ORA DE FILM/ Neinfrântul Clint

De la "Play Misty for Me" (1971) la "Unforgiven" (1992), de la "The Bridges of Madison County" (1995) la "Midnight in the Garden of Good and Evil" (1997), de la "Absolute Power" (1997) la "Space Cowboys", de la "Mystic River" la "Million Dollar Baby" (2004), de la "Flags of Our Fathers" şi "Letters from Iwo Jima" (2006) la "Changeling" (2008) şi "Gran Torino" (2008), Clint Eastwood ne-a câştigat in mod repetat admiraţia prin diversitatea temelor abordate şi mai ales prin profunzimea sa şi prin stilul calm şi riguros. Dincolo de analiza temei considerate majore la Eastwood, şi anume răzbunarea, pe care mai toţi criticii americani au invocat-o in cazul acestui nou film, "Neinfrânt" / "Invictus" (personajul lui Nelson Mandela fiind considerat reversul medaliei faţă de caracterul vindicativ al eroilor de altădată - din "Unforgiven"sau "Mystic River", de pildă), este remarcabilă aici intâlnirea perfectă dintre metodă şi sursa de inspiraţie. Pentru că regizorul şi eroul său (cu toate datele sale caracteriale excepţionale) echilibrează perfect o poveste plină de o reală măreţie, dar care ar fi putut devia lesne - tocmai din acest motiv - spre excesul de efecte. Mai precis, puţini eroi reali şi contemporani ar fi putut inspira o asemenea poveste despre demnitate şi toleranţă precum Nelson Mandela, dar şi puţini regizori ar fi putut-o feri de sentimentalisme şi trucuri ieftine precum a făcut-o Clint Eastwood. Parcă niciodată nu există, din păcate, suficient spaţiu pentru a vorbi despre eleganţa şi discernământul regizoral ieşit din comun al lui Clint Eastwood, despre rigoarea lui clasică, dar niciodată bătrânicioasă, despre limpezimea fenomenală cu care ştie să extragă şi să evidenţieze amănuntul semnificativ dintr-o aglomerare de fapte, să spună esenţialul şi să nu plictisească prin pretenţia vană a exhaustivităţii. "Neinfrânt" / "Invictus" nu este nicidecum un film biografic, ci un episod formidabil al unei vieţi mai mult decât remarcabile, episod pus in evidenţă atât de inteligent şi sensibil, incât valorează mai mult decât vreo trei tomuri dense despre viaţa lui Nelson Mandela. Puţini sunt, probabil, cei care cunosc detalii despre modul in care acest lider formidabil prin nobleţea gândirii şi prin tăria sa de caracter a reuşit să-şi impună viziunea despre toleranţă intr-o ţară definită atâta amar de vreme prin conflictele sale rasiale. Opunându-se apartheid-ului nu prin lozinci, ci prin exemplul propriu, extraordinar de puternic şi, mai ales, extraordinar de consecvent, dornic de iertare şi deschidere reală spre ceilalţi, preşedintele Nelson Mandela a reuşit să impună conceptul său cu privire la "the rainbow nation" intr-un spaţiu familiarizat in special cu ura rasială. Un lider cu o inţelepciune profundă, un om cu o sensibilitate şi un umor aparte, Nelson Mandela a reuşit irealizabilul, iar filmul lui Clint Eastwood ii surprinde şi calmul, şi autoritatea, şi rezistenţa ieşite din comun. "Invictus" evocă acest parcurs cu discreţie, dar şi o cu forţă nemaipomenită, exploatând creativ şi relaxat un subiect foarte sobru şi transformând in spectacol un moment politic crucial al finalului secolului din care tocmai am ieşit. Nu are rost să povestim asemenea film despre toleranţă şi iertare, despre inălţimea spiritului uman, credinţă şi rezistenţă, despre capacitatea, arta şi ştiinţa de a-i menaja pe cei din jur prin cele mai mici acţiuni ale tale, care, impreună, alcătuiesc conglomeratul mult mai important al unui caracter adevărat. Acest film profund, construit insă cu intensitatea unui meci de campionat, această poveste formidabilă care nu este aproape deloc concentrată asupra sportului, dar te poate face să indrăgeşti rugby-ul (măcar pentru 134 de minute) este de văzut, nu de povestit. Orice relatare nu poate face, onest, mai mult decât să atragă atenţia asupra interpretării perfecte a lui Morgan Freeman (asupra căruia insuşi preşedintele Mandela s-a pronunţat ca fiind singurul posibil interpret al rolului său), a partiturii excelent susţinute de un Matt Damon aflat aici oarecum in contre-emploi şi a tuturor personajelor secundare jucate şi conduse regizoral cu reală virtuozitate. Toate acestea, sub indrumarea fermă şi calmă, inteligentă şi atât de dedicată a unui regizor cu rasa lui Clint Eastwood, reprezintă realul eveniment al marelui ecran din această perioadă, o poveste pe lângă care măruntul meci al Oscarurilor intre "Avatar" şi "The Hurt Locker" pare o furtună intr-un pahar cu apă.

"Neinfrânt" / "Invictus" Producţie SUA, 2009. Regia: Clint Eastwood. Cu: Morgan Freeman, Matt Damon, Adjoa Andoh, Marguerite Wheatley, Julian Lewis Jones, Patrick Mofokeng, Tony Kgoroge, Matt Stern, Leleti Khumalo, Patrick Lyster, Penny Downie, Sibongile Nojila, Bonnie Henna. Premiera: 5 martie. Distribuit de: InterComFilm Distribution.

ANDREEA CHIRIAC-HENTEA (n. 21 ianuarie 1970, Bucuresti), absolventa (1994) a Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii din Universitatea Bucuresti. A fost redactor cultural la "Tineretul Liber", "Cotidianul" si "Ziarul de Duminica", specializându-se in critica de film, semnând si in publicatii de specialitate precum "Pro Cinema", "Re:publik", "Apropo", "ProTV Magazin", "The One", "Playboy". A facut parte din staff-ul TIFF - editiile din 2007 si 2008 - ca redactor principal al caietului festivalului. Din 2009 colaboreaza tot la o rubrica de film la Radio România Cultural.