Exclusiv ONLINE: De ce in Statele Unite legile sunt cu adevarat un eveniment, in timp ce in Romania se schimba non-stop

In Statele Unite, un senator nou intrat pe bancile Senatului nu are voie sa ia cuvantul in plen decat dupa doi ani de stagiu. Este o practica legislativa cu partea ei anecdotica, dar, se considera ca respectivul este "junior" si, vreme de doi ani, trebuie sa asculte si sa invete, indiferent de ce varsta are.

Practica legislativa inchegata in decenii, daca nu secole, face ca un proiect de lege in SUA sa fie extrem de greu de adoptat si la fel de greu de schimbat. Asta in vreme ce practica legislativa din Romania lasa posibilitatea ca o lege adoptata astazi sa fie schimbata maine, printr-o ordonanta de urgenta sau in cateva saptamani, printr-un alt proiect de lege.

De aici interesul scazut in Romania pentru legi: pentru ca se stie ca ele pot fi schimbate imediat dupa ce au fost adoptate si sunt, de regula, modificate la schimbarea puterii.

In Statele Unite (care nu cunosc notiunea ordonantelor de urgenta) o astfel de abordare este imposibila si pentru adoptatea unei legi trebuie, practic, consens politic. De forma, opozitia voteaza impotriva, dar este limpede ca, in momentul in care a fost aprobata, ea are si consensul opozitiei si de aceea viitoarea administratie nu o va schimba pentru ca orice schimbare propusa va trebui, la randu-i, sa aiba consens politic.

Exista diferite acte adoptate de Congresul SUA - legi, rezolutii simple, rezolutii comune sau rezolutii "concurente". Cele mai importante sunt legile, dar pentru ca proiectele sa ajunga lege trebuie parcursi cel putin 14 pasi extrem de importanti care cer si ani intregi de dezbateri. Proiectul este introdus intr-o camera, este examinat de subcomisii, de comisii, se face raport care este din nou dezbatut, sunt sute de audieri care sunt publice, se examineaza cu minutiozitate impactul, mai ales cel social si bugetar - procese care sunt comune atat reprezentantilor, cat si senatorilor. Exista apoi inca o comisie comuna, daca exista diferente intre varianta reprezentantilor si a cea senatorilor, lucru care presupune din nou dezbateri si un consens.

In Romania este nevoie doar de majoritate politca, pasii sunt mai putini si mai usor de facut - adoptarea proiectului de catre Guvern, discutii in comisiile de specialiate ale Parlamentului, votul in cele doua camere, dreptul de veto al presedintelui, posibilitatea sesizarii Curtii Consitutionale si promulgarea legii - deci aporximativ sase pasi.

"In Statele Unite se evita intotdeauna ca un proiect sa ajunga in fata Comitetului pentru Constitutie si de aceea se cauta consensul", explica Daniel Barbu, profesor la Facultatea de Stiinte Politice a Universitatii Bucuresti.

"Cand americanii legifereaza, ei stiu si pentru ce, lucru care presupune o cunoastere a societatii, lucruri care nu se intampla la noi unde legiferezi azi si schimbi maine pentru ca vezi ca ce ai adoptat nu se potriveste societatii", spune Barbu.