine donează sânge pentru tine? (...)